|
|
|
Liderul in echipa sportiva - trasaturi, functii
Liderul este expresia maximei atractii intre persoanele din grup. A fi lider nu este doar o caracteristica individuala, mai degraba poate fi considerat ca un complex social de conducere ce poate fi definit ca procesul comportamental de influenta individuala si formatiile orientate spre a-si atinge tinta
Din punct de vedere teoretic modelul de conducere a lui Fielder este centrat in jurul performantelor si evidentiaza relatiile intre persoane si dependenta de situatii Situatia este favorabila cand implica caldura, un lider capabil; o structura clara si bine definita a modului de lucru impus: un lider aflat pe o pozitie superioara. Dimpotriva, situatia este mai putin favorabila daca conducatorul nu este apt, programul nu este bine definit, o forta scazuta
Modelul lui Chelladurai, prin figura reprezentata considera semnificativa corelatia dintre situatie, lider si schimbarile ce intervin intre membrii echipei si lider, rolul pe care il are in grup si realizarile obtinute. Chelladurai si Carron au esuat in incercarea lor de a gasi o relatie stabila, asteptata intre experienta sportiva si modelul comportamental al liderului.
Martens si Peterson au demonstrat ca cei ce dovedesc o mare coeziune in echipa castiga in mai multe competitii decat acolo unde nu prea exista intelegere. In alt studiu Martens and Peterson au urmarit rezultatele coeziunii de grup si au observat ca insusi sucesele obtinute consolideaza relatiile din echipa in comparatie cu insuccesele.
Multii autorii au citat definitiile clasice ale lui Festinger, Schachter si Back despre coeziune ca o legatura suprema in care fortele se reunesc si care se manifesta asupra membrilor pentru a ramane in echipa.
Carron definea coeziunea ca un proces dinamic ce reflecta tendinta membrilor unui grup de a se lega si de a ramane uniti in scopul obtinerii succeselor si atingerii obiectivelor propuse. Mediul ambiant, de personalitate si factorii de conducere contribuie ia stabilirea relatiilor, caracteristicilor normelor si stabilitatea grupului. Toti acesti factori contribuie la coeziunea despre care Carron afirma ca este mai mult un proces dinamic decat o caracteristica statica. Carron, in studiul sau, diferentiaza doua laturi de coeziune:
coeziunea ca obiectiv propus ce reliefeaza stranse conexiuni in echipa si performante previzibile;
coeziunea sociala care se refera la grija reciproca intre membrii echipei (prietenia, afiliatia, suport social si emotional).
Definitia spiritului de echipa este reprezentata de sinergie si confluenta. Sinergia reprezinta energia creativa a grupului de indivizi a caror putere, combinata cu abilitate este mai mare decat a oricarui individ. Confluenta este sentimentul de apartenenta al fiecarui membru la echipa.
Eficienta liderului
Inca nu exista o definitie general acceptata a conducerii si nici nu exista o intelegere clara a ceea ce distinge liderii de succes de aceia care reusesc mai putin. Unele autoritati in domeniu definesc conducerea drept procesul comportamental al influentarii activitatilor unui grup organizat in vederea atingerii anumitor scopuri. Altii definesc conducerea doar ca procesul in care o persoana influenteaza pe altele pentru a face ce doreste aceasta.
Schein sugereaza ca oamenii se conformeaza din cauza existentei contractului psihologic; aceasta ipoteza implica faptul ca indivizii fac multe lucruri deoarece considera ca trebuie sa le faca pentru ca asteapta sa fie rasplatiti sub forma unor remuneratii, laude sau privilegii: sportivul care se conformeaza dorintelor si cererilor unui lider ar putea sa se astepte sa castige, sa fie apreciat pozitiv, sa ajunga sa joace sau sa dobandeasca un statut superior. in principal
Lucrarile lui Hendry si Ogilvie si Tuzko au stabilit tipul antrenorului ca fiind o persoana care simte nevoia sa detina controlul si care este inflexibila, domina si inhibata emotional. Sage nu a contestat aceste descoperiri, care, aparent, indica faptul ca antrenorii sunt extrem de autoritari, dogmatici si manipulatori. Obiectiile lui Sage se bazau pe numarul mic de situatii si de tehnicile aplicate.
