Rolul proceselor de cunoastere rationala (memorie, atentie, gamdire si limbaj) in invatarea motrica

Rolul proceselor de cunoastere rationala (memorie, atentie, gamdire si limbaj) in invatarea motrica.

Memoria

Memoria implica cultivarea reprezentarilor simbolice ale deprinderii care servesc drept modele interne pentru actiuni ulterioare. Activitatile care ajuta la dezvoltarea unor astfel de reprezentari interne, in special codurile verbale sau simbolice pot imbunatati invatarea. Memoria este activitatea de fixare, pastrare si reactualizarea a experientei cognitive si afective trecute.

In educatia si activitatea sportiva ea este solicitata si se manifesta in urmatoarele ipostaze:

memorarea miscarilor

asigura executia corecta si, ca urmare, posibilitatea formarii unor deprinderi corecte;

memorarea propriilor miscari cat si a acelor efectuate in scop didactic sau a acelora exprimate in limbaj terminologic;

urmareste mersul dezvoltarii reprezentarilor corespunzatoare de la reprezentarea schematica a miscarii la cea clara, integrala.

Pentru o memorare eficienta este necesara respectarea urmatoarelor conditii:

intelegerea exercitiului pe baza sau pentru formarea unor reprezentari corecte a acestuia;

orientarea atentiei spre perceperea miscarilor proprii si a situatiilor activitatii concrete, insotita de relatarea verbala;

Observatie.Performanta

repetarea exercitiilor pana la automatizarea miscarii.

fixarea materialului cunoaste urmatoarele etape:

fixarea initiala: prin repetare se verifica corectitudinea reprezentarilor motrice ce stau la baza obtinerii celei mai mari claritati si precizii a executiei;

faza secundara: repetarile se fol.  pentru completarea eventualelor goluri, omisiuni sau corectarea miscarilor inadecvate;

faza finala reprezinta antrenamentul propriu-zis ce fixeaza in memorie forma exacta a exercitiilor.

Cerintele psihologice ale unei adecvate insusiri a exercitiilor motrice presupun antrenarea urmatoarelor actiuni:

reprezentare exercitiului cu pronuntarea mentala a executiei si folosirea autocomenzilor;

exercitarea exercitiului cu folosirea autocomenzilor;

relatarea, autoaprecierea executarii exercitiului;

formularea sarcinilor pentru incercarea urmatoare.

Cauzele erorilor in invatarea motrica

Greselile de selectare si/sau de executie a unui program motric pot sa apara in fiecare din cele trei stadii de invatare a deprinderilor, mai rar in stadiul' intermediar fata de cel initial si mult mai rar in stadiul avansat fata de celelalte stadii anterioare.

Cand sportivii executa deprinderile in antrenament sau in competitii, acestia se gandesc, decizand, cum trebuie sa reactioneze la actiunile adversarilor. A se gandi la ceea ce se intampla si a decide ce trebuie facut presupune utilizarea memoriei de scurta durata. Memoria de scurta durata este folosita in timpul competitiilor pentru luarea unor decizii si pentru stabilirea strategiei de joc. Pe masura ce sportivii progreseaza, de la stadiul initial la stadiul avansat, tot mai multe informatii sunt transferate din memoria de scurta durata in cea de lunga durata.

Scurgerea unei perioade prea lungi intre antrenamente este un motiv cure j determina instalarea uitarii, critice in cazul in care deprinderile implica elemente cognitive esentiale. O alta cauza care genereaza uitarea modului de executie a deprinderilor invatate anterior este determinata de faptul ca alte miscari invatate interfereaza cu selectarea programului motric din memoria de lunga durata sau, tot ele, slabesc programul motric inmagazinat.

In situatiile competitionale, memoria de scurta durata si cea de lunga durata interactioneaza in mod pozitiv. Informatiile ajung in memoria de scurta durata prin intermediul receptorilor senzoriali, utilizand aceste informatii pentru luarea de decizii si pentru selectarea unui program motric. in acest fel, sportivul: -recapituleaza si repeta ceea ce vede, aude si exerseaza;-grupeaza si codifica informatiile pentru a-si consolida puterea s memorare imbogatindu-si experienta, motrica.

Deoarece adultii au experienta motrica, inteleg diferitele miscari put d sa le execute cu antrenament redus sau chiar fara. Daca sunt expusi la miscari diferite, sportivilor le va fi mai usor sa-si integreze aceste experiente motrice in memorie. Strategiile trebuie adoptate astfel incat ele sa consolideze memoria de scurta durata si cea de lunga durata a sportivilor, folosind diferite posibilitati de consolidare a cunostintelor:

subliniind punctele cheie ale invatarii prin intermediul unor explicatii clare si concise si prin demonstratii;

stabilind legaturi intre deprinderile noi si cele invatate anterior;

fractionand deprinderile in parti si combinand metodele de exersara integrala si partiala a unei deprinderi; 

apeland la definitii si instructiuni  verbale premergatoare antrenamentului;

exersand deprinderile in conditii de suprasolicitare in caz ca sportivii vor fi obligati sa le execute in astfel de conditii;

prevenind procesul de uitare.

