|
|
|
Sevilla 1986, reper si culme in fotbalul romanesc
Cucerirea Cupei Campionilor Europeni de catre Steaua va ramane Seherezada
fotbalului romanesc. Asa cum la varsta copilariei nu ne mai saturam de
povestile humulesteanului, rugandu-ne de bunici sa ne mai povesteasca o data,
desi le stiam pe dinafara, tot astfel acest basm al gazonului, suporterul din
Ghencea l-ar asculta la nesfarsit. Mont Blancul nu se lasa cucerit in serie si
nici nu poti ajunge la el cu telecabina. Steaua a intrat pentru totdeauna in
selectul club Panel , unde au acces in exclusivitate numai castigatoarele cupei
supreme a continentului. E o realitate ce nu mai poate fi contestata,
diminuata, revitalizata, ignorata si daca trofeul in sine a apartinut Stelei,
bravura e a poporului roman.
Oricat de legendara a fost CCA, echipaformidabila a anilor '50, nimic nu
anticipa ca o echipa de fotbal din Carpati va fi regina Europei. Munca,
Inspiratie, Talent avand radacini in geniu, noroc, alinierea a astrelor ? Din
toate cate ceva, contopindu-se in seara unica de 7 mai 1986 intr-un MIRACOL.
Izbanda Stelei n-a insemnat numai prima reusita a unei echipe de dincolo
de Corina de Fier (zona geografica istoriceste predestinata cu precadere
dezastrelor), dar si un trumf al latinitatii, deoarece inainte de tragedia de
la Heysel, mai mereu alnglo-saxonii isi impunea legea in finale. Teamul din
Ghencea, aparut din spuma Marii Negre (si ma grabesc sa adaug, cu un fatalism
cioranian), a presarat pe traseul marsului ei inspre Sevilla pe tenacii
nordici, pe ungurii, ce ne pricopsisera decenii in sir cu un nefericit complex
maghiar, si pe belgienii - dracii rosii cei mai reprezentativi - de la
Anderlecht (meciul de la Bucuresti, o fila antologica de fotbal super modern),
dar nici lacatul italian din peninsula sau geometria britanica din Insule n-ar
fi avut forta sa reziste iuresului stelist al pasei dintr-o bucata si fanteziei
sale aproape metaforice. La Sevilla, Steaua juca.. acasa (daca ar fi sa ne luam
dupa declaratia colonelului Gavrila, deoarece aici se nascuse Imparatul Traian,
parintele nostru spiritual), iar catalanii din Barcelona ... in
deplasare, in Andaluzia, unde erau priviti ca principalii vinovati ai retrogadarii echipei locale.
Suporterii celor doua finaliste, in echipamentul traditional rosu albastru,
erau neutri..cromatic. Nici una dintre echipe nu mai castigase pana atunci Cupa
Campionilor Europeni si pana in zorii mileniului III va figura in palmaresul
lor international un singur trofeu. In rest, din meciul echipelor lui Venables
si Ienei, arbitrate imperial -impartial de francezul Vautrot, prin ceata difuza
a timpului, mai razbat inspre noi doar flashuri de pe marginea craterului
vulcanului celor 70.000 de suflete, ce-si punea speranta intr-o singura
Barca: increderea exagerata a capitanului Alexanco ca ii va invinge la
pas pe romani, topindu-se odata cu trecerea timpului: dublarea la pauza a
primei de jucator spaniol de 35.000 dolari de catre compania petroliera Tudor -
stelistii jucau pentru ARO-ma gloriei; Indemnul specialistului in aeronautica
Ilie Barbulescu catre coechipierii sai, nu sa nu fumeze sau sa-si lege
centurile de siguranta, ci un aristocratic strigat de lupta Traian: Fortza
Ragazzi !; neputinta gazdelor care-l determina pe Archibald sa mimeze o
cazatura de penalty la un contact in careu cu Bölöni; tehnicitatea lui Majearu
Mese, ce panicheaza pe adversari si da suflu colegilor; intrarea in teren in
minutul 67 a insusi intruchiparii ghinionului pentru ei, Iordane
scu, antrenorul
secund, in varsta de 36 ani, care nu mai jucase intr-un meci oficial de 3 ani,
purtand pe tricou numarul 13; in tumultul dramaticei inclestari isi face loc
clovneria, eliberatoare de tensiune, a lui Puiu, care strecoara mingea printre
picioarele vedetei Schuster si ciocneste cap in cap pe Victor si Marcos,
printr-o fenta subtila; cursa de tatonare de peste 40 metri a
'batranului' Bölöni asupra lui Carrasco, scapat de la centru datorita
neglijentei tanarului Belo; pasa cu mana a aceluiasi Carrasco la golul
'mincinos' a lui Marcos; incredintarea soartei finale ruletei cinice
a penaltyurilor.