Profilul unei personalitati autoritare merita o explicatie si o intelegere suplimentara deoarece el este o descriere tipica a conducatorului sportiv. Persoanele autoritare evita, in general, situatiile neorganizate pentru ca astfel de situatii sunt percepute ca fiind periculoase. Incapacitatea de a face fata situatiilor ambigue poate rezulta din faptul ca o persoana autoritara poate avea in mod stereotip raspunsuri invechite pentru conditii si stimul noi, chiar daca aceste raspunsuri duc la rezultate mai putin satisfacatoare.
Teorii behavioriste
A fost dezvoltat un sistem de clasificare conform caruia liderii au fost descrisi ca fiind autocrati sau dictatoriali; participativi sau democratici; laissez-faire sau permisivi.
Interesul pentru comportamentului liderului a fost manifestat, initial, de catre cercetatorii de la Universitatea de Stat din Ohio, interesati de identificarea caracteristicilor comportamentale ale liderilor in raport cu eficienta grupului. O prima caracteristica este consideratia, iar cea de-a doua structura de initiere. Consideratia reflecta relatiile profesionale in care exista incredere reciproca, respect pentru ideile celorlalti si atentie pentru sentimentele altor persoane. Liderii care au dat dovada de multa consideratie au avut un raport bun si o buna comunicare cu ceilalti. Structura de initiere se refera la modul in care liderii isi definesc si structureaza rolurile pentru atingerea scopurilor. Liderii care au demonstrat un inalt grad de structura de initiere au fost dinamici in conducerea activitatilor de grup, in comunicare, programare si experimentarea unor idei noi.
Exprimarea in cat mai putine cuvinte. Este constatat ca multe persoane isi exagereaza rolul de antrenor .De aceea este preferabil, in procesul de pregatire, sa se comunice pe scurt analiza necesara pentru fiecare corectie, sa se demonstreze concret si apoi sa se aplice exercitii adecvate;
Simtul umorului. Desi acest comportament este dezirabil, un antrenor eficient trebuie sa nu faca abuz de umor. Umorul implica inteligenta pentru descoperirea unor semnificatii sau conexiuni care nu se impun perceptiei nemijlocite; descoperirea lor genereaza buna dispozitie colectiva;
Utilizarea psihologiei individuale implica tratarea fiecarui membru al echipei ca pe o individualitate cu nevoile lor diferite, si modalitati particulare de a le satisface;
Competenta tehnica. Orice sportiv doreste sa invete si inteleaga corect dinamica miscarilor, strategiile si principiile fundamentale ale fiziologiei exercitiului, deprinderile motorii si procesele psihice
Aprecierea sociologiei echipei. Antrenorul trebuie sa cunoasca sintalitatea echipei si sa cunoasca natura relatiilor interpersonale, sa actioneze in sensul reducerii tensiunilor si a asigurari coeziuni membrilor.
Teoriile situationale
Factori situationali importanti pentru succesul in conducere sunt caracteristicile individuale, situatia organizatorica, particularitatile anumitor situatii. De un interes deosebit in domeniul sportiv sunt interactiunile antrenorilor cusportiviiintr-osituatiespecifica. Fiedler considera ca stilul unui lider rezulta din propriile trebuinte si din personalitatea conducatorului. El sugereaza, totodata, ca stilul de conducere reprezinta o caracteristica stabila a personalitatiiExista 2 clasificari ale stilului de conducere: conducerea centrata pe oameni si cea centrata pe sarcina de indeplinit.
