Muntii bihor - istoricul dezvoltarii turismului in zona, vegetatie, fauna

MUNTII BIHOR - ISTORICUL DEZVOLTARII TURISMULUI IN ZONA

Prezenta pesterilor a influentat si determinat dezvoltarea turismului in acesti munti, istoria acestuia putind fi cel mai bine urmarita prin istoria descoperirii lumii subterane a Muntilor Bihor. Astfel, in 1774 apare la Viena prima relatare, in limba latina, a unei explorari speologice din acesti munti, respectiv a Pesterii de la Finate. Din anul 1847 dateaza prima descriere a Ghetarului Scarisoara; in 1852 este intreprinsa o expeditie paleontologica in Pestera Zmeilor de la Onceasa, care dupa nume indica bogatia in oase de Ursus spelaeus. In 1861 are loc o mare expeditie geologico-geografica in Muntii Bihor, organizata de Academia de stiinte de la Viena, avind ca geolog pe K. F. Peters, care lasa o memorabila lucrare asupra zonei de izvoare a Crisului Negru, in care descrie si mai multe pesteri, iar ca geograf pe A. Schmidt, un mare carstolog si speolog, de la care ne-au ramas descrieri detaliate si harti ale pesterilor Scarisoara si Meziad. Apoi, treptat, incep sa fie cunoscute si celelalte obiective majore ale zonei, Cetatile Ponorului (prima descriere in 1886), pesterile din Valea Sighistel (1887) si pesterile din Cheile Somesului Cald.

Intre cele.doua razboaie mondiale frumusetile Muntilor Bihor incep sa fie mai cunoscute datorita cercetarilor stiintifice, intreprinse de marele savant Emil Racovita si colaboratorii saiDupa 1944 initiativa in dezvoltarea turismului din Muntii Bihor si Vladeasa au avut-o din nou turistii oradeni si clujeniDin 1945 lucrurile au inceput totusi sa se schimbe si Muntii Bihor sa suscite din ce in ce mai mult interesul drumetilor din intreaga tara.

Paralel cu explorarile speologice au fost intreprinse cercetari geologice, ridicindu-se prima harta geologica a Muntilor Bihor (1952-1959), si au fost efectuate studii geomorfologice ce au dus la descifrarea complicatului sistem hidrologic al bazinelor inchise din Bihor (1957).

In afara de pesterile enumerate, mai sint inca multe altele, care au fost mentionate in prezentarea generala a Muntilor Bihor, dar pe care nu le amintim aici deoarece sint de mica importanta, departate de orice traseu turistic, inaccesibil din punct de vedere tehnic sau a caror vizitare este interzisa, fiind monumente ale naturii

Tirgul de la Calineasa, care se tine cu o saptamina inaintea celui de la Gaina, in Poiana Calineasa (vezi traseul 40). De mai mica amploare, el pastreaza mult mai bine datinile stravechi ale motilor.

Ultimele asezari spre nord ale Tarii Motilor sint catunele Ocoale (de pe platoul Scarisoara), Sfoartea (din valea Ordincusa) si Casa de Piatra (din valea Girda). Mai la nord regiunea muntoasa nu mai este locuita permanent. Ea apartine locuitorilor din Depresiunea Beius, cunoscuti sub numele de criseni

Partile cele mai salbatice ale Muntilor Bihor si Vladeasa se afla in bazinul superior al Somesului Cald, vizitat doar de turisti, si platourile Masivului Vladeasa, strabatut de rare turme de vite si oi.Aceasta zona nu este accesibila de la Boga sau Virtop .(tr.1-20)

CONDITII CLIMATICE

Clima Muntilor Bihor si Vladeasa este tipica de munte, in general umeda si rece pe culmile inalte, cu atenuare treptata spre regiunile joase.

Etajarea pe verticala se manifesta in toti factorii determinanti ai climei.

Temperatura medie anuala a aerului este de 2°C in masivele Biharia si Vladeasa, 4°C in zona platformei calcaroase si ajunge la 10°.

Vintul dominant este cel de vest, care aduce multe precipitatii si determina un mare numar de zile noroase.

In ceea ce priveste precipitatiile se poate spune ca zona Stina de Vale reprezinta polul acestora pentru tara, media precipitatiilor totale este de 1 667 mm pe an, cu maxima de 2300 mm inregistrata in 1974 si minima de 1450 mm inregistrata in 1972.

