|
|
|
TEHNOLOGIA DE FABRICARE A RACHIURILOR
In scopul obtinerii unor rachiuri superioare, cu aroma placuta caracteristica fructului din
care provin, este necesar ca materia prima sa fie de calitate.
Recoltarea fructelor este bine sa se faca la maturitate deplina. Se stie ca zaharul se
acumuleaza in
procesul de maturizare a fructelor, iar aciditatea scade ajungandu-se la un
moment
dat la un echilibru intre acesti constituienti. Cantitatea maxima de
zahar, odata atinsa, ramane
constanta cateva zile, timp in care se considera ca fructul a ajuns la
maturitate; in acest moment
s-a remarcat practic si o dezvoltare maxima a aromei. Supracoacerea duce
la pierderea unei parti
insemnate de aroma si impiedica obtinerea unor rachiuri aromate.
Deoarece coacerea fructelor se face treptat si recoltarea trebuie facuta in etape pentru a obtine
maximum de calitate. Este bine sa se evite introducerea fructelor cu gradul de coacere diferit in aceeasi cada.
Culesul fructelor trebuie sa se faca cu mana si nu prin scuturare pentru a nu dauna
calitatii.
Fructele trebuie sa fie intregi si sanatoase; nu se vor introduce la
fermentare fructele
culese de pe jos, mucegaite sau in descompunere, pentru ca ele comunica un gust
strain, neplacut
produsului finit. Culesul sa se faca pe timp frumos si nu pe ploaie, cand
fructele se incarca cu
prea multa apa, pielita crapa si patrund microorganisme daunatoare.
Deasemenea se recomanda
culesul dimineata sau seara, cand este mai racoare, pentru a nu se
depasi limita de temperatura
pentru fermentare. Transportul fructelor este bine sa se faca numai in
ladite.
Alcoolul etilic
este produsul principal obtinut prin distilare, dar care este insotit
de
numerosi alti compusi. Prin cromatografie in faza gazoasa, din
raportul Sud-African la cel de al
13- lea Congres al OIV ( 1971 ), reiese ca s-au identificat in distilat circa
128 compusi. Dintre
acestia cei care se gasesc in cantitati mai usor dozabile sunt:
esterii, alcoolii superiori,
aldehidele, acetalii, acizii, furfurolul si alcoolul metilic.
Esterii care rezulta in urma fermentatiei sunt de doua feluri: esteri acizi si esteri neutri.
Esterii acizi sunt fixi si se formeaza prin esterificarea alcoolului etilic cu acizii acetic,
propionic, butiric, lactic, succinic, malic, tartric, citric etc.
Esterii neutri ai alcoolului etilic sau ai alcoolilor superiori cu aminoacizii se formeaza in timpul fermentatiei
in interiorul celulelor de drojdii si cantitatea lor depinde de rasa de drojdii. Esterii neutri sunt volatili
si prin distilarea vinului trec in distilat dand un miros placut.
Cel mai
important ester este acetatul de etil, care in cantitati moderate contribuie la
formarea aromei, insa un exces exercita o influenta nefavorabila asupra
calitatii distilatului.
Pentru evitarea acestei situatii, vinul ce urmeaza a fi distilat nu
trebuie sa contina mai mult de
200 mg/l acetat de etil. Acetatul de etil trece in distilat la inceputul
distilarii.
Alti esteri
care se gasesc in cantitati foarte mici, dar contribuie in mare masura la
imbunatatirea calitatii distilatului, sunt esterii alcoolului etilic
cu acizii caprilic, caprinic, lauric,
palmitic, miristic etc. Cantitatea cea mai mare de esteri o contine
distilatul brut; la redistilare,
esterii se acumuleaza in frunti si cozi.
C. Reinhard in experimentarile sale a stabilit cu ajutorul cromatografiei in faza gazoasa
ca exista o legatura intre continutul de esteri, de 2- feniletanol si calitatea unui distilat din vin
Rachiurile din
fructe pot fi obtinute prin doua procedee:
- din marcurile de fructe prin fermentare directa;
- din mustul obtinut prin presarea fructelor zdrobite si apoi
fermentarea lui.
. Prelucrarea fructelor.
Fructele recoltate, in functie de procesul tehnologic si de natura lor, trec la zdrobitor.
