Skateboarding-ul
are o istorie foarte bogata, plina de inovatii si de
povestiri foarte interesante. Cateva dintre aceste povesti vi le vom
spune si voua, povesti legate de inceputurile skateboardului
si evolutia acestui sport de-a lungul existentei sale.
Cum a inceput totul? Ei bine pe la inceputul anilor 1900 s-au creat placi
de care erau prinse axe cu roti, iar aceste inovatii erau foarte
asemanatoare trotinetelor, axele cu roti fiind asemenea cu cele
ale patinelor cu rotile, existand variante cu doua sau cu patru axe.
Pentru un control mai bun al placii aceste inovatii au fost dispuse
cu un maner, iar apoi acesteia i-a fost atasata si o lada
prinsa de placa prin cuie. Asa s-a practicat mersul cu
'skateboardul' pana prin anii 1950 cand s-a inceput fabricarea
axelor speciale pentru noua jucarie a copiilor. Pana atunci fiind
dezmembrate foarte multe axe de la patinele cu rotile.
In anii 1950 au fost facute modificari la axe (dispozitivele care
tin rotile), iar copiii au inceput astfel sa foloseasca placa mult
mai usor. Spre sfarsitul anilor 1950 surful a devenit un sport din
ce in ce mai popular, si lumea a inceput sa gaseasca din ce
in ce mai multe asemanari intre a face surf si a se da pe placa
de skateboard (a practica skateboardingul). In 1959 s-a pus in vanzare primul
skateboard Roller Derby. Rotile de cauciuc si-au facut
aparitia si surful pe trotuar a inceput sa se dezvolte, astfel
ca in decada anilor 1960 skateboarding-ul si-a castigat foarte
multi suporteri din randul surferilor. Promotor al noului curent: Larry
Stevenson, editor al revistei 'Surf Guide', care dupa ce a
inceput sa promoveze skateboarding-ul, lucrurile au inceput sa ia
amploare. Interesul si pasiunea lui Larry pentru noul sport s-a
materializat in 1963 cand compania pe care o conducea, 'Makaha', a
creat prima placa profesionala de skateboard, si a format o
echipa care sa promoveze produsul
Primul concurs de skateboarding a avut loc in 1963 la 'Pier Avenue Junior
School' din Hermosa, California. In 1964, legendarul surfului, Hobie Alter,
se asociaza cu compania de suc Vita Pakt pentru a crea skateboardul Hobie.
In timp ce majoritatea skaterilor au ales sa se dea pe strazi sau pe
trotuare, alti skateri mai curajosi s-au aventurat cu placile in
piscine goale. In 1965, skateboardingul s-a ridicat la inalte standarde
datorita concursurilor internationale organizate, a filmelor
'Skater Dater', revistelor 'The Quarterly
Skateboarder' si a excursiilor organizate prin tara
de echipele de skateboarding. Aproape 50 de milioane de placi de skate au
fost vandute intr-o perioada de 3 ani, insa dintr-o data skateboardingul a
' murit' pur si simplu in toamna anului 1965.
Aceasta prima decadere a skateboardingului a avut loc in mare
parte din cauza inferioritatii produselor si a publicului care
s-a aratat deranjat de acest sport nechibzuit / nesabuit / nebunesc.
Fabricantii erau atat de interesati in a scoate produsele pe
piata incat nu se mai faceau cercetari in vederea unei
dezvoltari a calitatii. Desi unele companii au creat
roti mai bune, rotile de cauciuc ramaneau cele mai ieftine
pentru fabricanti. Insa aceste roti nu dadeau placii
echilibru pe strada si astfel skaterii se accidentau frecvent. In
cateva orase skateboardingul a fost interzis pe motive de
sanatate si siguranta si dupa cateva
accidente fatale, acest sport a fost de-a dreptul 'decapitat', iar
producatori precum Vita Pakt si Makaha au pierdut sume enorme din
cauza contramandarii comenzilor.
De-a lungul urmatorilor opt ani skateboardingul s-a practicat mai mult in
secret, aratandu-si totusi adevarata fata in zone ca
Santa Monica, California. In aceasta perioada, Larry Stevenson
inventeaza "kicktail"-ul (lovirea placii in partea din spate) si
incearca sa reinvie skateboardingul, insa a avut foarte
putin succes.
