Principalele categorii de handicapuri fizice si psihomotrice

PRINCIPALELE CATEGORII DE HANDICAPURI FIZICE SI PSIHOMOTRICE

Deficientele fizice sunt definite ca abateri de la normalitate, in forma si functiile fizice ale organismului, care tulbura cresterea normala si dezvoltarea armonioasa a corpului, modifica aspectul exterior, reduce aptitudinile si puterea de adaptare la efortul fizic si diminueaza capacitatea de munca productiva a individului.

Deficientele fizice se caracterizeaza prin modificari morfologice mai mult sau mai putin accentuate, produse in forma si structura corpului si manifestate printr-o incetinire in crestere sau printr-o crestere excesiva, printr-o tulburare a dezvoltarii sau o dezvoltare disproportionata, prin deviatii, deformatii sau alte defecte de structura, urmate sau precedate de tulburari functionale.Deficientele fizice se constituie, deci, ca invaliditati corporale, care slabesc puterea si mobilitatea organismului, prin modificari patologice exterioare sau interioare, localizate la nivelul intregului corp sau numai la nivelul unor segmente ale sale. Categoria respectiva de handicap cuprinde atat infirmii motorii sau locomotori (de motricitate), cat si pe cei care sufera de unele boli permanente - cronice (boli respiratorii, cardiopatiile, diabetul etc.) ce influenteaza negativ capacitatea fizica a individului. In aceasta categorie pot fi incadrate si persoanele cu afectiuni senzoriale (surzii si orbii), tinand cont de particularitatile lor specifice deosebite. Deficientele fizice sunt abateri de la normalitate prin dereglari morfo-functionale care duc la instalarea unor dezechilibre si evolutii nearmonioase. Trebuie subliniat ca, in lipsa altor anomalii, deficientii fizic sunt normali din punct de vedere al capacitatilor intelectuale, dar, prin situatia lor de exceptie si intr-un mediu nefavorabil, personalitatea lor poate deveni fragila, cu pronuntate note de frustrare si de anxietate, cu conflicte si tensiuni interioare, cu dificultati de relationare cu cei din jur si de integrare in viata social-profesionala. Aceste deficiente fizice sunt considerate - in majoritatea tarilor, printre care si Marea Britanie - o forma de deficienta in dezvoltare (din punct de vedere calitativ), alaturi de deficienta mintala si de deficientele de adaptare.

Exista mai multe criterii de clasificare si, in consecinta, mai multe clasificari. Dar cele mai cunoscute si acceptate au la baza criteriul anatomo-fiziologic /functional, dupa care rezulta doua categorii mari de handicapuri fizice:

morfologice sau de structura;

functionale sau de activitate.

In raport cu intinderea si profunzimea afectiunii, handicapurile se grupeaza in:

globale (generale sau de ansamblu);

partiale (regionale sau locale).

Caracteristicile deficientelor morfologice globale sunt:

-deficiente de crestere - exemplu:

hiposomie si nanosomie - statura foarte mica;

hipersomie si gigantism - statura foarte inalta sau exagerata;

dizarmonii ;

disproportionalitati

- deficiente de nutritie - exemplu:

obezitatea (cu tesut adipos si abundent);

debilitatea fizica (dezvoltare subnormala, insotita de dezechilibru nutritiv);

- de atitudine -exemplu:

rigiditate ( data de tonusul muscular exagerat);

pozitie asimetrica (data de dezvoltarea asimetrica a sistemului osos si a articulatiilor);

atitudine global insuficienta (data de dezvoltarea insuficienta a sistemului osos, muscular si a articulatiilor);

- deficiente ale tegumentelor - exemplu: - culoarea neadecvata a acestora (palide, vinetii, cu pete,  cicatrici si eczeme etc);

- deficiente ale musculaturii - poate fi redusa sau foarte redusa, cu tonus normal, scazut sau crescut;

- deficiente ale oaselor: subtiri sau groase, lungi sau scurte;

- deficiente ale articulatiilor - deformate, cu mobilitate redusa sau exagerata;

- deficiente de comportament- ex: inhibat, apatic, astenic, instabil.

Tipuri de deficiente morfologice partiale si caracteristicile lor:

-deficiente ale capului, fetei si gatului:

capul: macrocefal (mai mare decat normal), microcefal, branhicefal (fara proeminenta occipitala);

fata: - ovala, alungita sau latita;

cu malformatii, cicatrici, pareze, afectiuni ale ochilor;

cu forme ciudate ale nasului, urechilor etc.

gatul :  lung sau scurt, gros sau subtire, inclinat sau sucit etc;

-deficiente ale trunchiului:

-toracele: lung sau scurt, ingust sau lat, bombat, in forma de palnie etc;

-abdomenul proeminent, strangulat, elastic, tonic sau moale etc;

-spatele plat, rotund, asimetric, cu infundari etc;

-coloana vertebrala: 

coloana deformata in S (afectiunea:scolioza);

coloana deformata in C (afectiunea: cifoza);

coloana deformata in D (afectiunea: difoza)

coloana deformata in L (afectiunea: lordoza)

-bazinul: asimetrii, denivelari etc.

- deficiente ale membrelor superioare:

-in totalitate inegale (in lungime si grosime) deviate, proiectate inainte sau ramase inapoi etc.;

-umerii pot fi largi sau ingusti, cazuti sau teposi etc;

-bratele pot prezenta afectiuni care contin partea superioara de la umar la cot;

-coatele (inegale, deformate);

-antebratele (inegale, curbate);

-degetele(anomalii congenitale cu deviatii, retractii);

-omoplatii(apropiati sau dezvoltati, coborati sau ridicati etc).