Pentru zdrobirea fructelor exista numeroase tipuri de zdrobitoare, in raport cu tehnologia care urmeaza a fi aplicata.
Pentru zdrobirea fructelor cu samburi ( prune, caise, piersici, cirese, visine ) se vor folosi utilajele care permit
separarea samburilor-pas atr ice. In acest caz, marcul de fructe cade intr-un bazin colector de unde se pompeaza
in vasele de fermentare, iar samburii sunt dusi de sitele de separare la locul de depozitare in vederea uscarii.
Acest mod de prelucrare prezinta o serie de avantaje care influenteaza calitatea rachiurilor astfel:
marcul obtinut dupa separarea samburilor este mai omogen, ceea ce determina o
fermentare rapida si uniforma, obtinandu-se si un spor de alcool ( 0,1- 0,2 % vol );
se reduce contactul marcului cu samburii, care contin diverse substante nedorite ( acid
cianhidric );
- se reduc spatiile de depozitare cu circa 10 %;
- creste productivitatea instalatiilor de distilare.
La prelucrarea visinilor si cireselor este indicata si
separarea coditelor intrucat in timpul
fermentarii si distilarii acestea imprima gust amar, neplacut rachiului.
Pentru celelalte fructe ( mere, pere, gutui ), zdrobirea se poate face si cu alt tip de
zdrobitoare, cum sunt cele cupalete, avand o capacitate de circa 3000 kg/h.
Pentru fermentarea
marcurilor de fructe se folosesc curent vase de lemn de diferite
esente: stejar, brad etc. Capacitatea de depozitare reprezinta unul din
factorii importanti pentru
reusita fermentatiei, deoarece folosind cazi de capacitate mare,
temperatura va creste simtitor
depasind limitele dorite si este greu de dirijat. Pentru crearea unor
conditii bune de fermentare
este indicat a se folosi cazi de 2000- 5000 l, inguste si inalte sau in
forma de trunchi de con cu
Rachiurile din
fructe pot fi obtinute prin doua procedee:
- din marcurile de fructe prin fermentare directa;
- din mustul obtinut prin presarea fructelor zdrobite si apoi
fermentarea lui.
3. III. 1. Prelucrarea fructelor.
Fructele recoltate, in functie de procesul tehnologic si de natura lor, trec la zdrobitor.
Pentru zdrobirea fructelor exista numeroase tipuri de zdrobitoare, in raport cu tehnologia care urmeaza a fi aplicata.
Pentru zdrobirea fructelor cu samburi ( prune, caise, piersici, cirese, visine ) se vor folosi utilajele care permit
separarea samburilor-pas atr ice. In acest caz, marcul de fructe cade intr-un bazin colector de unde se pompeaza
in vasele de fermentare, iar samburii sunt dusi de sitele de separare la locul de depozitare in vederea uscarii.
Acest mod de prelucrare prezinta o serie de avantaje care influenteaza calitatea rachiurilor astfel:
marcul obtinut dupa separarea samburilor este mai omogen, ceea ce determina o
fermentare rapida si uniforma, obtinandu-se si un spor de alcool ( 0,1- 0,2 % vol );
se reduce contactul marcului cu samburii, care contin diverse substante nedorite ( acid
cianhidric );
- se reduc spatiile de depozitare cu circa 10 %;
- creste productivitatea instalatiilor de distilare.
La prelucrarea visinilor si cireselor este indicata si
separarea coditelor intrucat in timpul
fermentarii si distilarii acestea imprima gust amar, neplacut rachiului.
Pentru celelalte fructe ( mere, pere, gutui ), zdrobirea se poate face si cu alt tip de
zdrobitoare, cum sunt cele cupalete, avand o capacitate de circa 3000 kg/h.