In 1970, un surfer pe nume Frank Nasworthy si-a vizitat un prieten la o
fabrica de plastic din Purceville, Virginia. Acea fabrica producea
roti din uretan pentru patinajul vehiculelor industriale. Uretanul le
asigura patinajului o alunecare foarte buna si, astfel, Frank
realizeaza ca rotile din uretan ar fi potrivite pentru
Skateboardul Hobie si se hotaraste sa inceapa
sa produca acest tip de roti. Asa cum era de asteptat,
era mult mai usor sa te dai pe o placa cu astfel de roti
decat pe una cu roti din cauciuc. Frank a promovat produsul in zona San
Diego si, initial, a intampinat rezistenta din partea
skaterilor cat si a altor companii. Totusi, de-a lungul timpului,
rotile din uretan au castigat un numar important de suporteri si
s-au raspandit in intreaga Californie. In 1973, rotile
'Cadillac' ale lui Frank Nasworthy au fost a doua bomba in lumea
skateboardingului. Producatorii de axe cum ar fi Bennett si
Tracker au inceput sa fabrice axe speciale pentru skateboarding.
Producatorii de placi s-au inmultit peste noapte si,
dintr-o data, skateboarding-ul a fost invadat de noi produse si noi
idei. Road Rider inventeaza primul dispozitiv de fixare a rotii
incheind astfel epoca in care exista pericolul pierderii rotilor .
Skateboardingul de slalom, downhill si freestyle este practicat acum de
milioane de entuziasti. Revista 'Skateboarder' reinvie si,
in curand, i se alatura si o alta serie de publicatii
despre skateboarding. Bruce Logan, Russ Howell, Stacy Peralta, Tom Sims si
Gregg Weaver sunt descrisi foarte mult in aceste reviste. Aceasta
perioada a fost una de bun augur pentru acest sport care era la vremea
respectiva in voga.
Primul skatepark in aer liber este construit in 1976 in Florida. In curand, se
deschid sute de skateparkuri in toata America de Nord.
Skateboardingul se dezvolta foarte mult si astfel
skateboardingul de slalom si freestyle devine din ce in ce mai putin
popular. Forma skateboardului se schimba si ea, latimea
placii se modifica de la 6-7 inch la 9 inch. Aceasta crestere a
latimii placii asigura o mai buna stabilitate pe
suprafetele verticale. Unii dintre cei mai buni skateri ar fi
Tony Alva, Jay Adams si Tom "Wally" Inoyoue. Wes Humpston si Jim
Muir care au promovat pe piata un model de placi de
succes, marca Dogtown, acestea avand si grafica. Nu mult mai tarziu,
aproape toti producatorii de placi au aplicat diferite desene pe
placile fabricate.
Jay Adams
In 1978, Alan Gelfand inventeaza "ollie"-ul (saritura) si astfel
skateboardingul se muta la urmatorul nivel. Radacinile
stilului "street" ("de strada") se dezvolta cand skaterii incep
sa inventeze scheme/sarituri pe verticala pe teren drept.
Cultura skateboard incepe sa se imbine cu punk-ul si cu noul val de
muzica din acele timpuri. Imagini cu cranii incep sa apara pe
placile de skateboard datorita geniului creativ al lui Vernon
Courtland Johnson de la compania Powell.
Practicarea skateboardingului in piscine a devenit extrem de populara
si, datorita unei tehnologii mai bune, skaterii puteau realiza
ollieu-ri mai mari cu mult in afara parapetului. Asigurarea skatepark-ului a
devenit o adevarata necesitate din cauza obligatiilor de acest
fel. De fapt, asigurarea skateparkului era atat de scumpa pentru
majoritatea patronilor incat acestia si-au desfiintat skateparkurile.
La sfarsitul anului 1980, skateboardingul moare pentru a doua oara,
multi fabricanti confruntandu-se din nou cu
Revista 'SkateBoarder'
pierderi extraordinare. Cum BMX-ul devenise popular, iar revista
'Skateboarder' se transformase in 'Action Now', majoritatea
skaterilor au renuntat la acest sport. Astfel, skateboardingul se
muta din nou "underground" si astfel, skateboardingul incepe din nou
sa se practice in secret. Insa un contingent puternic s-a
mentinut in skateboarding, si, deoarece majoritatea skateparcurilor
s-au inchis, s-au construit in continuare half-pipe-uri si rampe.
In 1981, revista 'Thrasher' face un efort si incepe sa
publice anumite articole care sa le furnizeze skaterilor informatii
din scena skateboarding-ului. Desi se tineau concursuri de
skateboarding, adunarile la aceste evenimente erau mici iar
castigurile erau inca si mai mici. In 1982, Tony Hawk a
castigat primul sau concurs la 'Del Mar Skate Ranch'. In
1983, firme ca Santa Cruz, Powell Peralta si Tracker au inceput sa
vada acest sport in ascensiune. In acelasi an, pe scena skateboarding-ului
intra 'Transworld Skateboarding'.