Conform teoriei lui Fiedler, conducerea poate fi imbunatatita intr-o situatie data prin doua modalitati: prin modificarea personalitatii liderului, ceea ce nu este usor de realizat chiar daca liderul doreste sa se schimbe si prin modificarea situatiei, inclusiv structura organizatorica, astfel incat sa fie compatibila cu personalitatea liderului. Personalitatile si situatiile trebuie sa fie compatibile pentru a se obtine eficienta maxima a conducerii. Aplicarea modelului lui Fiedler in domeniul sportiv poate implica faptul ca un antrenor care are succes intr-o anumita situatie poate sa nu aiba succes si in alta.
In altele teorii cu specific situational punctul central este reprezentat de comportamentele specific situationale ale liderilor si de modul in care aceste comportamente ii afecteaza pe cei condusi, mai mult decat ii afecteaza predispozitiile personalitatii.
Hersey si Blanchard au promovat ideea ca liderii eficienti pot si trebuie sa-si ajusteze stilul de conducere pentru a raspunde nevoilor legate de ciclul vietii pe care le au membrii grupului. Hersey si Blanchard sugereaza ca un stil de conducere adecvat pentru o anumita situatie este determinat de maturitatea indivizilor, maturitatea fiind definita ca abilitatea si dorinta oamenilor de a-si asuma responsabilitatea, de a-si conduce propriul comportament. Comportamentul liderului in relatie cu membrii grupului se bazeaza, din aceasta perspectiva, pe trei variabile:
totalitatea indrumarilor si sfaturilor date de un lider, sau comportamentul de initiere;
totalitatea sprijinului socio-emotiopal pe care il ofera liderul, sau comportamentul considerational;
nivelul de maturitate al membrilor in timpul executarii sarcinii Se ilustreaza importanta adaptarii stilului de conducere la nevoile indivizilor intr-o situatia particulara, experienta, maturitatea si nivelul aptitudinilor sportivilor putand influenta stilurile de conducere sub aspectul eficientei, in cadrul unui mediu specific.
In cadrul teoriei drumului spre atingerea scopului, liderul este vazut ca fiind un instrument de facilitare care ajuta membrii grupului sa isi atinga scopurile: caracteristicile fiecarei situatii ar trebui sa determine comportamentele liderilor care i-ar ajuta pe membri. Un antrenor care doreste ca sportivul sa isi imbunatateasca executia pentru o calificare superioara va crea conditiile si programul de instruire adecvat si specific astfel incat acesta sa isi poata atinge scopul.
Hersey si Blanchard ar sugera ca antrenorul trebuie sa isi modifice stilul de conducere (de initiere si consideratie) in functie de nivelul de maturitate al sportivilor sai pentru a obtine o performanti satisfacatoare si implinirea fiecarui coechipier.
O alta variabila studiata de teoreticieni care primeste o atentie crescanda este farmecul personal. Conducerea transformationala sau conducerea carismatica este aceea care ii inspira pe altii sa munceasca pentru a realiza o viziune impartasita acestora. Seltzer si Bass au definit conducerea transformationala drept o performanta superioara in conducere, care este prezenta cand liderii dezvolta si respecta interesele celorlalti, cand genereaza constiinta si acceptarea in randurile membrilor asupra scopurilor si misiunii grupului, cand isi depasesc propriile interese pentru binele comun. Zander scoate in evidenta importanta asigurarii ca fiecare contributie individuala a fiecarui membru sa fie pretuita si recunoscuta.
Grupul mic - echipa - se caracterizeaza prin centrarea eforturilor individuale asupra unei sarcini comune, insa contributia membrilor sai la revoltarea sarcinilor este diferita. Diferenta se poate manifesta atat cantitativ cat si calitativ, atat ca intensitate cat si ca natura.