Primavara incepe in luna mai care este deosebit de frumoasa prin claritatea atmosferei,

Vara lunile sint mai ploioase cind lunar cad intre 150 si 300 mm;

Toamna ofera zile frumoase, septembrie este luna cu cele mai putine precipitatii (intre 60 si 80 mm) cu o mare claritate si vizibilitate, cum nu se intilnesc vara. De obicei pe la mijlocul lui instaleaza o perioada de timp rece, ce tine si doua saptamini, cind poate sa cada zapada. Dupa aceea insa vremea se indreapta si octombrie ofera timp stabil, ideal mai ales pentru explorarile subterane.

Iarna-zapada cade in noiembrie si persista pina in luna aprilie (in medie sint 200 zile anual de inghet).

Vremea este frumoasa iarna (in medie 16 zile cu cer acoperit in ianuarie, spre deosebire de Depresiunea Beius unde sint 22), oferind posibilitati pentru practicarea turismului de iarna. In perioada decembrie-martie stratul de zapada este mai gros si persista in special pe versantii cu expunere nordica, favorizind practicarea schiului.

VEGETATIA

Ca peste tot in Carpati, si in Muntii Bihor si Vladeasa vegetatia este etajata pe verticala, prezentind a succesiune de sus in jos

1. Golurile alpine apar incepind de la altitudinea de 1 600 m in sus.

Asociatia vegetala este subalpina. Pe platourile de altitudine ale Muntilor Vladeasa predomina ierburile - ca taposica (Nardus stricta), paius (Festuca rubra si F. ovina), firuta (Agrostis tenuis), vitelar (Anthoxacum odorafum), trin (Deschampsia tlexuosa), ovascior (Helictotrichon versicolor),

Frecvent este ienuparul pitic (Juniperus sibirica)

specii de ochii soricelului (Saxifraga cuneilolia si S. luteoviridis),de rogoz (Carex transsilvanica si C. caryophillea) si diverse plante cu flori ca scrintitoare (Potentilla iernata), vioreaua (Viola canina),

turta (Carlina acaulis si C. vulgaris), vulturica (Hieracium auricule, H. pilosella si H. aurantiacum), martisor (Geum montanum) si cimbrisor (Thymus pulegioides). Pe locurile mai pietroase apar afinisurile (Vaccinum myrtillus si V. uliginosum),

oite (Anemone narcissiflora), scinteiuta de munte (Potentilla Iernata), parpian (Antennaria dioica), mai multe specii de sopirlita (Veronica), la care se adauga muschi (Hypnum si mult Pogonatum), iar dintre licheni, pe sol Ceiraria islandica, iar fixati pe stincaris Rhizocarpon geograficum, Lecidea

la care se adauga specii de trifoi (Trilolium alpestre si T. pratense), etc.

Un element caracteristic partii inferioare a golurilor alpine, jneapanul (Pinus mugo), apare destul ele rar, intr-un singur loc in masivul Biharia (bazinul superior al vaii Steule unde este asociat cu Alnus viridis) si in citeva puncte din Muntii Vladeasa (cum ar fi virfurile Vladeasa si Buteasa). Jnepenisul este adesea impestritai cu omag (Aconitum paniculatum ssp. degheni) si foarte rar cu ghintura (Gentiana punctata) etc.

2.Etajul rasinoaselor, este bine dezvoltat intre altitudinile de 1 200 si 1 600 m.

In el domina molidul (Picea abies), la care se adauga destul de rar bradul (Abies alba) si, inca mai rar, laricele (Larix decidua), cunoscut in citeva statiuni din bazinul superior al vailor Boga si Bulz. De semnalat, tot foarte rar, tisa (Taxus baccata). Covorul vegetal al padurii de molid cuprinde - macrisul (Oxalis acetosella), floarea pastelui (Anemone nemorosa), trei rai (Hepatica nobilis), degetarut (Soldanella hungarica), napraznic (Geranium robertianum), rotungioara (Homogyn alpina), unii arbusti cum ar fi scorusul (Sorbus auzuparia), diverse ferigi (Dryopteris carthusiana ssp. austriaca, Athirium felix femina), numerosi muschi (de pilda Polytrichum si Brium) si diverse ciuperci, cum ar fi barba caprei (Clavaria flavd), galbiori (Chantharellus cibariui), gheba de brad (Armillarict mellea