In 1984, si-a facut aparitia skateboardingul in rampa
(half-pipe) urmat indeaproape de stilul "street" (pe strada). Rampele au
devenit populare. Powell Peralta a creat prima caseta video cu skate, "Bones
Brigade" ("Brigada oaselor") multumita unor mari talente creatoare de
la CR Stecyk si Stacy Perlata. Aceasta caseta i-a prezentat pe
skaterii echipei si a impins skateboardingul spre niveluri de popularitate
si mai inalte. Au aparut o multime de noi producatori si
skateboardingul a intrat in cel de-al treilea val de popularitate. Au
iesit la iveala numerosi campioni cum ar fi Tony Hawk, Christian
Hosoi, Lance Mountain si Neil Blender (half pipe). La "street", Mark Gonzales,
Natas Kaupas si Tommy Guerrero au ridicat "ollie"-ul la inalte standarde.
Skateboardingul freestyle a avut, de a semenea, un important rol pe scena,
iar Rodney Mullen a fost mereu in fruntea competitiei la acest stil.
De la jumatatea pana la sfarsitul anilor `80, trei mari firme de
skate au condus piata si anume Powell Peralta, Vision/Sims si
Santa Cruz. Productia placilor si castigurile la concursuri
au crescut foarte mult si cativa skateri profesionisti au scos
in aceasta perioada castiguri de pana la zece mii de dolari
pe luna. Asociatia Nationala de Skateboarding, condusa
de Frank Hawk, a organizat numeroase concursuri in America de Nord si, in
cele din urma, in toata lumea. Papucii de skate marca Airwalk, Vans
si Vision au devenit extrem de populari alaturi de hainele de skateboarding.
La sfarsitul acestei decade, skateboardingul "de strada" a devenit
mai popular, iar half-pipe-ul a inceput sa se practice mai putin.
Multi skateri pro s-au hotarat sa paraseasca firmele
mai mari care ii sponsorizau si sa-si puna pe picioare
propria firma de skate. Unul dintre primii skateri care au facut acest
lucru a fost Steve Rocco care a infiintat World Industries. De-a lungul
timpului, personalitatea skateboardingului s-a schimbat si
skateboardingul "new school" si-a facut aparitia. Noul stil se axeaza
mult pe "ollie", si pe tricuri tehnice, luand o cu totul alta
atitudine.
In 1991, o criza mondiala a lovit lumea si industria
skateboardingului a fost extrem de afectata. La fel ca in trecut,
numeroase companii s-au confruntat cu mari pierderi economice. Intreaga
industrie a skate-ului a avut de suferit si, astfel, a inceput sa se
reinventeze. In 1992 s-a infiintat revista 'Big Brother'. Ca in
trecut, un cotingent puternic a mai ramas, insa de aceasta data
ruptura nu a fost atat de mare ca celelalte doua de pana acum. La
mijlocul anilor `90, skateboardingul s-a reinaltat si, astfel, a
aparut cel de-al patrulea val. In 1995, skateboardingul a castigat un
mare succes prin expunerea sa la Jocurile extreme ESPN. Firme de papuci de
skate cum ar fi Etnies si Vans au inceput sa vanda extrem de
multe produse, acestora alaturandu-li-se si alte companii dornice de
a castiga de pe urma popularitatii skateboardingului.
La sfarsitul anilor 1990, skateboardingul se concentreaza mai mult pe
stilul "street", iar industria este plina de diferite firme si
piete de desfacere a produselor legate de skateboarding. In majoritatea
cazurilor, skaterii pro isi promoveaza propriile produse si
isi conduc propriile companii. Longboardingul (skateboardingul pe o
placa lunga), o arta cam demult uitata , se reintoarce iar
skateboardingul "downhill" obtine noi dimensiuni datorita
stilului 'street luge'. Datorita schimbarii
legislatiei, in California s-au reconstruit skatepark-uri. Munca
depusa de Jim Fitzpatrick si de Asociatia Internationala de
Companii de Skateboarding a asigurat construirea de skatepark-uri si in
alte state in urmatorii ani.
De-a lungul ultimilor 40 de ani, popularitatea skateboardingului a cunoscut
urcusuri si coborasuri. In ceea ce priveste loviturile /
ranile, acest sport ramane mult mai sigur decat fotbalul american,
hochei-ul, luptele sau alte sporturi populare. In ciuda preocuparilor
referitoare la sanatate sau a crizelor, acest sport a avut de suferit
doar pentru simplul fapt ca este atat de distractiv, placut, etc.