Pentru fermentarea
marcurilor de fructe se folosesc curent vase de lemn de diferite
esente: stejar, brad etc. Capacitatea de depozitare reprezinta unul din
factorii importanti pentru
reusita fermentatiei, deoarece folosind cazi de capacitate mare,
temperatura va creste simtitor
depasind limitele dorite si este greu de dirijat. Pentru crearea unor
conditii bune de fermentare
este indicat a se folosi cazi de 2000- 5000 l, inguste si inalte sau in
forma de trunchi de con cu
i drojdii selectionate, separat sau combinat. In urma experimentului efectuat s-au putut formula
urmatoarele concluzii:
corectarea pH-ului
cu acid sulfuric impune asocierea acestuia cu drojdii
selectionate, avand drept efect un spor de alcool etilic si o
calitate superioara a
rachiului fata de varianta tratata numai cu acizi si fata de
martor; de asemenea se
constata o aciditate volatila mai redusa;
zdrobirea fructelor duce la scurtarea duratei de fermentare si la un spor de alcool;
variantele fara samburi au fost mai bune sub toate aspectele, mai ales prin
obtinerea unui spor de alcool si un grad de impurificare mai mic;
variantele tratate cu clorura de sodium au dat rezultate mai bune in asociere cu
drojdii selectionate printr-un spor de alcool;
tratamentele cu bioxid de sulf au dus la rezultate contradictorii.
Rachiul de caise. Cercetarile efectuate de E. Zaharia, privind tehnologia fabricarii
rachiului de caise in tara noastra, au dus la concluzia ca pentru pastrarea aromei o mare influenta
o au modul de prelucrare a fructelor si tratamentele ce se aplica marcului inainte de fermentare.
Pentru
obtinerea rachiului de caise s-au experimentat diverse variante prin
tratare cu acizi
minerali si clorura de sodiu, variind si modul de prelucrare prin
indepartarea in totalitate sau
partial a samburilor. Din aceste variante, la analiza organoleptica s-a
evidentiat in mod deosebit
varianta din caise fara samburi cu adaos de 0,2 % H3PO4 si 0,15 % H2SO4,
care a avut o aroma
fina, cu gust placut caracteristic.
Rachiul de pere. Pentru imbunatatirea acestui sortiment s-au efectuat experiente cu pere
parguite, coapte, intregi, zdrobite, cu seminte si fara seminte, tratate cu acizi minerali. Cea mai apreciata
varianta a fost cea obtinuta din pere complet coapte, intregi, cu adaos de 0,2 % H3PO4 si 0,15 % H2SO4,
avand o aroma placuta, cu gust caracteristic de pere. Acest rachiu a obtinut medalia de aur la Congresul Republican din 1967.
Rachiul de visine. Pentru obtinerea rachiului de visine s-au aplicat tratamente diferite
fructelor. In
urma analizei organoleptice s-a ajuns la concluzia ca variantele obtinute
din visine
intregi fara codite si visine fara codite cu 50 % samburi
si adaos de 0,5 % NaCl au dat cele mai
bune rachiuri. La aceleasi constatari s-a ajuns si in cazul rachiului
de cirese. De mentionat ca din
punct de vedere analitic, cantitatea de acid cianhidric s-a incadrat in
limitele admise. In
majoritatea cazurilor s-a constatat influenta negativa a coditelor,
desi este o operatie greu de
aplicat in productie.
Rachiul de piersici. Pentru imbunatatirea calitatii acestui rachiu, experientele efectuate
au demonstrat ca cea mai buna varianta este cea obtinuta cu piersici intregi si 0, 5 NaCl. Nici la aceasta
varianta cantitatea de acid cianhidric nu a depasit limitele In scopul obtinerii unor rachiuri superioare,
cu aroma placuta caracteristica fructului din
care provin, este necesar ca materia prima sa fie de calitate.
Recoltarea fructelor este bine sa se faca la maturitate deplina. Se stie ca zaharul se
acumuleaza in
procesul de maturizare a fructelor, iar aciditatea scade ajungandu-se la un
moment
dat la un echilibru intre acesti constituienti. Cantitatea maxima de
zahar, odata atinsa, ramane
constanta cateva zile, timp in care se considera ca fructul a ajuns la
maturitate; in acest moment
s-a remarcat practic si o dezvoltare maxima a aromei. Supracoacerea duce
la pierderea unei parti
insemnate de aroma si impiedica obtinerea unor rachiuri aromate.
Deoarece coacerea fructelor se face treptat si recoltarea trebuie facuta in etape pentru a obtine
maximum de calitate. Este bine sa se evite introducerea fructelor cu gradul de coacere diferit in aceeasi cada.
prea multa apa,
pielita crapa si patrund microorganisme daunatoare. Deasemenea se
recomanda
culesul dimineata sau seara, cand este mai racoare, pentru a nu se
depasi limita de temperatura
pentru fermentare. Transportul fructelor este bine sa se faca numai in
ladite.
cantitate mica de bioxid de sulf ( 4- 5 g/ hl ). Deoarece mustul acesta fermenteaza foarte incet,
trebuie sa se creeze conditiile optime in ceea ce priveste temperatura de fermentare ( 15- 180C ).
