|
|
|
Personalitatea ca mecanism psihic integrator
a) Dimensiunile personalitatii:
Temperamentul constituie latura dinamico-energetica a personalitatii.
Dinamica deoarece ne furnizeaza informatii cu privire la cat de iute sau lenta, mobila sau rigida, accelerata sau domoala, uniforma sau neuniforma este conduita individului
Energetica, deoarece ne arata care este cantitatea de energie de care dispune un individ si mai ales modul cum este consumata aceasta
= este una dintre laturile personalitatii care se exprima cel mai pregnant
in conduita si comportament (miscari, vorbire, reactii afective)
= reprezinta modul de a fi, de a se comporta al cuiva, tine mai ales de
stilul comportamental al omului
Nespecific sub raport valoric pentru personalitate (cine gandeste lent nu gandeste neaparat si prost, cine vorbeste repede nu spune neaparat ceva interesant)
T nu coreleaza semnificativ cu trasaturile aptitudinale orientative, caracteristice ale omului, pe unul si acelasi T pot fi formate caractere diverse, iar acelasi C poate fi format pe T diferite.
Coloreaza intreaga noastra viata psihica, isi pune pecetea pe ea (generozitatea nu tine de T dar modul sau de manifestare Da
Relatia dintre T si tipul de ans
- T reprezinta manifestarea tipului de ans in sfera vietii psihice
- Tipul de ans are o sfera mai larga, manifestandu-se si in planul vietii fiziologice dar un continut mai restrans;
- tipul de ans este o notiune fiziologica, T una psihologica
una si acceasi trasatura de tip se manifesta diferit in plan psihocomportamental, datorita filtrarii ei prin reteaua de reflexe conditionate si experienta a individului, adica sistemul de relatii cu lumea
- tipul de ans este inascut deci si T insa considerarea lui ca fiind inascut ar aduce dupa sine excluderea sa din laturile P (structurile P sunt dobandite nu mostenite)
Se considera ca desi larg determinat genetic T, in expresia lui finala si mai ales functionala este modelat de conditiile socioculturale, existentiale ale individului
O serie de indicatorii psihocomportamentali ne pot ajuta pentru a identifica cu usurinta temperamentele
- ritmul si viteza desfasurarii trairilor si starilor psihice
- vivacitatea sau intensitatea vietii psihice
- durabilitatea, extensia in timp a manifestarilor psihocomportametale
- intrarea, persistenta si iesirea din actiune
- impresionalitatea si impulsivitatea
- tempoul (frecventa pe unitatea de timp a trairilor psihice)
- egalitatea sau inegalitatea manifestarilor psihice
- capacitatea de adaptare la situatii noi
- modul de folosire, consumare a energiei disponibile
Ceea ce caracterizeaza un tip temperamental nu este numarul insusirilor pe care e cuprinde ci mai ales organizarea lor
NU orice asociere de trasaturi alcatuieste un tip, ci numai accea care este concomitant pregnanta, consistenta si semnificativa
O alta caracteristica a tipului este si generalitatea lui: el exprima ce este general si comun la un grup de oameni
Aceasta generalitate se construieste treptat, pornind de la experienta de viata individuala pana la conditiile de viata si activitate, uneori si socioculturale asemanatoare in care traiesc oamenii
Tipul contine structuri atat de bine corelate intre ele incat tind sa se manifeste impreuna, specificitatea temperamentului derivand tocmai dintr-o asemenea manifestare.
Aptitudinea = reprezinta un complex de procese si insusiri psihice individuale, structurate intr-un mod original, care permite efectuarea cu succes a anumitor activitati
a) NU orice insusire psihica este A, ci numai cea care ii diferentiaza pe oameni in privinta posibilitatii de a atinge performante superioare in diverse activitati
b) Este aptitudine doar insusirea care contribuie efectiv la realizarea cu success a activitatilor
c) Numai insusirea care asigura indeplinirea activitatii la un nivel calitativ superior poate fi considerata A
d) Sunt A insusirile dispuse intr-o anumita configuratie in virtutea careia dispun si de un mare grad de operationalitate
Forma calitativ superioara de manifestare a aptitudinilor complexe este talentul.
El se deosebeste de A prin gradul inalt de dezvoltare a A si mai ales prin imbinarea lor corespunzatoare, ceea ce face posibila creatia de valori noi si originale.