O intalnire extrem de echilibrata, dominata de spaime, reciproce, ignorand
scenariile prea optimiste, scrise inainte de gazde, conform carora maurii se
vor distra cu un bizon resemnat, prea putin cunoscut, dintr-un Est, ce nu se
hranise niciodata 'din prislopul de la Roma'. Un meci linear, salvat
ca spectacol de sarabanda loviturilor de pedeapsa, pe care telespectatorii,
asezati in doua tabere diferite, l-au urmarit pe fondul muzical obsedant al
'Bolero'-ului lui Ravel, daca nu pe crescendo-ul infernal al
'Ciulandrei' Mariei Tanase. Departajarea la penaltyuri, ca o
decapitare a ostirilor invinse, a zamislit un erou, Helmut Ducadam, care a
decolat de pa stadionul 'Ramon Sancez Pizjuan' direct in 'Guness
Book.' 'Ducadam cu D de la Dumnezeu', cum avea sa titreze un
capitol Andrei Vochin in excelenta carte 'SuperSteaua '.
Starile emotionale ale actorilor au oscilat intre refuzul categoric al
viitorului antrenor al secolului, jucatorul cu numarul 13, Anghel Iordanescu,
de a fi inclus pe lista fatidica a celor 5 executanti sau 'datul
lovit' al capitanului de la Sevilla, Steafan Iovan, si brava extremei
drepte, pustiul Marius Lacatus: 'Punema-ma, bre nea Imi, pe
mine al
treilea, si te fac cel mai mare antrenor din Europa'. Auziti leitmotivul
Boleroului sau a Ciuleandrei, in fredonarea lui Urutti, respectiv a lui
Ducadam? Punctul cu var . un pas, doi, trei .. sut si .. Majearu (0-0),
Alexanco (0-0), Pedrazza (0-0), Lacatus (1-0 ! - mingea muscase din
transversala, monotonia muzicii egale, se rupsese), Alonso (scorul a ramas
1-0), Balint ( 2-0 !! - mereu salvatorul Gaboaja, favoritul viitorului general
Emeric Ienei), Marcos (tot 2-0) si Steaua a castigat Cupa Campionilor Europeni
!!! - cum avea sa apara pe ecranul televizoarelor din tara flashul incredibilei
stiri, repetat de mai multe ori, pentru a alunga probabilitatea unui vis
fantasmagoric de Mai .
Placa 'Bolero'-ului se sparse, in oftatul resemnat al zecilor
de mii de spectatori gitani si rasuna mental doar 'ia Ciulandra la
bataie', devenita 'ia pe Barca la bataie !' (pentru a iesi din
presiunea de atunci, trebuie sa mentionam ca Steaua cantecului popular, Maria
Tanase, la o Expozitie Mondiala, adaptase un cantec, pentru a-I face placere
presedintelui american: 'Salta Leano cu Roosvelt!'). Stelistii au
fugit inspre poarta, formand peste Ducadam o piramida vie; doar traznitul
fundas Barbulescu, pleznind de realism socialist, specific oricarui fundas, s-a
indreptat spre oficialii grabiti (si tristi ?!), insfacand de toarte Cupa
Campionilor Europeni, cu o voluptate cu care ai asalta o femeie frumoasa. Avea
sa explice: 'ce, eu venisem atatea mii de kilometri ca sa-l imbratisez pe
Duca, sau sa iau Cupa? '. Se uitase intr-o clipa faptul ca in programele
de meci, se scrisese 'Steaua de Budapest' (nelatinilor le mai
intelegem confuzia, dar la verisorii nostri . ole, ole, oleaca de cultura - de
notat rectia cazona a comandatului clubului: '.''va muma-n cur,
las'' ca va invatam noi fotbal si geografie !', remarca aparuta pe
manseta ziarului 'El Mundo Deportivo'); ca diurna in Spania se ridica
la astronomica suma de 9 dolari pe zi; ca la inceputul partidei, majoritatea
dintre ei se gandeau sa nu ia doua-trei boabe si sa se faca de ras. Toata
echipa a fost magnifica, impreuna cu staff-ul tehnic in alcatuire inedita:
Ienei / Tudorel Stoica (capitanul obisnuit al echipei fiind suspendat pentru
cumul de cartonase galbene): Duckadam - Iovan, Belodedici, Bumbescu, Barbulescu
- Balan (Iordanescu !) - Balint, Bölöni, Majearu - Lacatus, Piturca (Radu II).