- deficiente ale membrelor inferioare:

-in totalitate pot fi: inegale, cu pozitii diferite;

-contracturi sau deficiente morfologice;

-solduri: cu relief accentuat(depuneri adipoase), cu semianchiloze sau anchiloze;

-genunchiul: cu schelete traumatice sau paralitice;

-gambele: inegale, cu cicatrici post-traumatice etc;

-gleznele si picioarele: strambe, aduse si abduse, scobite etc;

-degetele picioarelor: "in ciocan", strambe, suprapuse, cu deformatii etc.

- deficiente ale aparatului neuromuscular:

-cuprind diferite forme si grade de paralizii, tulburari de mers, coordonare, ritm etc.

- deficiente si tulburari ale aparatelor si marilor functiuni:

-ale aparatului respirator (insuficiente respiratorii);

-ale aparatului cardiovascular (insuficiente circulatorii);

-ale aparatului digestiv si ale functiilor de nutritie;

-ale sistemului endocrin (tulburari de crestere si dezvoltare - nanism, obezitate, gigantism, nedezvoltarea corecta a organelor genitale);

-ale organelor de simt (tulburari de vedere, auz etc).

" (E. Verza, Psihopedagogia speciala,1994).

Realizarea oricarui act motor adecvat presupune nu doar executie si receptie, ci si prelucrare de informatii, sub controlul si dominarea psihicului, implicand, asadar, participarea functiei complexe numita psihomotricitate. Psihomotricitatea poate fi exprimata (evaluata) schematic prin:

schema corporala (pozitia corpului, lateralitatea, controlul segmentelor, dominanta manuala, oculara, a membrului inferior);

conduitele motrice de baza (coordonare generala si segmentara - deprinderi motrice de baza - controlul posturii, care determina echilibrul static si dinamic, simtul ritmului si respiratia; calitati motrice);

conduitele perceptiv-motrice (orientarea, organizarea si structurarea spatiala, ce includ notiunile de marime, distanta, organizare si orientare spatiala si temporala);

motricitatea fina si psihomotricitatea diferentiata;

relaxarea si controlul inhibitiei;

reglarea si autoreglarea miscarilor prin limbaj (miscare dupa comanda vocala, miscare "in oglinda", intre parteneri etc.).

Indicatori ai diagnosticarii handicapurilor psihomotorii:

necunoasterea partilor propriului corp sau al partenerului;

incapacitatea de stabili relatii corecte intre propriul corp si obiectele din jur;

incapacitatea de a folosi corect membrele  in executarea gesturilor;

lipsa ce concentrare si coordonare etc.;

tulburari ale lateralitatii si ambidextriei precum:

imposibilitatea sau dificultatea deosebirii partii stangi sau drepte a corpului;

neinsusirea sensului grafic sau lexic;

dificultati in discriminari vizuale.

In clasificarea handicapului psihomotor se ia in cosideratie schema elementelor ce compun psihomotricitatea.Formele de manifestare a handicapurilor conduitelor motrice de baza sunt complexe si variate, in categoria tulburarilor de psihomotricitate fiind incluse:

-toate tulburarile lateralitatii (ex: incrucisata, contrariata);

-tulburari ale conduitelor motrice de baza (ex: ale mersului, saritului, ale controlului postural);

tulburarile de realizare motrica (apraxia - pierderea capacitatii de executie a gesturilor, a  miscarilor adaptate unui scop, dispraxia - incapacitatea de coordonare a gesturilor, disgrafia motrica - afectarea vitezei si a fortei scrisului etc.);

- tulburari ale conduitelor perceptive-motrice (ale orientarii spatiale - necunoasterea termenilor spatiali, perceperea gresita a pozitiilor in spatiu, orientarea incorecta in spatiu, lipsa memoriei spatiului si a orientarii temporale, intalnindu-se incapacitati de realizare a ordonarii si succesiunii de evenimente (fapte "inainte" si "dupa", nu exista notiunea de "ora", "la timp"), incapacitatea de a-si organiza propriul timp;

- tulburari ale schemei corporale (presupunand necunoasterea partilor corpului sau incapacitatea de folosire a lor etc.);

- instabilitatea psihomotorie (exces de miscare si incapacitate de orientare si urmarire a unui obiect in miscare);

- tulburari ale conduitelor motrice fine (ex: incapacitate de concentrare si de perseverare intr-o actiune anume), motricitatea fina fiind responsabila cu "relaxarea" si apare ca urmare a deficitului de inhibitie.

BIBLIOGRAFIE:

Cocan, C.,-Psihopedagogie speciala-copiii cu probleme de invatare,  curs pentru invatamant la distanta, Universitatea "Transilvania", Brasov, 2005;

Sion, G., - Psihologia varstelor, Editura Fundatiei Romania De Maine, Bucuresti, 2006;

Avramescu, M.,D., - Defectologie si logopedie, Editura Fundatiei Romania de maine, Bucuresti,2007;

ALBU A., ALBU C., Asistenta psihopedagogica si medicala a copilului deficient fizic Ed. Polirom, 2000.

FOZZA C., A., Indrumar pentru corectarea deficientelor fizice, Ed. Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2002.

MUSU I., TAFLAN A., Terapie educationala integrata, Ed. ProHumanitate, Sibiu, 1997.

ROBANESCU N., Readaptarea copilului handicapat fizic Ed. Medicala, 1976.

VERZA E. (coord.), Elemente de psihopedagogia handicapatilor, Ed.Universitatii Bucuresti, 1990.

VERZA E., Psihopedagogie speciala, manual pentru clasa a XIII-a, scoli normale, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1998.