3.Etajul padurii de molid nu este foarte bogat in specii de plante din cauza lipsei de lumina, cum apare o mica poiana este invadata de un bogat covor vegetal in care, pe linga ierburi, abunda marisorul de munte si afinisul, punctat de fragi (Fragaria vesca), degatarut (Soldanella montana),   

limba cucului (Gentiana praecox var. carpathica), amarataciune (Senecio fuchsii), mierea ursului (Pulmonaria rubra), panselute de munte (Viola declinata), romanita de munte (Achillea stricta)

Tot in padurea de rasinoase, pe linga ape se intilnesc plante iubitoare de umezeala ca nu ma uita (Myosotis silvatica), Caltunul doamnei (Geum rivale), pufulita (Epilobium palustre), plescaita (Myosoton aquaticum), cujda (Doronicum columnae) etc.

Brindusile (Croccus heuffelianus),

4. Un aspect vegetal cu care drumetul se intilneste tot mai des este cel al taieturilor de padure de rasinoase cu desisuri de flori violacee de zburatoare (Chamaenerion angustifolium), ghiocelul (Galanthus nivalis),

primavara, frumosul ghiocel bogat (Leucojum vernum) si care se iau la intrecere cu tulichina (Daphne mezereum) in a scoate primele capul din zapada. flori albe de cruciulita (Senecio fuchsi) si de horsti (Luzula luzuloides), de zmeura (Rubus idaeus), fragi (Fragaria vesca) si de specii de graminee ca, trestioara (Calamagrostis arundinacea), paiusul (Festuca rubra) si iarba finului (Anthoxanthum odoratum).

5. Molidisurile, care formeaza mase compacte in bazinul Crisului Negru, precum si in unele parti ale bazinului superior al Ariesului (in special in afluentii din versantul sting).  

In versantul sud-vestic al Masivului Biharia etajul rasinoaselor dispare cu totul, fagetul venind direct in contact cu golul alpin. De pe virful Cucurbata contrastul de vegetatie este perfect vizibil: crestele ce coboara spre vest si sud nu au deloc sau prea putine rasinoase, in timp ce vaile care se indreapta spre Aries sint invadate de compacte paduri de molid.

Limita dintre padurile de molid si fag, situata teoretic la altitudinea de 1 300 m, are in realitate un mers foarte capricios, in functie de relief, substrat si microclima, ajungind pina la inversiuni de vegetatie.

D.N.-76-Km-ZONA VIRTOP- Aprilie-Mai

Clopotei (Campanula persicifolia, C. abietina, C. glomerata),

6. Zona fagului este dominata de fag (Fagus silvatica), insotit de platan (Acer pseudoplatanus),secundar (de pilda pe stincarisul de la Saritoarea Bohodei) de mesteacan (Betula verrucosa)

Asociat apare un mare numar de esente de arbori, arbusti si subarbusti, diseminati uneori in masa fagetului, dar predominant la marginea acestuia, prin poieni si zavoaie. Asa sint iova (Salix caprea), plopul tremurator (Populus tremula), teiul (Tilia] scorusul (Sorbus aucuparia), frasinul (Fraxinus excelsior), alunul (Corylus avellana). Dintre tufe se intilnesc paducelul (Crategus monogyna), cununita (Spiraea ulmifolia), bine mirositoarea tulichina (Daphne mezereum), zmeura (Rubus idaeus). Plantele cu flori din padurea de fag sint piciorul cocosului (Ranunculus repens), sopirlita (Veronica montana), malaiul cucului (Luzula silvatica), coltisor (Bentaria glandulosa), micsuneaua (Viola silvestris), floarea pastelui (Anemone nemorosa), aliorul (Euphorbia amygdaloides),

tilisca (Circaea lutetiana) etc., la care se adauga ferigi, muschi si ciuperci. In frunzisul arborilor se strecoara curpenul (Clematis vitalba), iar viscul (Viscum album) sta agatat semiparazit pe diferite specii de arbori.

