|
|
|
Psihopatologia nespecifica activitatii sportive
Cuprinde acele manifestari care nu depind direct de sport, de situatia si cariera sportiva, dar care sunt totdeauna, fie chiar si indirect, legate de activitatea competitionala. Activitatea sportiva, desfasurata sub ochii critici ai multor este prin ea insasi un factor capabil de a tulbura chiar o personalitate sanatoasa.
1. Nevrozele de anxietate se manifesta ca instabilitate cronica emotiva care determina reactii usoare de neliniste sau depresii anxioase. Sportivul afectat este mereu nesigur de propriile mijloace si posibilitati, este pesimist in privinta succesului din orice concurs, 'simte' participarea cu emotivitate intensa si o anticipeaza deosebit: nu doarme noaptea, nu mananca si nu digera inainte de concurs, intra in arena transpirat, tremurand, cu o senzatie penibila de instabilitate. Anxiosul resimte puternic influenta stimulilor care apar subit ( fluieraturi din partea publicului, reprobarea antrenorului, ovatiunarea entuziasta, elogiul colegiilor sau conducatorilor). Sportivul anxios resimte si probleme familiale, raporturi sentimentale, comentarii ale presei, preocupari economice; el nu reuseste in timpul concursului nici sa se sustraga problemelor propriei stari existentiale, nici sa se izoleze de ambianta pentru a se concentra mai bine asupra propriei activitati.
2. Nevroze isterice: Doi factori frecventi in sport sustin fenomenul isteric:
o dispozitie psihica de a reactiona intr-o modalitate infantil- impulsiva si finalista ca factor de personalitate sau caracterial;
un eveniment emotiv care pune individul in dificultate si ii impune solutii de aparare imediata si de autoevaluare.
3. Nevroze profesionale comporta incapacitatea individului de a indeplini acte complexe, dar obisnuite, cu toata normalitatea sa neuromusculara si eficienta vointei. in sport, fenomenul este frecvent in ciclism, tenis, canotaj si acolo unde este necesara angajarea sistematica si mecanica a unei articulatii sau numai a unei maini. Neputand evada de la activitate, sportivul franeaza, inconstient, actiunea exponentului material al acestuia (brate, picioare).
4. Nevroze post- traumatice. Este un fapt destul de rar, presupune, de obicei, o personalitate predispusa la reactii anormale; de aceea subiectii de tip neurastenic sunt putin adaptati pentru a sustine o activitate competitionala. Totusi, se disting doua tipuri de nevroze post-traumatice, dupa cum sindromul este urmarea unor traumatisme craniene sau al altor parti ale organismului:
a) Nevroza post-traumatica craniana cuprinde:
o Nevroza post-traumatica craniana flziogena sau post-comotionala, care se exprima prin doua modalitati simptomatologice diferite:
neuroasteniforma- caracterizata prin cefalee constanta, cu reacutizari provocate de variatii meteorologice, miscari bruste ale capului, astenie matinala, insomnie cu alterarea ritmului somn-veghe;
isteriforma caracterizata prin stimuli similari celor precedenti, insa descrise cu o vie participare emotionala ce tinde la dramatizare si la exagerari artificiale cu scopul de a atrage atentia si compatimirea celor din jur.
o Nevroza post-traumatica psihogena consecutiva, nu atat traumatismului care nu provoaca pierderea constiintei de tip comotial, cat socului din situatia traumatizanta. Se disting doua modalitati simptomatologice:
imediata, asemanatoare cu reactia psihogena de spaima, frica;
mijlocita, datorata unei elaborari psihogenetice a situatiei, cu mutarea interesuluisubiectuluidelaevenimentultraumatizantlasituatia postraumatica si finalitatile ei.
b) Nevroza post-traumatica reumatica este o urmare a efectelor fizice si psihice ale unui traumatism suferit pe o regiune necraniana. Sindromul se incadreaza progresiv, pacientul chiar si la cateva luni de la accident continua sa acuze aceleasi dureri si aceeasi incapacitate functionala in membrele care s-au resimtit direct in urma traumatismului, desi toate semnele obiective au disparut.
o Nevroza reziduala este acea conditie de nesiguranta functionala care apare dupa vindecarea unei tulburari organice efective si care mai este denumita si nevrotizanta, a unei maladii organice sau isteria monosimtomatica. in sport, antrenorii si sportivii o denumesc picioare delicate sau genunchi obositi, in sensul de segmente articulare care, din punct de vedere anatomic, sunt apte dar din punct de vedere functional necorespunzatoare.
o Nevroza de despagubire : importanta traumatismului este cu totul secundara fata de posibilitatea de a exploata traumatismul pentru a obtine o despagubire sau un avantaj (in caz de asigurare).
o Nevroza hipertensiva (hipertensiunea psihosomatica), numita si hipertensiunea emotiva temporara este o reactie extracaracterologica, simpla expresie psihosomatica, cu o mobilizare rapida generala a tuturor capacitatilor reactive. Ea devine patologica numai daca se depasesc grade determinate de intensitate si durata. Uneori insa, acest sindrom determina ca hipertensivul sa fie inclinat sa pretinda dominarea celor din jur iar agresivitatea sa, chiar inhibata, il duce la crearea unui raport social nedorit cu colegii si adversarii: el ajuta putin, este rau intentionat
o Tendinta la insucces. Exista indivizi cu inclinatii spre accidente datorita conduitei lor presarate cu acte impulsive, pline de erori, dezordonata. Ei desfasoara si isi elaboreaza actiunile sub influenta impulsului, fara o reflectare necesara. Pentru moment sunt atrasi de situatii neprevazute, in acelasi timp insa, sunt dominati de sentimente de culpabilitate, profund inradacinate, sub impulsul carui sunt purtati spre insucces sau autopedepsire.
o Oboseala. Motive diferite pot face obositoare o activitate: fie excesul acesteia, fie reducerea sau absenta unei participari emotionale sau a interesului pentru acea activitate.
In cazul oboselii precoce sportivul justifica insuccesul acuzand starea de oboseala. Fata de situatiile sportive obisnuite dar traite cu un dramatism inadecvat si cu o participare afectiva care depaseste si deformeaza pe cele competitionale normale, sportivul nevrotic se poate simti incapabil de a finaliza proba.
Pragul de oboseala este strans legat de interesul pentru actiune; din aceasta cauza ceea ce este facut din obligatie oboseste mai mult decat ceea ce produce placere, chiar daca, in mod obiectiv, este mai solicitant.
Monotonia este cel mai puternic "handicap' al comportamentului deoarece oboseste mai mult decat o activitate care pretinde o angajare mai mare dar variabila.
Hiperactivitatea este un comportament exagerat care urmeaza regula tuturor exagerarilor care sunt considerate, din punct de vedere psihologic, mecanisme de aparare si de compensare indreptate spre remedierea unor lipsuri fie percepute si declarate in mod intim fie negate in mod deliberat.
