|
|
|
Examenul psihologic poate fi privit ca o aplicatie de teste, ca studiu de cazuri, ca observatie scurta si intensa. Cel care a dat primele elemente privind dinamica examenului psihologic a fost A. Binet. Sectiunea de diagnoza are cateva caracteristici si presupune multe cunostinte, multa experienta, simt psihologic.
Pornim de la ipoteza ca in fiecare situatie psihologul poate elabora o scema de lucru si o sinteza a datelor din primele observatii si date privind un caz oarecare. Aceasta are valoarea unei ipoteze de lucru si reprezinta surprinderea acelor aspecte si simptome care i se par psihologului mai pregnante si caracteristice. Acest prim diagnostic, provizoriu, contine aspecte si ipoteze ce stau la baza diagnozei psihice diferentiale (se elaboreaza in urma aplicarii de teste si a corelarii rezultatelor astfel obtinute cu date suplimentare biografice si de observatie). Sansele de confirmare a ipotezelor cuprinse in diagnoza psihica provizorie sunt relativ mari in cazul in care experienta si pregatirea psihologului sunt elevate.
Ipoteza = rol important. Permite sa se parcurga drumul posibil cauzal dintre anumite simptome si aspectele mai complexe subiacente ce pot fi incriminate intr-un caz oarecare. Permite sa se tina in evidenta caracteristicile cazului.
La baza diagnosticului psihic provizoriu stau o serie de cunostinte, dar si o intelegere mai subtila a problemelor cazului respectiv.
La consultul psihologic din policlinici sau la centrele de neuropsihiatrie infantila vin foarte multi copii.
Toate ipotezele formulate in diagnoza psihica provizorie trebuie verificate. Psihologul e bine sa cunoasca curba dezvoltarii psihice pentru a se folosi de ea in mod eficient.
Daca un copil prescolar mic prezinta unele defecte de vorbire (dislalie
simpla sau polimorfa) fenomenul ca atare se poate incadra ca logopatie de dezvoltare ce se poate ameliora, integral chiar, fara interventii prea complicate. In cazul in care pronuntarea defectuoasa persista si in perioada prescolara mare, se contureaza caracteristicile unei logopatii reale. Aceleasi simptome pot avea semnificatii diferite la varste diferite > necesitatea de a cunoaste bine caracteristicile de baza ale dezvoltarii psihice. Pe acest tablou se pot manifesta intarzieri de aparitie (ale mersului, vorbirii, dezvoltarii sociabilitatii) dar si intarzieri de dezvoltare dupa ce anumite caracteristici s-au constituit. La acestea se adauga fenomenele de deteriorare, nematurizare (infantilism) etc.
Diagnosticul provizoriu trebuie formulat cu multa precautie, urmand sa fie suplimentat, ajustat.