Mustul se insamanteaza cu drojdii selectionate ( circa 20 l/ hl ).
Mustul fermentat obtinut din mere poarta denumirea de vin de mere sau cidru si se
supune distilarii in vederea obtinerii rachiului de mere
Pentru a se
asigura o fermentatie buna a marcurilor de fructe trebuie sa foloseasca
drojdii
selectionate in proportie de 2- 4 %. Se franeaza astfel atat
dezvoltarea bacteriilor cat si a
drojdiilor cu putere alcooligena redusa, care influenteaza negativ
calitatea produsului.
Fermentarea cu drojdii spontane nu este recomandata, deoarece are loc o
fermentare inceata,
ramane intotdeauna o cantitate de zahar nefermentata, se obtine un
randament mai scazut in
alcool si deci un rachiu mai slab si calitativ inferior.
In timpul
fermentatiei, alaturi de alcool etilic si bioxid de carbon rezulta
si produsi
secundari ca: alcooli superiori, glicerina, acetaldehida, acizi organici (
acetic, formic, succinic,
lactic etc. ).
Temperatura pentru desfasurarea normala a fermentatiei, trebuie sa fie cuprinsa intre 18
si 240C. La temperaturi superioare, de peste 300C, au loc fermentatii secundare si rezulta in exces unii
acizi care dau gust neplacut rachiului. In cazul cand temperatura scade sub 150C, fermentatia se poate
opri inainte ca tot zaharul sa fie fermentat.
Cantitatea de drojdii selectionate este strans legata de temperatura de incepere a
fermentatiei;
cu cat temperatura este mai scazuta cu atat este necesara o cantitate mai mare
de
drojdii. Dupa amestecarea marcului de fructe cu maia de drojdii
selectionate, vasele sau bazinele
se inchid, iar pentru a da posibilitate bioxidului de carbon format sa se
degaje, acestea vor fi
prevazute cu palnii de fermentare. Deoarece in timpul fermentatiei volumul
marcului de fructe se
Pentru a se
asigura o fermentatie buna a marcurilor de fructe trebuie sa foloseasca
drojdii
selectionate in proportie de 2- 4 %. Se franeaza astfel atat
dezvoltarea bacteriilor cat si a
drojdiilor cu putere alcooligena redusa, care influenteaza negativ
calitatea produsului.
Fermentarea cu drojdii spontane nu este recomandata, deoarece are loc o
fermentare inceata,
ramane intotdeauna o cantitate de zahar nefermentata, se obtine un
randament mai scazut in
alcool si deci un rachiu mai slab si calitativ inferior.
In timpul
fermentatiei, alaturi de alcool etilic si bioxid de carbon rezulta
si produsi
secundari ca: alcooli superiori, glicerina, acetaldehida, acizi organici (
acetic, formic, succinic,
lactic etc. ).
Temperatura pentru desfasurarea normala a fermentatiei, trebuie sa fie cuprinsa intre 18
si 240C. La temperaturi superioare, de peste 300C, au loc fermentatii secundare si rezulta in exces unii
acizi care dau gust neplacut rachiului. In cazul cand temperatura scade sub 150C, fermentatia se poate
opri inainte ca tot zaharul sa fie fermentat.
Cantitatea de drojdii selectionate este strans legata de temperatura de incepere a
fermentatiei;
cu cat temperatura este mai scazuta cu atat este necesara o cantitate mai mare
de
drojdii. Dupa amestecarea marcului de fructe cu maia de drojdii
selectionate, vasele sau bazinele
se inchid, iar pentru a da posibilitate bioxidului de carbon format sa se
degaje, acestea vor fi
prevazute cu palnii de fermentare. Deoarece in timpul fermentatiei volumul
marcului de fructe se
Pentru a se
asigura o fermentatie buna a marcurilor de fructe trebuie sa foloseasca
drojdii
selectionate in proportie de 2- 4 %. Se franeaza astfel atat
dezvoltarea bacteriilor cat si a
drojdiilor cu putere alcooligena redusa, care influenteaza negativ
calitatea produsului.