Forma cea mai inalta de dezvoltarea a A, care se manifesta intr-o activitate de importanta istorica pentru viata societatii, pentru progresul cunoasterii umane, stiintei, tehnicii, culturii, conducand la o puternica originalitate o reprezinta geniul.
Evaluarea prezentei sau absentei A la un individ se face dupa:
- Rezultatul obtinut si o serie de caracteristici ale acestuia (noutate, originalitate, eficienta)
- Latura procesuala (fazele parcurse pentru a ajunge la rezultat, particularitatile - viteza durata, noutatea procedeului utilizat)
- Latura structural-functionala, componente ei si modul lor de relationare
Pentru a putea vorbi e existenta A este necesar ca insusirile sa dispuna de un mare grad de organizare interna, adica functionalitate, adica capacitate de a se incat sa asigure realizarea usoara, rapida si de inalt nivel a unei activitati
- Locul si rolul A in structura P, dupa modul cum se raporteaza si leaga de alte elemente ale vietii psihice
A. intra in relatii cu toate celelalte componente ale vietii psihice (cunostinte, priceperi, deprinderi, stari afectiv-motivationale, trasaturi caracteriale) fapt care se repercuteaza asupra productivitatii lor
Un rol aparte in relatia cu A. il au deprinderile. Desi aparent total opuse: deprinderile fiind componente automatizate ale activitatii asigurand realizarea activitatii la acelasi nivel, pe cand A componente plastice, maleabile care conduc la perfectionarea activitatii; deprinderile pe masura ce se elaboreaza isi reduce nr proceselor implicate in ele, A pe masura ce se formeaza isi amplifica structura interna
Deprinderile sunt incadrate in A, ele devin elemente operationale ale A, marind productivitatea
Cu cat un individ dispune de mai multe deprinderi, cu atat este mai probabil ca acesta sa gaseasca solutii noi. Nu orice D este favorabila A, numai cele correct, adecvat formate. O D insuficient consolidata sau gresit elaborate poate perturba sau inhiba A.
Caracterul dobandit/inascut al A
La nastere exista o serie de predispozitii specifice speciei care devin realitati numai daca sunt raportate la conditiile favorabile ale mediului intern si extern
Cand exista aceste conditii, o parte din potentialitatile programate se dezvolta normal (de ex copilul merge la 1 an, vorbeste la 2 fara a fi instruit special in acest sens)
O alta parte a potentialitatilor inascute, pentru a deveni realitati, necesita intreventia modelatoare a cerintelor vietii practice, a conditiilor de mediu si de activitate a individului
Intreventia infleuntelor modelatoare socioculturale conduce la imbogatirea structurilor functionale, le asigura plasticitate in execuarea sarcinilor
Tocmai aceste structuri psihice functionale plastice si maleabile reprezinta Aptitudinile
S-a descoperit ca dotarea ereditara nu este la fel de importanta pentru orice A, de unde s-a tras concluzia ca mai valoroasa decat ea este Activitatea care prin continutul si mijloacele sale modeleaza predispozitiile
Activitatea apare in dubla ipostaza in raport cu A: ca sursa inepuizabila pentru formarea lor, ca mijloc de obiectivizare a A
Activitatea absoarde in sine potentialitatile si le structureaza in functie de scopul, finalitatea si modurile de actiune - toate acestea sunt produse ale dezvoltarii sociale
Faptul ca factorii sociali si nu cei ereditari au mai multa influenta asupra A a fost demonstrate de:
Predispozitiile constituie o forta latenta, ele capata valoare numai ca urmare a influentelor sociale, a activitatii
In procesul formarii A conteaza nu atat ereditatea sau mediul cat calitatea lor
O ereditate precara, asociata cu conditii sociale favorabile nu va putea conduce la formarea unor A evidente
Pe de alta parte o ereditate superioara va fi neputincioasa daca conditiile de mediu sunt nesatisfacatoare.