Atentia

Atentia este activitatea de orientare si concentrare a proceselor cognitive asupra anumitor obiecte sau fenomene ale realitatii inconjuratoare. Ea, poate fi:

1.   involuntara- in cazul in care nu este stabilit anterior un scop cognitiv si este provocata de particularitatile excitantilor externei si de starea celulelor corticale;

2.   voluntara presupune anticiparea scopului si mobilizarea unui efort voluntar pentru atingerea acestuia. Mentinerea acestui tip de atentie este favorizata de:

interesul constant fata de activitate;

caracterul de noutate al diferitelor componente ale activitatii;

caracteristici ale ambiantei (luminozitate, spatiu).

3.   postvoluntara - rezultat al exersarii de concentrare, randam. ei fiind superior datorita consumului energetic m. redus.

Calitatile atentiei ce pot fi solicitate si valorificate in activitatea motrica sunt: concentrarea, stabilitatea, volumul, flexibilitatea, distributia.

Un alt studiu ilustreaza ca o concentrare interna, de scurta durata nu este potrivita pentru activitatile ce solicita rezistenta. Au fost studiate atlete care au realizat o sarcina de rezistenta ( multe repetari) folosind doua tipuri de atentie: o concentrare de scurta durata, externa pentru senzatiile de kinestezice la picioare membrele inferioare si una de scurta durata, interna pentru o imagine. Concentrarea externa a fost mai eficienta decat cea ilisociativa.

Pennebaker si Lightner au demonstrat ca distragerea a condus la o performanta superioara in doua experimente: in primul experiment, sportivii exersand pe o banda rulanta s-au concentrat pe propria lor respiratie; in al doilea experiment, sportivii au alergat mai repede intr-o cursa de-a lungul tarii decat atunci cand alergau pe o pista circulara, aceeasi distanta. Cei din primul experiment au reclamat mai putina oboseala cand erau distrasi decat atunci cand se concentrau pe respiratia lor.

Astfel, disocierea poate fi o strategie de atentie folositoare pentru unele sarcini, iar pentru altele asocierea. Diferentele individuale in ceea ce priveste stilurile de atentie pot determina eficacitatea diferitelor strategii cognitive.

Gandirea si limbajul

In gandire se oglindesc insusirile generale ale obiectelor si fenomenelor insusirile si legaturile dintre ele, insusiri si legaturi ce nu apar din primul moment in individualitatea senzatiilor sau perceptiilor. Gandirea reflecta realitatea in mod mijlocit, abstractizat si generalizat. Pentru a realiza acest lucru sunt implicate operatiile gandirii:

analiza si sinteza

comparatia

abstractizarea

generalizarea

concretizarea.

Produsul acestor operatii reprezinta formele gandirii care sunt:

notiuni

judecati

rationamente.

Ele se exprima, se obiectiveaza cu ajutorul limbajului care devine, astfel forma materializata a gandirii. in acelasi timp, limbajul reprezinta si instrumentu gandirii (limbajul interior). Calitatile gandirii sunt:

caracterul critic

supletea

largimea, adancimea

rapiditatea

independenta

originalitatea

flexibilitatea

divergenta, in practicarea exercitiilor fizice nu este suficienta o simpla repetare a acestora dar este nevoie sa se creeze situatii noi care sa constituie stimulente pentru gandire, asigurandu-se, astfel, acestor exercitii un caracter larg aplicativ si efecte formative asupra calitatilor gandirii. in timpul exercitiilor fizice, gandirea are ca scop principal aprecierea situatiilor si, in functie de ele, conducerea uctiunilor proprii.

Uneori, in timpul activitatilor fizice, gandirea modifica metodele, mijloacele sau procedeele tactice de lupta daca situatiile cer acest lucru. Pentru a putea realiza scopurile si sarcinile specifice, gandirea practicantilor activitatilor motrice trebuie astfel formata, incat sa i se dezvolte anumite particularitati:

intuitivitatea: perceperea rapida si discriminarea situatiilor;

operativitatea: actionarea imediat ce a sesizat o situatie noua si neasteptata;

caracterul activ: gandirea sportivului nu este contemplativa, ci se manifesta in activitatea specifica, o dirijeaza si o impune vointei de actiune;

capacitatea de a rezolva rapid situatiile care presupune o reactie rapida, bazata pe cunostinte tehnico-tactice anterioare ce ii dau certitudinea reusitei.

insusirea notiunilor in invatarea exercitiilor fizice autocontrol atocomanda nivel superior-> insusire constientizata - > limbajul

functia de reglare functia persuasiva