Membrii ale caror contributii capata o semnificatie deosebita pentru grup, au sansa sa devina lideri, iar masura in care sunt perceputi de ceilalti ca sursa demna de stima, incredere, consideratie face ca ei sa fie si recunoscuti ca lideri. Indicatorul influentei pe care o exercita liderul rezida in amplitudinea modificarilor pe care le introduce persoana-lider in activitatea globala de grup.
Intr-o echipa sportiva formata fie din doi membri (la tenis), fie din 15 (la rugbi, nu toti membrii se afla la acelasi nivel. Liderul apare tocmai in acest proces de stratificare. De cele mai multe ori, el este capitanul echipei, alteori poate fi conducator de joc.
Liderul formal reprezinta o pozitie de conducere care decurge dintr-o structura sociala prestabilita (capitan al echipei); autoritatea si puterea acestui lider rezulta, cu precadere, nu atat din valoarea intrinseca a persoanei- lider cat din valoarea sociala a functiei pe care o indeplineste.
Liderul informal reprez nu o pozitie data, ci castigata in procesul structurarii raporturilor preferentiale din grup. O serie de studii trateaza calitatile ce trebuie sa le posede un lider. Un sportiv devine liderul echipei sale nu atat pentru ca poseda o combinatie de trasaturi, cat pentru faptul ca modelul caracteristicilor sale personale se adapteaza cerintelor activitatii si scopurilor celor condusi.
In cadrul unei echipe sportive, liderii sunt alesi atat dupa criteriul axiologic, in care o pondere insemnata o au calitatile motrice si nivelul deprinderilor sportive, cat si dupa cel situational, actional, ce presupune rezolvarea unor chestiuni mai complexe menite sa dirijeze echipa spre succes. Deci, functia de conducere apare, pe de o parte ca o calitate personala iar pe de alta parte, ca o functie de organizare care se refera la distribuirea, in cadrul unei organizatii, a capacitatii de a elabora anumite decizii, modele de putere si autoritate in cadrul echipei. Alegerea liderului se face in functie de relatiile dintre personalitatea acestuia si grupul sportiv la un moment dat. De asemenea, alegerea va fi determinata de statutul individual al membrilor. Rolul de conducator este determinat de situatie si personalitate dar, mai ales, este o functie a interactiunii acestora. Concluzionand, se poate spune ca:
rolul de lider este raportat intotdeauna la o situatie, la circumstante particulare ce determina exercitarea atributelor P;
accesul unui sportiv la rolul de lider depinde de scopul grupului si de capacitatea sportivului de a contribui la realizarea acestui scop;
baza psihosociala a functiei de conducere in cadrul unei echipe este cea a interactiunii. Au fost identificate ca necesare si specifice o serie de trasaturi .
Increderea in sine: Liderii au incredere in sine mult mai superioara celorlalti membri ai echipei. Acest fapt se bazeaza, pe de o parte pe valoarea judecatorului respectiv iar pe de alta parte pe experienta
Rapiditatea deciziei: in echipa sportiva cele mai multe actiuni ale adversarului trebuie observate la timp, chiar anticipate.Liderul are sarcina de a rezolva si unele stari conflictuale interne, de moment, printr-un cuvant bine ales sau spus cu o anumita intonatie.
Inteligenta practica: Liderul, pe baza experientei si a propriilor calitati, ia decizii originale sau alege dintre situatiile cunoscute pe cele mai adecvate momentului.
Inteligenta sociala: permite evaluarea situatiilor, cunoasterea colegilor de echipa, cunoasterea si explicarea unor raporturi sociale.
Participarea sociala: Liderul participa la activitatile sociale numeroase, vaste si diversificate, activitati politice, culturale, artistice.
Cooperarea se manifesta sub doua aspecte: liderul, mai mult decat ceilalti membri, lucreaza pentru grup, intr-un spirit de responsabilitate cooperatista pe de o parte iar pe de alta parte el antreneaza la cooperare si colegii de echipa.
Sociabilitatea: aceasta trasatura pe langa alte aspecte, duce la stabilirea de contacte pozitive intre membrii echipei.