Ideal ar fi ca factorii ereditari si sociali sa coincida din pct de vedere al calitatii lor, atunci performantele fiind maxime
Inteligenta = mijlocul de a achizitiona o stiinta perfecta privitoare la o infinitate de lucruri (Descartes)
Gasim in aceasta definitie intuirea celor 2 pozitii actuale ale notiunii de inteligenta: ca sistem complex de operatii si ca aptitudine generala
= apare ca o calitate a intregii activitati mintale, expresie a organizarii
superioare a tuturor proceselor psihice, inclusive a celor afectiv - motivationale si volitionale
Numai pe masura ce se formeaza si se dezvolta mecanismele si operatiile tuturor celorlalte functii psihice vom intalni o inteligenta supla si flexibila
= este motorul evolutiei generale si individuale, care apare in situatiile vitale care presupun subordonarea ei unei duble necesitati: de a evita ce este vatamator, si de a retine ce este bun
3 caracteristici fundamentale
- capacitatea de a solutiona situatiile noi (cele vechi fiind solutionate cu ajutorul deprinderilor)
- rapiditatea, supletea, flexibilitatea
- adaptabilitatea efecienta si adecvata la imprejurari
Modele explicative ale I
a) modelul psihometric - I apare ca o colectie de abilitati, cercetatorii fiind mai mult interesati de construirea instrumentului de diagnoza decat de definirea obiectului investigat
b) modelul factorial - reprezinta o contiuare a celui psihometric, psihologii au
inceput sa fie interesati nu atat de instrumentul de masurare al I cat de modul de prelucrare al rezultatelor obtinute in urma aplicarii testelor de I
۰ tendinta unitara (Sperman) - activitatile intelectuale contin un factor comun (g), expresie a unei capacitati intelectuale omogene
in functie de varietatea activitatilor in care opereaza intrevine si un factor special (s), diferit de la o sarcina la alta
I = combinatia liniara a celor 2 factori
۰ tendinta pluralista (Thurstone) - dezvoltand diferite procedee de analiza factoriala a gasit alti 8 factori comuni in spatele factorului (g), acestia au fost numiti abilitati mentale primare
(
۰ tendinta ierarhica (Vernon) - este preocupata atat de inmultirea cantitativa a factorilor, dar si de ierarhizarea lor. Pe langa factorii (g) si (s) au mai adaugat o categorie factori de grup, pe care i-au amplasat intre ceilalti, dispusi pyramidal- structurarea lor trecand pe primul plan
c) Modelul genetic este precupat de problema genezei inteligentei
(Piaget/Psihologia inteligentei) - porneste de la premisa ca I este o relatie adaptativa intre organism si lucruri. Adaptarea reprezinta echilibrarea intre asimilare (incadrarea noilor info in cele existente) si acomodare (restructurarea impusa de noile info) - echilibrarea = inteligenta
d) modelul psihocognitivist isi propune problema mecanismelor prin care sunt
solutionate problemele. Descrie mintea in termenii procesarii informatiilor, unde fiecare pas al procesului reprezinta o componenta diferentiata a intelectului.
e) modelul neuropsihologic - descrie I in termenii ariilor fizice ale creierului. In
sprijinul lui sunt invocate rezultatele cercetarilor asupra specializarii functionale a emisferelor cerebrale.
f) modelul ecologic - presupune studiul I in contextul ei ambiental, firesc de
operare, nu atunci cand sunt pusi sa raspunda la teste
1. observarea modului cum gandesc dif categorii socioprofesionale in contexte firesti de viata
2. studiul transcultural pentru a determina in ce masura variaza comportamentul intelligent in functie de cultura
g) modelul triarhic - incercare de unificare a modelelor anterioare
1. subteoria contextuala care examineaza relatiile I cu mediul exterior
2. subteoria componentiala care detaliaza relatia dintre I si diferite alte componente intene ale personalitatii
3. subteoria celor 2 fatete, centrata pe radiografierea relatiilor I atat cu contextual exterior, cat si cu componentele interne, accentul cazand pe achizitiile din psihol invatarii, deoarece invatarea este veriga de legatura dintre mediul intern si extern
Relatia dintre I si Personalitate (A Sarton)
precizia indeplinirii unei activitati depinde de inteligenta, in timp ce calitatea
rezultatului de personalitate
rapiditatea depinde de I, efortul depinde de parsonalitate: inteligenta este cea
