|
|
|
Depresia - Diagnostic diferentiat
Un episod depresiv major trebuie sa fie distins de o tulburare afectiva datorata unei conditii medicale generale. Diagnosticul adecvat trebuie sa fie cel de tulburare afectiva datorata unei conditii medicale generale, daca perturbarea afectiva este considerata a fi consecinta fiziologica directa a unei conditii medicale generale (de ex., scleroza multipla, ictus, hipotiroidism). Aceasta precizare se bazeaza pe istoric, datele de elaborator sau examenul somatic. Daca sunt prezente, atat un episod depresiv major, cat si o conditie medicala generala, dar se considera ca simptomele depresive nu sunt consecinta fiziologica directa a conditiei medicale generale, atunci tulburarea afectiva primara este inregistrata pe axa I (de ex., tulburare depresiva majora), iar conditia medicala generala, pe axa III (de €X., infarct miocardic). Acesta trebuie sa fie, de exemplu, cazul daca episodul depresiv major este considerat a fi consecinta fiziologica a faptului de a avea o conditie medicala generala sau daca nu exista nici o relatie etiologica intre episodul depresiv major si conditia medicala generala.
O tulburare afectiva indusa de o substanta se distinge de un episod depresiv major si in faptul ca o substanta (de ex., un drog de abuz, un medicament sau un toxic) este considerata a fi etiologic in relatie cu perturbarea afectiva. De exemplu, dispozitia depresiva care survine numai in contextul abstinentei de cocaina va fi diagnosticata ca tulburare afectiva indusa de cocaina, cu elemente depresive, cu debut in cursul abstinentei.
La persoanele in etate, adesea este dificil sa se stabileasca daca simptomele, cognitive (de ex., dezorientarea, apatia, dificultatea in concentrare, pierderea memoriei) sunt explicate mai bine de o dementa ori de un episod depresiv major. O evaluare medicala completa si o evaluare a debutului perturbarii, a secventierii temporale a simptomelor depresive si cognitive, a evolutiei maladiei si a raspunsului la tratament sunt utile in efectuarea acestei precizari. Starea premorbida a individului poate ajuta la diferentierea unui episod depresiv major de o dementa. intr-o dementa, exista de regula un istoric premorbid de declin al functiei cognitive, in timp ce un individ cu un episod depresiv major este foarte posibil sa aiba o stare premorbida normala si un declin cognitiv abrupt, asociat cu depresia.
Episoadele depresive majore cu dispozitie iritabila proeminenta pot fi dificil de distins de episoadele maniacale cu dispozitie iritabila ori de episoadele mixte. Aceasta distinctie necesita o evaluare clinica atenta a prezentei simptomelor maniacale. Daca sunt satisfacute criteriile, atat pentru un episod maniacal, cat si pentru un episod depresiv major (cu exceptia celui cu o durata de 2 saptamani), aproape in fiecare zi, timp de cel putin o saptamana, este vorba de un episod mixt. Distractibilitatea si rezistenta scazuta la frustrare pot surveni, atat in tulburarea hiperactivitate/deficit de atentie, cat si in episodul depresiv major; daca sunt satisfacute criteriile pentru ambele, tulburarea hiperactivitate/deficit de atentie poate fi diagnosticata aditional tulburarii afective. insa, clinicianul trebuie sa fie atent sa nu supradiagnosticheze episodul depresiv major la copiii cu tulburarea hiperactivitate/deficit de atentie a caror perturbare de dispozitie este caracterizata mai curand prin iritabilitate decat prin tristete sau pierderea interesului.
Un episod depresiv major, care survine ca un raspuns la un stresor psihosocial, se distinge de tulburarea de adaptare cu dispozitie depresiva prin faptul ca nu sunt satisfacute complet criteriile pentru un episod depresiv major in tulburarea de adaptare. Dupa pierderea unei fiinte iubite, chiar daca simptomele depresive sunt de suficienta durata si numar pentru a satisface criteriile pentru un episod depresiv major, acestea trebuie sa fie atribuite mai curand doliului decat unui episod depresiv major, cu exceptia cazului cand persista peste 2 luni ori includ o deteriorare functionala marcata, preocupare morbida in legatura cu inutilitatea, ideatie suicidara, simptome psihotice ori lentoare psihomotorie.