Popularitatea si prestigiul: ofera colegilor de echipa certitudinea justetei solutiilor pe care le da liderul, avand incredere deplina in conducatorul lor. Uneori antrenorii stabilesc capitanii de echipa numai pe baza acestei calitati, fara ca acestia sa corespunda si pe plan valoric. Aceasta are efecte negative evidente, indeosebi, in activitatea competitionala.
Autoritatea se dobandeste prin manifestarea in chip repetat a unor raspunsuri pozitive la un sistem de decizii. La baza autoritatii stau valoarea si unii factori de personalitate ai liderului. Fiecare membru al echipei te un anumit grad de autoritate, cel al liderului depasind prin forta si profunzime pe cal celorlalti.
Capacitatea de percepere sociala presupune posibilitatea de a se transpune in situatia altuia, de a anticipa sentimentele, manifestarile si nevoile sale. In acelasi timp, este vorba de a sesiza grupul, echipa in totalitate; liderul are o abilitate superioara de a remarca opinia generala a grupului cand este vorba de anumite probleme cu caracter particular
Factorii cel mai frecvent asociati functiei de lider sunt: calitati motrice, inteligenta, vioiciune, originalitate, gandire rapida, usurinta verbala, cunostinte de specialitate, initiativa, independenta, perseverenta, agresivitate, autoincredere, dorinta de evidentiere, sociabilitate, cooperare, adaptabilitate, umor, popularitate, nivel mental, statut, pozitie socio-economica. Intr-o imagine completa, liderul este acel membru al echipei care poseda o superioritate functionala ce-1 face sa-si asume un rol, acela de conducator in momentele de dificultate. Tocmai de aceea liderul apare in timp, el putand sa nu existe la un moment dat.
Functiile liderului
1. Centru: Este punctul in jurul caruia echipa poate sa-si satisfaca unitatea si coeziunea, fara el aceste caracteristici neputandu-se manifesta. Liderul trebuie sa creeze conditiile unui comportament unitar al echipei, acesta fiind principalul factor al coeziunii de grup.
2. Controlul si dezvoltarea relatiilor interne: Eficienta grupului presupune lipsa complexelor. Deci, liderului ii revine sarcina rezolvarii contradictiilor, el este mediatorul dintre interese si personalitati. Pe de alta parte, membrii echipei trebuie sa se simta intelesi, acceptati, simpatizati de lider, fapt ce creeaza un sentiment de confort si securitate.
3. Rezolvarea de probleme: Bazat pe o experienta sociala serioasa si dotat cu calitati speciale, puse in slujba echipei, liderul este cel care sesizeaza momentele critice ale echipei, rezolva problema caderilor psihice prin actiuni luate pe cont propriu, indemnuri sau alte forme de ajutor. Aceasta functie se manifesta frecvent in timpul meciurilor, cand antrenorul nu poate interveni.. I in alte situatii, liderul este reprezentantul echipei in relatiile cu publicul, arbitrul etc.
Daca liderul este cel care influenteaza in mod permanent echipa, se poat spune, cu siguranta ca, la randul sau, el sufera influenta echipei, isi modifica comportamentul si stilul de munca dupa acesta.
Cateva concluzii se impun:
in fiecare echipa sportiva exista un lider, macar sub forma de tendinta care are un rol deosebit in evolutia intregii echipe in antrenament si concurs;
antrenorul trebuie sa-si faca din lider cel mai apropiat colaborator, acesta mediindu-i relatiile cu ceilalti membri ai echipei;
liderul poseda o serie de caracteristici si indeplineste functii de seama in cadrul echipei;
prin personalitatea sa liderul trebuie sa atraga atentia asupra rolului important pe care il detine. Antrenorul trebuie sa ajute formarea, la acesta, a unor trasaturi si comportamente care sa-i consolideze pozitia.