care determina formularea corecta a unei sarcini, in schimb vointa, perseverenta, capacitatea de atasare de sarcina vor asigura finalizarea eui corespunzatoare
asocierea imaginilor sau a ideilor depinde de I, supletea sau rigurozitatea
asocierilor depinde de P
nivelul de dezvoltare al I este o trasatura intriseca I, modul sau de utilizare este
infleuntat de P
tulburarile P au ecouri asupra I
dezechilibrarile intre I si P duc la regresiunea ambelor
(I fara P devine un rege marioneta; P fara inteligenta un rege despot)
Creativitatea = fenomen general uman, forma cea mai inalta a activitatii omenesti
a) creativitatea ca produs Cei mai multi psihol cand au definit C s-au referit la caracteristicile produsului creator (noutatea si originalitatea, valoarea, utilitatea sociala si aplicabilitatea vasta)
b) creativitatea ca process - aceasta acceptiune vizeaza caracterul fazic, procesual al C, faptul ca ea nu se produce instantaneu ci necesita parcurgerea unor etape distincte, numarul lor variind in functie de autor
importanta este subilinierea caracterului dinamic, evolutiv al C
a) creativitatea ca potentialitate general umana - C este o capacitate general
umana, ea exista in fiecare individ intr-o forma latenta, virtuala evident in grade si proportii diferite
b) creativitatea ca dimensiune complexa a personalitatii - C integreaza in
sine intreaga personalitate si activitate psihologica a individului, iar la randul ei se integreaza organic in structurile de personalitate devenind una din dimensiunile sale cele mai complexe
Factorii Creativitatii
a) factori interiori-structurali de natura psihologica
intelectuali - se ref la inteligenta creatoare, cu forma ei esentiala
gandirea divergenta orientata spre o varietate de solutii
afectiv-motivationali - care dezlantuie, sustin si orienteaza C: curiozitatea,
pasiunea, cresterea tensiunii motivationale, tendinta de autorealizare, nevoia de nou impulsioneaza la creatie
de personalitate - atitudinali, aptitudinali, temperamentali care cresc sau
franeaza potentele creatoare: initativa, atitudinea active fata de dificultati, asumarea riscului, indrazneala faciliteaza creatia, pe cand indecizia, timiditatea excesiva, autodescurajarea, frica de esec o inhiba)
b) factori exterior-conjuncturali sunt legati de particularitatile sociale, istorice, clasa sociala, grupul caruia apartine individual, conditiile materiale favorabile sau precare si de ceea ce am putea numi "spiritual timpului"
c) factorii psihosociali se refera la ambianta relationala, la climatul psihosocial in care traieste individul. Climatele destines, bazate pe incurajarea schimbului de idei favorizeaza creatia, in timp ce cele tensionate, rigide o franeaza
d) factori socio-educationali sunt legati de nivelul educational, de prezenta sau absenta infleuntelor educative ale familiei, procesul de invatamant, colectivul de munca
Analiza acestor factori ne conduce la urmatoarele concluzii
Potentialul creator = capacitatea unui individ de a produce nou
Creatia ca atare = desfasurarea efectiva a unui act creator
Existenta potentialului creator nu asigura desfasurarea actului creator. Un asemenea fapt va avea loc in conditii adecvate de stimulare psihoindividuala, sociala si culturala
Relatia dintre C si I
Pentru a obtine performante creative este necesar un nivel minimal de I, care variaza de la un domeniu la altul
Pentru activitatea stiintifica nivelul minim al coef ar fi de 110, iar pt activitatea artistica: 95-100. Peste acest nivel minim, un coef de I mai ridicat nu garanteaza o crestere automata a creativitatii, din contra poate reprezenta o frana
Cand persoanele dispun de un nivel optim de inteligenta, performantele lor creative sau noncreative sedatoreaza factorilor nonintelectuali (motivationali si de personalitate)
Decurge de aici ideea ca nu atat nivelul de inteligenta in sine conteaza ci modul lui de utilizare. Sterilitatea creativitatii nu este o consecinta directa a insuficientei dezvoltari a inteligentei, ci a absentei sau insuficientei dezvoltari a altor attribute specifice creativitatii (redusa fantezie creatoare, slaba independenta a gandirii, slaba originalitate)
Caracterul = ansamblu inchegat de atitudini si trasaturi care determina o modalitate relative stabile, constanta de orientare si raportare a subiectului la cei din jur, la sine insusi, la activitatea desfasurata, la insasi societate, ca realitate socio-umana globala