Fermentarea cu drojdii spontane nu este recomandata, deoarece are loc o
fermentare inceata,
ramane intotdeauna o cantitate de zahar nefermentata, se obtine un
randament mai scazut in
alcool si deci un rachiu mai slab si calitativ inferior.
In timpul
fermentatiei, alaturi de alcool etilic si bioxid de carbon rezulta
si produsi
secundari ca: alcooli superiori, glicerina, acetaldehida, acizi organici (
acetic, formic, succinic,
lactic etc. ).
Temperatura pentru desfasurarea normala a fermentatiei, trebuie sa fie cuprinsa intre 18
si 240C. La temperaturi superioare, de peste 300C, au loc fermentatii secundare si rezulta in exces
unii acizi care dau gust neplacut rachiului. In cazul cand temperatura scade sub 150C, fermentatia
se poate opri inainte ca tot zaharul sa fie fermentat.
Cantitatea de drojdii selectionate este strans legata de temperatura de incepere a
fermentatiei;
cu cat temperatura este mai scazuta cu atat este necesara o cantitate mai mare
de
drojdii. Dupa amestecarea marcului de fructe cu maia de drojdii
selectionate, vasele sau bazinele
se inchid, iar pentru a da posibilitate bioxidului de carbon format sa se
degaje, acestea vor fi
prevazute cu palnii de fermentare. Deoarece in timpul fermentatiei volumul
marcului de fructe se
Pentru
a se asigura o fermentatie buna a marcurilor de fructe trebuie sa
foloseasca drojdii
selectionate in proportie de 2- 4 %. Se franeaza astfel atat
dezvoltarea bacteriilor cat si a
drojdiilor cu putere alcooligena redusa, care influenteaza negativ
calitatea produsului.
Fermentarea cu drojdii spontane nu este recomandata, deoarece are loc o
fermentare inceata,
ramane intotdeauna o cantitate de zahar nefermentata, se obtine un
randament mai scazut in
alcool si deci un rachiu mai slab si calitativ inferior.
In
timpul fermentatiei, alaturi de alcool etilic si bioxid de carbon
rezulta si produsi
secundari ca: alcooli superiori, glicerina, acetaldehida, acizi organici (
acetic, formic, succinic,
lactic etc. ).
Temperatura pentru desfasurarea normala a fermentatiei, trebuie sa fie cuprinsa intre 18
si 240C. La temperaturi superioare, de peste 300C, au loc fermentatii secundare si rezulta in exces
unii acizi care dau gust neplacut rachiului. In cazul cand temperatura scade sub 150C, fermentatia se
poate opri inainte ca tot zaharul sa fie fermentat.
Cantitatea de drojdii selectionate este strans legata de temperatura de incepere a
fermentatiei;
cu cat temperatura este mai scazuta cu atat este necesara o cantitate mai mare
de
drojdii. Dupa amestecarea marcului de fructe cu maia de drojdii
selectionate, vasele sau bazinele
se inchid, iar pentru a da posibilitate bioxidului de carbon format sa se
degaje, acestea vor fi
prevazute cu palnii de fermentare. Deoarece in timpul fermentatiei volumul
marcului de fructe se
Pentru
a se asigura o fermentatie buna a marcurilor de fructe trebuie sa
foloseasca drojdii
selectionate in proportie de 2- 4 %. Se franeaza astfel atat
dezvoltarea bacteriilor cat si a
drojdiilor cu putere alcooligena redusa, care influenteaza negativ
calitatea produsului.
Fermentarea cu drojdii spontane nu este recomandata, deoarece are loc o
fermentare inceata,
ramane intotdeauna o cantitate de zahar nefermentata, se obtine un
randament mai scazut in
alcool si deci un rachiu mai slab si calitativ inferior.
In
timpul fermentatiei, alaturi de alcool etilic si bioxid de carbon
rezulta si produsi
secundari ca: alcooli superiori, glicerina, acetaldehida, acizi organici (
acetic, formic, succinic,
lactic etc. ).
Temperatura pentru desfasurarea normala a fermentatiei, trebuie sa fie cuprinsa intre 18
si 240C. La temperaturi superioare, de peste 300C, au loc fermentatii secundare si rezulta in exces
unii acizi care dau gust neplacut rachiului. In cazul cand temperatura scade sub 150C, fermentatia se
poate opri inainte ca tot zaharul sa fie fermentat.