7. Etajul stejarului in amestec cu fagul si al stejarului pur, sint mai putin interesante pentru noi deoarece ele nu fac decit sa tiveasca poala muntilor spre vest, spre Depresiunea Beius. Amestecul de stejar cu fag il gasim pe versantii vaii Sighistel si in bazinul Crisului Negru unde apar fagul (Fagus silvatica), stejarul (Quarcus robur), gorunul (Q. sessiliflora), teiul (Tilia cordata), frasinul (Fraxinus excelsior), ulmul (Ulmus montana), carpenul (Carpinus betulus), scorusul (Sorbus aucuparia), artarul (Acer platanoides), alunul (Corylus avellana), precum si numeroase plante cu flori ca, mama padurii (Asperula odorata), brusturul negru (Symphytum cordatum), steluta (Stellaria nemorum), brei (Mercurialis perennis), nu ma uita (Myosotis silvatica), galbinita (Galeobdolon luteum) etc.

8.Etajul finetelor peisajul cel mai caracteristic Muntilor Bihor este cel al finetelor, faimoasele finete ale Tarii Motilor care incinta ochiul si mirosul in lunile iunie si iulie. Ele se intind in bazinul superior al Ariesului, unde ocupa coastele si culmile nu foarte inalte, urcind pina la 1 200 m altitudine, patrund pe vaile adinci pina departe in munte (de pilda, finetele de la Casa de Piatra, cele din Poiana Florilor din valea Galbenei) si se etaleaza pe largile platforme carstice de la Ocoale si Ursoaia. Este greu a da si numai o mica selectie din sutele de plante ce impestriteaza acest splendid covor vegetal, incit vom cita pe cele mai frecvente sau mai interesante. Predominanta o are margareta (Clirysanfemum leucanthemum), urmata de diverse ranunculacee, ca piciorul cocosului (Raliuncilus psdatus, R. acer) si galbenelele de padure (Ranunculus nemorosus), de clopotei (Campanula abietina, C. patula), patlagina (Plantago major, P. media, P. lanceolata), sunatoarea (Hypericum maculatum, H. perforatum), cornuta (Cerastium caespitosum), coada soricelului (Achillaea millefolium), rotungioara (Homogyne alpina), panselute (Viola declinata, V. tricolor), ciubotica cucului (Primule veris), o garofita rosie (Dianthus tenuifolius), omagul (Aconitum vulparia), barba caprei (Tragopogon pratensis), buruienita alba (Euphrasia rosthoviana), ventrilita (Veronia officinalis), degetarut (Soldanella major), arnica (Arnica montana), muscatul dracului (Scabiosa lucida), iarba cerii (Centaurea austriaca), chimionul porcului (Peucedanum oreoselinum), spinzul (lielloborus purpurascens), ghizdeiul (Lotus corniculatus), turta (Carlina acaulis), mai multe specii de vulturica (Hieracium jablonicense, H. biharianum, H. prodianum, H. lachenalii, H. blyttianum), omniprezenta papadie (Taraxacum officinale) si, toamna, brindusa (Cochicum autumnale), precum si numeroase graminee (Festuca rubra, Poa pratense e.c.). Dintre florile deosebit de frumoase mentionam crinul de padure (Lilium martagon), sabiuta (Glabiolus imbricatus), bulbucii (Trolius europaeus), planta ocrotita, si mai multe specii din familia orhidacee (Orchis cordigera, O. maculata, O. palustris_r Gymnadenia conopea, Listera ovata)

brebenei

9 Zonele calcaroase . Platourile calcaroase Batrina, Padis, Ocoale, Marsoaia si Ursoaia sint lipsite de vegetatie lemnoasa din cauza absentei apei, fapt pentru care ele apar ca goluri alpine, nejustificate prin altitudine. Dealtfel aici apar asociatii de plante din pajistile montane, mentionate mai sus. Faptul este vizibil la Ocoale si la Ursoaia unde golurile (,,cimpurile' cum sint numite de moti) sint lasate ca finete. La Padis, Batrina sau Marsoaia insa, unde ele sint utilizate ca pasuni tot timpul anului, aspectul de fineata este pierdut si componenta floristica, mult saracita, este asemanatoare cu cea a golurilor subalpine veritabile, cu graminee,

Cimbrisor,

turta, papadie si, pe marginile padurilor, cu covor de ienupar. Cum golurile sint intens utilizate pentru pastorit, flora ruderala este bine reprezentata gasindu-se stirigoaie (Veratrum album), stevia (Rumex alpinus), spanacul oilor (Chenopodium bonus-henricus) si urzici (Urtica dioica).