= schema de organizare a profilului psihomoral al persoanei, considerata prin prisma unor norme si criterii etice, valorice
= determina si asigura concordanta si compatibilitatea conduitei cu exigentele si normele existente, promovate sau chiar impuse de societate
= include componente psihice distincte ca natura, structura si functionalitate cum ar fi: conceptia despre lume si viata, convingeri, mentalitati, aspiratii, idealuri, continutul si calitatea actiunilor, stilul activitatii - acestea sunt correlate si integrate intr-o structura unitara prin mecanisme de selectie, apreciere si valorizare
Atitudinea = dispozitie latenta a individului de a raspunde sau actiona intr-o maniera sau alta la o stimulare a mediului
= rezultatul interactiunii subiectului cu lumea
= constructie psihica sintetica ce reuneste elemente intelectuale,
afective, volitive
= modalitate interna de raportare la diferite laturi ale vietii sociale, la altii, la sine, la activitate si de manifestare in comportament
= doar reactia stabila, generalizata, proprie subiectului si intemeiata pe convingerile lui puternice este o atitudine
= au un continut valoric si o functie evaluativa prin care regleaza comportamentele specifice fiecarui individ
= se exprima cel mai adesea in comportament prin intremediul trasaturilor caracteriale
Contin 2 segmente esentiale
1. orientativa - (vorba)
2. executiva, volitiva - (fapta)
Trasaturile caracteriale = seturi de acte comportamentale covariante,
= particularitati psihice ce fac parte integranta din structura personalitatii
= sunt trasaturi caracteriale numai acelea care satisfac o serie de cerinte
o sunt esentiale si definitorii pt om
o sunt stabile, durabile determinand un mod constant de manifestare a individului si permitand anticiparea reactiilor viitoare
o sunt coerente cu toate celelalte
o sunt asociate cu o valoare morala
o sunt specifice si unice deoarece trec prin istoria vietii individului
Functiile caracterului
In virtutea indeplinirii acestor functii C a fost considerat componenta esentiala a P prin
o subordonarea, controlarea si integrarea celorlalte componente
o valorizarea si valorificarea maximala a acestora
Modelul balantei caracteriale - sistematizarea trasaturilor caracteriale 2 cate 2 in perechi cu poli opusi (bun-rau, cinstit-necinstit, etc)
O trasatura iese invingatoare in conduita individului numai in urma luptei, a ciocnirii cu cea opusa ei
Trasatura invinsa nu dispare ci se pastreaza sub forma unor reziduri, putand fi reactualizata in diverse situatii.
Trasatura caracteriala este insa prima care dispune de stabilitate, nu cea de-a doua care are o manifestare intamplatoare in comportament
O mare semnificatie o au atat influentele educative exterioare, cat si propriile forte ale celui in cauza care poate evita influentele negative ale mediului si asimila pe cele positive
1. modelul arata si eplica mecanismul psihologic ale formarii caracterului, forta motrica a dezvoltarii acestuia care consta in opozitia dintre contrarii, in ciocnirea lor
2. sugereaza interpretarea caracterului nu doar ca format din afara si ci autoformandu-se cu participarea active a individului
3. conduce spre stabilirea unei tipologii caracteriale
Modelul cercurilor concentrice - isi are originea in conceptia lui Allport cu privire la trasaturile de personalitate clasificate in trasaturi comune si trasaturi individuale
Trasaturile individuale sunt
cardinale (dominante, cu influente majore)
centrale (constante, obisnuite)
secundare (periferice, mai putin active, existenta minora)
Clasificarea ne sugereaza dispunerea dispozitiilor personale in 3 cercuri concentrice: in cercul din mijloc sunt amplasate trasaturile cardinale, in urmatorul trasaturile centrale iar la periferie in cercul cel mai mare trasaturile secundare
Trasaturi
caracteriale autentice sunt doar primele doua, care dispun de
Acestea sunt potentialitati caracteriale, care la un moment data ar putea deveni active
Trasaturile nu sunt fixe, dimpotriva ele au un character mobil, flexibil putand trece in functie de cerinte, imprejurari dintr-un cerc in altul
In acest proces un rol important ii revine educatiei, care poate planui o serie de masuri menite sa contribuie la deplasarea unor trasaturi dintr-un cerc in altul