Cantitatea de drojdii selectionate este strans legata de temperatura de incepere a
fermentatiei;
cu cat temperatura este mai scazuta cu atat este necesara o cantitate mai mare
de
drojdii. Dupa amestecarea marcului de fructe cu maia de drojdii
selectionate, vasele sau bazinele
se inchid, iar pentru a da posibilitate bioxidului de carbon format sa se
degaje, acestea vor fi
prevazute cu palnii de fermentare. Deoarece in timpul fermentatiei volumul
marcului de fructe se
mareste,
se recomanda umplerea numai 2/3 din capacitatea vasului.In timpul
fermentatiei,
datorita degajarii bioxidului de carbon, partile solide ale marcului de
fructe se ridica la suprafata
sub forma decaciula, ivindu-se pericolul unei fermentatii acetice. Pentru
a impiedica dezvoltarea
bacteriilor acetic in stratul de la suprafata, se recomanda ca terciul
intrat in fermentatie sa fie
amestecat zilnic. Amestecarea se face cand temperatura aerului este mai
scazuta, adica dimineata
sau seara. Astfel se impiedica formarea caciulii, se accelereaza procesul de
dezvoltare a
drojdiilor si totodata se inlesneste difuzarea in lichid a zaharului
din partile de fructe ce nu au
fost bine zdrobite.
Inceperea si durata fermentatiei depinde de temperatura marcului de fructe. Trebuie
supravegheata
temperatura in tot timpul fermentatiei, ca aceasta sa se mentina in
limite optime si
eventual sa se poata interveni; in cazul cand temperatura e prea scazuta se
incalzeste o portiune
din marcul de fructe, iar in cazul cand temperatura e prea ridicata trebuie sa
se raceasca. Durata
fermentatiei este mai mica la marcurile fara samburi, intre 7 si 10
zile, pe cand la celelalte
dureaza 10- 14 zile la marcurile depozitate in vase si 12- 18 zile la
marcurile depozitate in
bazine.
In
timpul fermentatiei se va urmari variatia continutului in zahar;
cand acesta a scazut
aproape la zero sau timp de 2- 3 zile are aceeasi valoare, inseamna ca
fermentatia s-a terminat si
marcul de fructe va fi supus distilarii.
Dupa terminarea fermentatiei marcurile de fructe se trec la distilare in cel mai scurt timp
posibil, deoarece orice intarziere duce la pierderi in alcool etilic si diminuarea calitatii rachiului.
Distilarea marcurilor de fructe se face de obicei in instalatii de distilare cu blaze. Pentru
marcurile de fructe fermentate fara samburi si cu fluiditate mare se pot folosi si coloane continue
de distilare; la incalzirea acestora se foloseste aburul provenit de la un generator de abur.
Una
din cele mai perfectionate instalatii de distilare este
instalatia cu blaze avand
deflegmator, preincalzitor si condensator. Acest sistem permite marirea
productivitatii instalatiei
si importante economii de combustibil prin reducerea consumului de abur.
Instalatia este
compusa din doua blaze de distilare de 750 litri fiecare. Rolul deflegmatorului
este de a condensa
vaporii cu concentratie mai mica de alcool ( flegma ) care se intorc in
alambic, iar vaporii cu
concentratie mai mare trec in preincalzitor. Deflegmatorul permite
obtinerea unui distilat
purificat prin separarea vaporilor slab alcoolici de obicei dezagreabili
si prin aceasta se obtin
distillate cu concentratii mai mari in alcool, in unele cazuri ne mai
fiind nevoie de redistilare.
5. Bibliografie.
1. Barbulescu, C., Organizarea si planificarea unitatilor industriale, Editura Didactica
si Pedagogica, Bucuresti, 1980;
2. Dimitriu, Matilda- coordonator, Influenta proceselor tehnologice asupra calitatii
produselor alimentare, vol. II., Editura Tehnica, Bucuresti, 1979;
3. Coordonatori- Rotaru, Vintila, Niculescu, I. Niculae, Organizarea si conducerea
productiei alimentare, Editura Ceres, Bucuresti, 1982;
4. Stanciulescu, Gh., Rusnac, D., Bortes, Gh., Tehnologia distilatelor alcoolice din
fructe si vin, Editura Ceres, Bucuresti, 1975;
5. Slepeanu, I.,V in ificatia, Editura Agrosilvica, Bucuresti, 1968.