Celebra 'squadra in B' ii avea ca rezerve pe Stangaciu, Weissenbacher
si Pistol. Dintre cei care au disputat aceasta finala de neuitat, agentia
Reuter avea sa-I remarce pe Duckadam, Lacatus, Majearu, Balint, Piturca si
Bölöni. Contestatarii tendentiosi de astazi sau de ieri ai lui Piti ar trebui
sa stie ca 'anonimul' din cronicile lor trucate a fost golgheterul
campaniei Sevilliene cu cele 5 goluri marcate si . remacatul agentiilor de
presa intr-o formatie de unicate. Premonitia lui Valentin se implinise cu un an
mai devreme.
Stelistii au scris la 7 Mai 1986 cea mai stralucita pagina din istoria
lor si a fostbalului romanesc, chiar cu 'impolitetea' de a fi stricat
'fiesta' ce ar fi urmat, daca 'Barca ganara'. Insusi
ceremonialul de decernare a cupei fusese dat peste cap ('bucuria mea
de-acum, a cui ochi lacrima este' recita din ceruri Nichita), regele Juan
Carlos parasind in graba loja, dupa ce un valet ii explicase in doua vorbe
tragedia, demna de un 'rege Lear' sportiv, Majestatea Sa
multumindu-se cu superba ie romaneasca daruita de colonelul Gavrila. Covorul
Rosu ramasese infasurat sub scara de la tribuna oficiala, in vreme ce invinsii
programati facea turul stadionului, vaduviti de ceremonialul fast al
incoronarii peste Europa.
Bietii barcelonezi dadusera cu piciorul la 70.000 de dolari, iar uriasul
banchet de la 'Hotel Alphonse XII' se contramandase. Steaua fusese si
stanca din Gibraltar, in care valurile armadei spaniole se sfaramasera
neputincioase si Cristofor Columb, ce cucerise America gloriei. Stiuse
sevillianul Traian de ce ornase columna din Roma cu cusme de daci. Nici nu se
bause prima cupa de sampanie ('ay, ay, cum canta chitara', avea sa
scrie la 10 ani de la eveniment uriasul prozator Fanus Neagu despre frumosii
nebuni ai marilor stadioane), ca suporterii Ghencei pornisera pe jos inspre
aeroportul Otopeni, sa-si astepte eroii. Stelistii vor fi decorati cu inalte
ordine al Romaniei, dar pana si un asemea triumf fusese expediat la subsolul
primei pagini a ziarului 'Sportul' (tiparit in 300.000 de exemplare),
din cauza ca la 8 Mai se sarbatareau 65 de ani de la crearea PCR. Acest mosneag
ramolit cu pareza pe partea stanga (ma refer, desigur la partid) cofiscase
bucuria unor tineri fotbalisti extraordinari si a milioanelor de sustinatori ai
lor. Formal, pentru ca in inimi, entuziasmul depasise talazurile.
Sevilla e punct de reper in zbuciumata istorie a fostbalului romanesc,
victoria continentala a Stelei stand la temelia deceniului de aur al
nationalei, ca sa nu mai pomenim de emulatia interna a campionatului. Cupa
Campionilor Europeni (urmata de o semifinala si o finala), precum si Supercupa
Europei au implinit un destin exemplar de mare echipa. Vitregia timpurilor si
ideologiilor a facut aceasta victorie istorica sa fie asezata intr-o penumbra
ciudata si nemeritata. Un asemenea covarsitor triumf a devenit pentru Steaua post-decembrista
un stimul, dar si o imensa povara. A urmat Steaua celor sase titluri
consecutive (peste cele 5 ale echipei Sevilliene ?! ) si Steaua castigatoare a
unui titlu la cumpana dintre milenii, dar niciodata pe gazonul Ghencei n-au mai
aparut schemele, exuberantele, magiile Stelei lui Duckadam, Iovan, Belodedici,
Bumbescu, Barbulescu, Bölöni . si fiindaca am ajuns la Tudorel Stoica, vom nota
remarca absentului de la Sevilla: 'Sa-mi fie iertata lipsa de modestie,
dar o echipa ca aceea din perioada 85-89 nu cred ca va mai aparea in urmatoarea
suta de ani'.
Inainte ca altii sa cultive trecutul glorios al Stealei, echipa insasi
are obligatia sa-si propage propria imagine, a unei elite fotbalistice ce s-a
mai intalnit doar la alte 20 de teamuri de top ale continentului. Steaua este
una dintre acele 'pasari maiastre' cu care Brancusi (rastit de
straini Brancusi, la fel cum spectatorii, ingroziti de raidurile lui
Lacatus si Piturca pe 'Ramon Sanchez Pizjuan' le pronuntau
numele 'Lacatus e Piturca') a unimit sculptura mondiala. Mitul Stelei
trebuie respectat nu atat de invidiosii Mitici damboviteni cat de urmasii pe
gazon ai acestor ilustri predecesori. La curtea regelui Fotbal, stelistii au
fost canva sambelani..
In anul 2002 dupa Christos, 152 dupa Eminescu si 16 dupa Sevilla
t cei mai 