Pajistile montane de pe platourile carstice se dezvolta mai ales in zonele depresionare, culmile marginase fiind aproape totdeauna acoperite de paduri. Aceste paduri ofera dealtfel o particularitate. Din cauza inversiunii de temperatura din depresiunile inchise (aerul rece sta pe fundul depresiunii, iar cel cald se ridica deasupra), pe fundul lor creste molidul, in timp ce pe culmile inconjuratoare, foioasele. Exemplul cel mai tipic il ofera bazinul Padis unde in locurile umede (fundul dolinelor) cresc molizi, iar pe culmi, fagul, artarul, carpenul etc.

10. Stincariile calcaroase au si ele o vegetatie specifica. Ierburile sint reprezentate prin Sesleria rigida, Trisetum alpestre, Festuca saxatilis, F. rubra, Poa alpina, specii de rogoz (Carex sempervirens, C. rupestris, C. or-nithopoda si, rar, C. brachystichys), la care se adauga multe plante cu flori ca, garofite (Dianthus spiculifolius), iarba surzilor (Saxifraga aizoon), maloaia (Helianthemum rupifragus), militea (Silene dubia), fierea pamintului (Gentiana utriculosa), cupe (G. clusii), ochiul boului (Aster alpinus), soponel (Thymus comosus), clopotei (Campanula kladniana), floarea mucezii (Euphrasia salisburgensis), schinuta (Phyteuma orbiculare), degetarul (Digitalis grandiflora)

leurda

In legatura cu vegetatia specifica carstului merita sa semnalam trei cazuri deosebit de interesante:

-. Primul este al dolinelor profunde de la Cetatile Ponorului care, prin conditiile microclimatice cu totul speciale, au oferit loc de adapost unei vegetatii nordice ce apare aici la o latitudine neobisnuit de sudica, precum si unor specii alpine si subalpine care traiesc aici la o altitudine extrem de joasa. Asa sint de pilda o specie de urechiuse (Sempervivum soboliferum), giscarita (Arabis alpina), volovaticul (Swertia perennis), iarba sopirlelor (Polygonum viviparum), obisnuit la peste 1 500 m altitudine, iarba gitului (Tozzia alpina) si vioreaua galbena (Viola biflora), mai multe ferigi (Dryopteris, Cystopteris) si o specie de ienupar (Juniperus communis var. intermedia).

-Al doilea caz il prezinta avenul de intrare al Ghetarului Scarisoara unde temperatura constant rece din fundul ghetarului determina o stratificare termica a aerului. Acesta face ca plantele ce cresc aninate in pereti sa sufere o intirziere in dezvoltare, ceea ce face ca in toiul verii, pe masura ce cobori, sa intilnesti o vegetatie intr-o faza vegetativa tot mai timpurie. Astfel, in timp ce la gura pesterii se afla in floare murul (Rabus hirtus), rutisorul (Thalictrum minus) si cimbrisorul de stinca (Thymus comosus var. transsilvanicus si T. pulegioides var. montanus), in peretii avenului de-abia dau in floare palaria cucului (Geranium phaeum), giscarita (Arabis alpina), plumanarica (Pulmonaria rubra), sovarul (Carex silvatica), credeii (Luzula silvatica) si alte flori care la ses se afla in acest stadiu de inflorire prin martie.

-Al treilea punct carstic interesant prin vegetatia sa il constituie Cheile Ordincusii, un refugiu de forme ciudate si rare, relicte ale unor distributii florale vechi, intre numeroasele plante citam o iarba cu spice aurii (Trisetum flavesiens), un campanulaceu (Edreianthus kitaibelii), virtejul pamintului (Pedicularis verticillata), schinuta (Phyteuma orbiculare), orhidaceul denumit mlastinita (Epipactis palustris), un clopotel (Campanula rotundifolia), taula (Spiraea crenata), muscatul dracului (Knautia silvatica), o specie de spin (Carduus glaucus).

In sfirsit, ar fi de mentionat in legatura cu carstul, vegetatia care creste la gura pesterilor, iubitoare de umbra si umiditate, cu specii ca slina (Chrysosplenium alternifolium), fragulita (Adoxa moschatellina) si diversi muschi.

