|
|
|
Exercitiile fizice in comuna primitiva
Def.: Comuna primitiva reprezinta prima forma de organizare social - economica prin care au trecut toate popoarele lumii.
1-a etapa. Paleoliticul gasit in istorie sub denumirea epocii pietrei cioplite (8.000 - 10.000 iHr.). In aceasta perioada omul primitiv era puternic dezvoltat fizic din punct de vedere intelectual - slab dezvoltat.
Miscarile fundamentale comune omului si animalelor erau: mersul, alergarea, saritura si catararea. Uneltele si armele folosite erau rudimentare din piatra. Deprinderea omului de animalitate este marcata de trecerea acestuia la statiunea bipeda. Aceasta trecere a determinat marirea campului vizual si eliberarea membrelor anterioare care devin membrele superioare care se vor dezvolta si specializa continuu. Din punct de vedere istoric aceasta etapa este considerata decisiva in istoria umanitatii.
Etapa a 2-a : Paleoliticul mijlociu. Caracteristic este omul din Neanderthal caracterizat prin limbaj si preocupari (cioplirea pietrei, prelucrarea lemnului si a osului). Omul din Neanderthal cunostea limbajul si focul pentru prepararea hranei. Din punct de vedere al exercitiului fizic omul din Neanderthal se preocupa de vanatoare, iar uneltele folosite erau din piatra slefuita potrivite si adecvate pentru prepararea si prelucrarea lemnului, pielii si a oaselor. Din aceste motive epoca este cunoscuta in istorie sub denumirea de epoca pietrei cioplite sau epoca vanatorilor.
La vanatoare participau toti membrii colectivitatii, iar sarcinile erau bine delimitate. Astfel femeile si batranii haituiau vanatul, iar barbatii se luptau in mod direct cu acesta.
Etapa a3-a: Paleoliticul Superior. Caracteristic acestei etape este omul primitv homosapiens. Caracteristic acestuia este dezvoltarea lobilor cerebrali, fapt care ne indica prezenta activitatii nervoase superioare. Aparitia constiintei sociale si perfctionarea uneltelor de munca a determinat trecerea la urmatoarea etapa a comunei primitive si anume mezoliticul (10.000 - 7.000 iHr.). Aceasta perioada este considerata ca fiind faza de inflorire a comunei primitive sub aspectul indeletnicirilor. De la uneltele din piatra cioplita se va trece la folosirea sulitei, arcului cu sageata, cutitului si toporului. Aceasta trecere a determinat o serie de schimbari asupra vietii sociale. Vanatoarea a dat posibilitatea participarii intregii colectivitati. Forma de organizare pentru aceasta perioada Hoarda primitiva migratoare (in zonele geografice fertile din Valea Nilului).
Neoliticul (7.000 - 3.000 iHr.). Etapa se caracterizeaza printr-o imbunatatire a tehnicii prelucrarii pietrei si osului - in sensul ca s-a trecut la slefuirea acestora - de la vanatoare s-a trecut la cules si pescuit, la cresterea vitelor si la cultivarea plantelor. Are loc prima diviziune a muncii in care femeia se ocupa de agricultura si de cresterea animalelor, iar barbatul se ocupa de pescuit si de vanatoare.
Trecerea tinerilor la categoria adultilor se realiza prin teste specifice prin care erau testate capacitatea de munca si de lupta a individului. Alergarea, saritura si catararea reprezinta principalele mijloace pentru supravietuire. Educarea tineretului se realiza din punct de vedere fizic in cadrul procesului muncii, iar dobandirea principalelor deprinderi erau aplicate in practica. Formele de practicare a exercitiului fizic in comuna primitiva erau alergarea, saritura, lupta, innotul, vaslitul, jocurile si dansurile. Miscarile fundamentale comune omului si animalelor (alergarea, saritura si catararea s-au transformat in miscari specifice si perfectionate pentru individul uman). Trecerea la statiunea bipeda a determinat aparitia aruncarii. Toate aceste miscari au avut in comuna primitiva un caracter utilitar aplicativ si au constituit principalele mijloace de procurare a hranei si de supravietuire.