Prin educatie omul isi da seama de valoarea trasaturilor caracteriale, care trebuie formate si promovate in conduita si care estompate sau inlaturate
La realizarea acestor transformari individul este fortat de situatiile, imprejurarile normele, valorile cu care intra in contact. Ceea ce era acceptabil si dezirabil la un moment dat (la o anumita varsta, sau in anumite tipuri de grupuri sociale) devine intolerabil sau indezirabil la un moment dat
Trecerea trasaturilor dintr-un cerc in altul nu reprezinta o dovada a instabilitatii caracterului ci un argument in favoarea flexibilitatii lui, a capacitatii adaptative
1. modelul permite intelegerea mai exacta a comportamentului concret al omului, datorat pe de-o parte coexistentei diferitelor trasaturi caracteriale, iar pe de alta parte manifestarii lor differentiate in functie de particularitatile situatiilor intalnite
2. modelul ofera posibilitatea explicarii atat a dinamicii structurii generale a caracterului cat si a fiecarei trasaturi caracteriale in parte
3. modelu poate juca rolul unui instrument de valorizare a unor insusiri de personalitate
Modelul piramidei caracteriale - essential pt character nu este atat nr atitudinilor si trasaturilor ci modul de organizare, relationare si structurare
Atitudinile se leaga, se inlantuie si sunt conditionate unele de altele formand un adevarat sistem
Ideea ierarhizarii trasaturilor caracteriale se impune - aceasta are forma unei piramide, care cuprinde in varf trasaturile esentiale, dominante, cu cel mai mare grad de relevanta si generalitate iar spre baza trasaturi din ce in ce mai particulare
In piramida caracterului fiecare trasatura va constitui un nod aflat in relatie cu celelalte
1. ofera posibilitatea intelegerii caracterului ca un sistem organizat si bine structurat
2. conduce spre ideea diferentierii mijloacelor actiunii educative, data fiind marea variabilitate caracteriala dintre oameni
b) Eul ca nucleu al personalitatii: eul si imaginea de sine, fatetele Eului
Eul fizic (corporal) - imaginea despre mediul intern al organismului, imaginea despre constitutia fizica, trairile afective legate de acestea, ansamblul trebuintelor biofiziologice, etc. si asocierea cu judecati de valoare corespunzatoare (frumos-urat, puternic-slab). Este primul care incepe si se formeaza in ontogeneza.
Eul psihologic (spiritual) - imaginea despre propria organizare psihica interna, trairile afective legate de acestea, motivatia (nevoia) de autorealizare, de autoperfectionare, vointa de actiune, etc. si asocierea cu judecati de valoare (capabil-incapabil, talentat-netalentat, bun-rau)
Eul social - imaginea despre locul si rolul propriu in societate, sistemul de valori sociale interiorizate si integrate, motivele sociale, motivele de statut, sentimentele sociale, vointa de interactiune si integrare sociala si asocierea cu judecati de valoare (apreciat-persecutat, integrat-marginalizat, simpatizat-urat)
a) Atributele psihosociale ale personalitatii: statutul si rolul
Statutul social desemneaza ansamblul de comportamente pe care o persoana le poate astepta sau pretinde din partea altora, in virtutea pozitiei pe care o ocupa in viata sociala
Atat definirea cat si functionalitatea statutelor nu pot fi concepute decat in cadrul unei retele interactionale de pozitii sociale, in care atributiile, drepturile si indatoririle sunt precis circumscrise
Functia unul statut costa in contributia fiecarei pozitii la realizarea scopului grupului sau institutiei, intr-un context social dat, acelasi statut poate avea functii diferite, in functie de contextul social concret
Rolul social desemneaza ansamblul modelelor si normelor sociale asociate unui anumit statut. Rolul indica individului ce anume trebuie sa faca pentru a-si justifica un statut sau altul.
Rolurile au functie de reglare a raporturilor sociale (prin normele si modelele socio-culturale) si de integrare a personalitatii
Intre notiunile de statut si rol exista un raport de complementaritate dialectica, acestea reprezentand doua fatele ale persoanei aflate in relatie: statutul desemneaza aspectul static al pozitiei ocupate, el fiind preponderant socio-cultural; rolul desemneaza aspectul dinamic al comportamentului persoanei care ocupa respectiva pozitie, el fiind determinat preponderant psihoindividual si psihosocial.