11. Locurile umede - facies aparte al vegetatiei din Muntii Bihor si Vladeasa din lungul riurilor. Atrag atentia prin dimensiunile cu adevarat gigantice frunzele de brustur (Petasites albus), printre care se amesteca, in mare cantitate,

florile galbene de ruji (Telekia speciosa) s.a. In lungul riurilor mai mici sau in locurile umede cresc nu ma uita (Myosotis palustris), sopirlita (Parnassia palustris), bumbacarita (Eriophorium angustiiolium), sinziene de balta (Galium palustre) anglicei.

12. Turbariile din zona inalta: Cu abundenta de apa, de data aceasta cu totul in exces, sint specii de coada mitei (Sphagnum). Aceste turbarii sau tinoave, in general de mici dimensiuni, poarta numele local de molhasuri si ele se dezvolta fie pe un sol silicios, in zone aproape orizontale (de pilda in valea Izbucului), fie in zone carstice, unde fundul dolinelor este impermeabilizat cu argila (cazul din Padis, Barsa sau Onceasa). In afara sfagnumului, in molhasuri se gaseste un numar de specii de plante ce cresc in musuroaie mai inaltate, nu in apa. Intre acestea sint muschiul Polytrichum, graminee din genurile Carex, Deschampsia si Nardus, apoi ciudata planta carnivora roua cerului (Drosera rotundifolia), planta ocrotita, o rara specie balcanica de pintenel (Pedicularis limogena), multe afine si merisoare de munte, vuitoarea (Empetrum nigrum), martaloaga (Calluna vulgaris) si obisnuitele plante de umezeala, sopirlita, bumbacarita si o specie de pufulita (Epilobium palustre). Turbariile, atit de pitoresti prin coloritul ruginiu si ochiurile de apa neagra, au totusi aspectul dezolant generat de siluetele scheletice de molizi piperniciti ce duc o viata chinuita in solul prea acid al turbariei. Astfel de aspecte se intilnesc de pilda in Padis sau la Arieseni si VIRTOP , in apropierea vilei DIANA.

Nu putem incheia aceasta scurta trecere in revista al vegetatiei Muntilor Bihor si Muntilor Vladeasa fara a aminti faptul ca aici se gasesc citeva interesante endemisme

Plante cantonate exclusiv in Muntii Apuseni

Intre acestea locul de frunte il ocupa;

liliacul transilvan (Syringa josikaea), frecvent mai ales pe Valea Iadului, dar prezent si in valea Ariesului,

omagul cu flori albastre paroase (Acanitum callibotryon ssp. skarisorensis),

garofita (Dianthus julii wolfii),

viorea rosie cu dungi albe (Viola yooi),

vulturica, precum Hieracium bifidum ssp. biharicum, H. sparsum ssp. porphiriticum, H. hotschyanum etc.,

un frumos campanulaceu, Edraianthus kitaibelii.

In sfirsit, de aici a fost descrisa pentru prima data floarea denumita miaza-noapte, un fel de sora cu frate, al carui nume latin tradeaza acest fapt: Melamphyrum biharense.

FAUNA

Padurile intinse care imbraca Muntii Bihor si Muntii Vladeasa adapostesc numeroase specii de animale salbatice. In padurile de altitudine traiesc cocosii de munte si foarte multe exemplare de veverite.

Copiii de moti au deprins chiar prostul obicei de a purta cozi de veverita ca trofeu la palarie. Caprioarele se intilnesc in mai toate padurile din Bihor si Vladeasa. Nu de mult a fost introdusa capra neagra in zona de izvoare a vaii Boga. In piraiele de munte abunda pastravii care atrag multi pescari amatori.

In golurile subpamintene si-au gasit adapost o multime de animale marunte (insecte, paianjeni, viermi, racusori etc.) care, desi nespectaculoase, au dus in toata lumea faima Muntilor Bihor.

Prin studiul acestor animale, marele savant Emil Racovita a incarcat sa lamureasca citeva din tainele evolutiei vietii, imbogatind stiinta mondiala cu o noua ramura - biospeologia.

Dintre animalele ce traiesc in pesteri, foarte multe sint endemisme ale Muntilor Apuseni, multe doar ale Muntilor Bihor, altele au fost descrise pentru prima data de aici, fiind gasite ulterior si in alte parti ale lumii.