|
|
|
Exercitiul fizic in antichitate
Exercitiile fizice in Egipt. Statul sclavagist centralizat este rezultatul procesului de descompunere a comunitatii gentilice. Pentru Egiptul antic un moment important este reprezentat de secolul 4 iHr.(3.300 - 3.200) in care au avut loc unirea Egiptului de Jos cu Egiptul de Sus. Unirea acestora a determinat formarea unui Egipt puternic administrativ si politic pana in anul 525 iHr. In perioada Egiptului Antic distingem 3 perioade: 1. Regatul vechi (3.000 - 2.000 iHr.). Consolidarea societatii sclavagiste si a statului despotic centralizat a determinat evolutia in plan social, politic si cultural. S-au realizat o serie de monumente de arta reprezentative (Regele Micermas si Hossi). Reprezentau forta musculara si frumusetea corpului omenesc. Ca monumente de arta basoreliefurile Kaum el Ahmar care ne infatiseaza pe Jutori si preocuparile acestora pentru exercitiul fizic.
2.Regatul Mjilociu (2.000 - 1550 iHr.). Reprezentative sunt frescele de la Beni Hassan in care sunt prezentate 120 de figuri ce realizeaza sugestiv chinograma unor miscari reprezentative exercitiului fizic.
3.Etapa Regatului Nou (1.550 - 1.000 i Hr.). In aceasta perioada cultura cunoaste progrese deosebite pana la aparitia influentei grecesti. Din punct de vedere social scoala a dobandit o noua pozitie prin pregatirea scribiilor ca functionari de stat. Gimnastica, atletismul si luptele erau practicate in scoala sub forma moderata. Gimnastica cuprindea o serie de exercitii pentru mobilitatea trunchiului si a coloanei vertebrale. Se practica gimnastica analitica care a depasit nivelul gimnasticii grecesti. Se considera ca alergarea de dimineata inainte de micul dejun pe parcursul a 180 de stadii (cam 35 km). Jocurile ocupau un loc important in viata cotidiana si erau specifice perioadei: morisca, calaria pe umerii partenerului, exercitiile cu bastoane, cu maciuci, ridicarea de greutati, luptele cu taurii - acestea formau prima categorie de exercitii.
Exercitiile de indemanare cu mingea si portocalele practicat in mode special de fete. Vanatoarea era practica atat de faraoni nobili, cat si de oamenii de rand. Vanatoarea se practica atat pentru pregatirea hranei , dar si sub forma de mijloc de intrecere. Se organizau concursuri cu barci lungi numite iute. Un loc important il detineau exercitiile de manuire a armelor (arcul, lancea si scutul). In acelasi timp se realizau exercitii de mobilitate, forta si rezistenta care contribuiau la pregatirea armatei egiptene. Toate aceste exercitii pregateau armata egipteana din care lipsea cavaleria.
India. Incepand cu mileniul 4 iHr. S-a dezvoltat cultura materiala, dar mai ales cea spirituala a poporului indian. Cartea Sfanta Vedele reprezinta baza religiei filozofice si a insitutiilor sociale ale hindusilor. In aceasta capodopera antica sunt expuse virtutiile fundamentale pe care oamenii le dobandeau fata de familie, de comunitate, patrie si umanitate. Din punct de vedere social indienii au suferit un lung proces de stratificare sociala. S-au format grupuri numite caste. Cele mai importante caste sunt: 1. Casta brahmanilor in care preocuparile intelectuale erau legate de astronomie si medicina.
2. Casta militarilor
3. Casta comerciantilor
4.Casta bastinasilor
Legile lui Manu reprezentau consolidarea atotputerniciei religioase si politice sociale. Conform acestor legi baile in riuri si lacuri, precum si exercitiile fizice cu accent pe apnee erau obligatorii atat din considernte igienice cat si din considerente religioase. Pe baza acestor legi s-a constituit sistemul national de educatie fizica al Indiei Antice cunoscut sub denumirea de pranyama. Sistemul cuprindea un complex de exercitii filozofice si religioase combinat cu reguli ale vietii sociale, psihice, etice, fizice si medicale care urmareau mantuirea. In viziunea acestor legi vanatoarea, jocul si cantatul la un instrument precum si somnul diurn erau considerate vicii. Sistemul yoga de astazi completeaza pranayama printr-un complex fiziologic specific indian prin care se tinde la obtinerea fericirii vesnice.
In conceptia indienilor omul reprezenta rezultatul a 2 componente timp si suflet sau materie si constiinta. Purificarea sufletului se realiza in conceptia indienilor prin abstinenta, controlul respiratiei, atenuarea sensibilitatilor cultura si contemplatie.
Casta brahmanilor a modificat continutul si structura exercitiilor respiratorii. Din punct de vedere istoric acest moment este important pentru stiintele psihopedagogice in care pregatirea prin contemplatie si relaxare isi gasesc originea.
Japonia. Pregatirea militara a tinerilor nobili japonezi era combinata cu aspectul educativ si moral al exercitiilor fizice. Spiritul cavaleresc al samuraiului era dobandit prin educatie iar mijloacele educationale erau reprezentate de urmatoarele exercitii fizice: calaria, luptele, scrima, innotul si trasul cu arcul.
a) Sumo - lupta corp la corp de catre sumotoni. Existau 48 de procedee tehince, iar echipmentul folosit consta in sort in jurul coapselor cu o curea care folosea la prinderea adversarului.
b) Kendo - este stramosul scrimei. Scrima cu bastoane lungi tinute de ambele maini. Luptatorii erau protejati de masti, pieptare, mansete si manusi. Erau permise loviturile la cap, bratul drept si partile laterale ale corpului. Actiunile nu aveau caracter specific de lupta, ci imbracau forma de dans urmarindu-se efectele formativ- educative.
c) Jiu - Jitsu - utilizat la inceput doar de samurai preluat apoi de luptatorii ninja, si de toata lumea. Actiunile erau rapide si se actiona prin torsionari, trantiri si lovituri asupra partilor sensibile ale corpului.
d) Judo - este o continuare a jiu- jitsului. Se urmarea doborarea adversarului cu miscari rapide folosind apucarea, lovitura si torsiunea.
e) Kyundo - este un exercitiu traditional obligatoriu pentru toti tinerii japonezi si consta in manuirea unui arc mare de o lungime de 1,5 m cu o curba asimetrica. (tragerea de pe loc sau din miscare la o tinta).
f) Kemari - un joc de fotbal desfasurat cu 8 jucatori care pasau mingea intre ei fara sa cada jos cu finalizare la tinta.
