|
|
|
Cum era de asteptat, avantul fenomenului turistic a suscitat atentia unui numar mare de specialisti, care au incercat sa-i stabileasca trasaturile principale, dimensiunile in timp si spatiu etc., adica sa-l defineasca.
Una din primele lucrari in care apar incercari de definire a fenomenului turistic este "Handbuch der Schweizerischen Voltswirtsschaft" (1905), R. Guyer - Freuler. Autorul noteaza ca "turismul, in sensul modern al cuvantului, este un fenomen al timpurilor noastre, bazat pe cresterea necesitatii de refacere a sanatatii si schimbarea mediului de viata, pe nasterea si dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumusetile naturii".
O definitie a turismului, acceptata pe plan mondial, a fost elaborata in 1940 de catre profesorul elvetian dr. W. Hunziker: "Turismul este ansamblul de relatii si fenomene care rezulta din deplasarea si sejurul persoanelor in afara domiciliului lor, atata timp cat sejurul si deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanenta si o activitate lucrativa oarecare".
Aceasta definitie a fost considerata, pe de o parte, ca este prea generala, ca nu exclude unele forme de deplasari ce nu au scopuri pur turistice. In schimb, alti specialisti i-au reprosat caracterul limitativ, deoarece exclude o serie de manifestari care au un continut turistic, ca de exemplu participarile la congrese si reuniuni nationale si internationale, deplasarile oamenilor de afaceri, manifestari in care se solicita in mare masura si servicii turistice. Astfel la cel de-al XX-lea Congres al Asociatiei Internationale a expertilor stiintifici in turism / AIEST Haga - 1970, s-a dezbatut necesitatea revizuirii definitiei clasice.[1] (Oscar Snack, 2001)
Pentru evitarea controverselor privitoare la definirea fenomenului, Oscar Snack (2001) propune utilizarea metodei inductive in vederea retinerii principalelor elemente caracteristice care marcheaza activitatea turistica, pentru a se ajunge astfel la o definitie cat mai cuprinzatoare. Dupa autorul citat, o definitie acceptabila ar trebui sa includa urmatoarele elemente caracteristice:
deplasarea persoanelor in cursul calatoriei efectuate;
sejurul in afara resedintei permanente a persoanei care se deplaseaza;
sejurul are durata limitata
sejurul sa nu se transforme intr-o resedinta definitiva.
O alta definitie a turismului este propusa in Dictionarul enciclopedic roman (1996, vol. IV): "Activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constand din parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport, a unor distante, pentru vizitarea regiunilor pitoresti, a localitatilor, a obiectivelor culturale, economice, istorice, etc."
"Dictionnaire touristique international" (1969) contine si el o formulare: "Turismul reprezinta ansamblul de masuri puse in aplicare pentru organizarea si desfasurarea unor calatorii de agrement sau in alte scopuri, realizate fie prin intermediul unor organizatii, societati sau agentii specializate, fie pe cont propriu, pe o durata limitata de timp, precum si industria care concura la satisfacerea nevoilor turistilor". Tot in dictionarul turistic international (traducere 1980) se precizeaza ca "turismul se distinge de calatorie prin aceea ca implica pentru persoana in cauza, pe de o parte, alegerea deliberata a tintei, pe de alta, preocuparea exclusiva pentru satisfacerea placerii sale".
In opinia altor specialisti[2] prin turism se intelege, in primul rand, ansamblul de activitati prin care omul isi petrece timpul liber calatorind in alta localitate sau tara pentru a vizita oameni si locuri, monumente si muzee, pentru a-si imbogati cunostintele generale, pentru a se distra si a face sport, pentru odihna sau tratament etc., iar in al doilea rand, industria creata pentru satisfacerea tuturor bunurilor si serviciilor solicitate de turisti la locul de destinatie, la un inalt nivel calitativ, si in conditiile protectiei si conservarii resurselor turistice, in special, si a mediului inconjurator, in general.
Conferinta internationala
asupra turismului si statisticii turismului de la Ottawa, din iunie
termenul "mediu obisnuit" are menirea sa excluda calatoriile in interiorul locului de resedinta si calatoriile de rutina (la locul de munca etc.)
termenul "mai putin de o perioada specificata de timp" are menirea sa excluda migrarea pe termen lung;
termenul "exercitarea unei activitati remunerate la locul vizitat" are menirea sa excluda migrarea pentru angajare temporara.
Activitatile turistice reprezinta asadar un fenomen economico-social specific civilizatiei
moderne, care se remarca printr-un inalt dinamism, atat la nivel national cat si international, in dorinta lor de a antrena segmente sociale largi, de a raspunde pe deplin nevoilor acestora. Continutul complex al acestora antreneaza un vast potential material si uman, cu implicatii importante asupra evolutiei economiei si societatii, asupra relatiilor internationale.
Eforturile pe care le angajeaza dar mai ales efectele pe care le genereaza in economie justifica interesul tarilor, guvernelor si agentilor economici, institutiilor de formare fata de analiza si interpretarea factorilor de influenta si parghiilor de actiune ale fenomenului turistic.
Acest lucru este cu atat mai necesar in cazul turismului rural si al agroturismului datorita caracterului lor aparte, a complexitatii problematicii, al existentei unei multitudini de fatete si conexiuni ale acestora cu agricultura si evolutia mediului rural in general. Ariile rurale sunt rareori entitati statice, libere de influenta urbanului.
Ca atare, o definitie rationala si universal valabila a agroturismului si turismului rural este dificil de conceput.
In orice pachet de servicii agroturistice insa, ruralitatea este un punct forte pentru vanzarea acestora. Apare prin urmare interesant de definit ruralitatea la nivelul perceptiei diferitelor natiuni.
