|
|
|
Arome naturale in bucataria romaneasca
Bucataria romaneasca este denumirea pe care o poarta rezultatul sintetizarii, in timp, a gusturilor si obiceiurilor gastronomice specifice poporului roman. Ea este diversa, cuprinde nenumarate obiceiuri si traditii culinare, mancaruri specifice, impreuna cu obiceiuri provenite prin intersectarea culturii gastronomice cu traditii ale altor popoare, cu care poporul roman a intrat in contact dealungul istoriei. Bucataria romaneasca cuprinde atat bucate de zi cu zi cat si preparate speciale de sarbatoare. Poporul roman fiind crestin inca de la inceputurile formarii sale, Bucataria romaneasca cuprinde numeroase bucate de praznic randuite in functie de anotimpul si sarbatoarea pomenita. Bucatele romanesti sunt alcatuite atat din legume, cereale, uleiuri vegetale, lapte, produse lactate cat si din carne si subproduse din carne. Un loc aparte in Bucataria romaneasca il au dulciurile, placintele, dulceturile.
Ocupatiile de baza ale locuitoriilor Romaniei au fost inca din cele mai vechi timpuri agricultura, cresterea animalelor si vanatoarea. Relieful Romaniei fiind bogat reprezentat atat de zone de lunca, campie, de zone deluroase si intracolinare precum si de numeroase inaltimi montane, dezvoltarea culturilor agricole si pomicultura au oferit posibilitatea dezvoltarii unei bogate traditii culinare, bazate pe prelucrarea cerealelor, legumelor si fructelor. Bogatia fanetelor raspandite pe coamele dealurilor si poalele muntilor a oferit posibilitati mari de crestere a animalelor. Astfel bucataria romaneasca se bucura de o gama variata de produse de carne, lapte, lactate, produse din lapte, specifice prin gustul, aromele folosite precum si prin tehnicile de elaborare. Bogatia vanatului raspandit in padurile romanesti a adus dupa sine stiinta prepararii vanatului in diverse mancaruri si preparate.
Prin intersectarea culturilor, Bucataria romaneasca a fost influentata de bucataria balcanica, de germana, sarbeasca, italiana, si maghiara, dar nu numai, stiut fiind faptul ca diversitatea gusturilor si rafinamentul preparatelor din toate tarile lumii sunt apreciate de marii cunoscatori ai traditiilor popoarelor.
O farfurie de sarmale cu mamaligaPrin formarea sa daco-romana cultura gastronomica a poporului roman a mostenit numeroase obiceiuri culinare: de la romani vine placinta, cuvant care a pastrat sensul initial al termenului latin placenta, turcii au adus ciorba de perisoare, grecii musaca, de la bulgari exista o larga varietate de mancaruri cu legume, cum ar fi zacusca, iar snitelul vine de la austrieci.
Unul dintre feluri de mancare tipic romanesti este mamaliga. Aceasta este o fiertura de faina de porumb, cu sare si uneori poate avea adaosuri ca zer, unt, branza in functie de preparatul final obtinut. Ea era folosita foarte des in alimentatia taranilor agricultori si a crescatorilor de animale si inlocuia painea care in perioada istorica pre-industriala era obtinuta in gospodarie prin prelucrarea manuala. Foarte des in bucataria romaneasca se foloseste carnea de porc, dar se consuma si carnea de vita, pui, oaie sau miel precum si carne de vanat.
Praznicele randuite de Biserica au adus un aport deosebit in cultura gastronomica romaneasca aducand o gama foarte bogata de bucate de sarbatoare. Specifice praznicelor sunt mancaruri precum: carnati, caltabosi, piftia, cozonacul, sarmale. Mesele principale sunt micul dejun, pranzul si cina.
Micul dejun poate fi alcatuit din produse lactate: lapte, branza, iaurturi, branzeturi proaspete sau fermentate, cereale sau paine; produse din carne: salam, sunca, slanina; oua preparate fierte, omleta, ochiuri sau in diverse combinatii cu legume si carne, fructe proaspete sau preparate sub forma de gemuri sau dulceturi. Pentru persoanele care lucreaza pana tarziu dupa ora 17 micul dejun este necesar sa fie mai consistent, renuntanduse deseori la masa de pranz care se poate inlocui cu o gustare.
Pranzul obisnuit este alcatuit din trei feluri de mancare: ciorba sau supa, din carne si legume, sau numai din legume mai ales pentru zilele de post, sau salate de legume, carne; felul doi mancare alcatuit din legume, sau legume si carne in diferite moduri de preparare, soteuri, mancaruri, fripturi, etc.; felul trei, desertul, alcatuit din prajituri, placinte, fructe, tarte sau preparate din aluaturi si fructe.
Pentru zilele de sarbatoare, duminica si praznicele crestine, se adauga la masa de pranz aperitive cum ar fi salate de legume sau carne insotite de diverse sosuri, mezeluri, pateuri de carne, branzeturi sau preparate cu branza, placinte, merdenele, pateuri, si se adauga un desert mai bogat, cozonaci, prajituri, torturi, branzeturi cu fructe. Pentru copii in perioada de crestere (1-10 ani), adolescenti (14-17 ani) si persoanele in varsta (60-100 plus) continutul meselor de peste zi se suplimenteaza cu o gustare la ora 10 dimineata constand dintr-un pahar cu lapte, un iaurt mic, un pahar de suc de fructe, un fruct sau o felie de paine cu carne sau branza, si se adauga inca o gustare la ora 17 alcatuita dintr-un ceai sau un pahar cu lapte, 1-2 felii de paine cu unt, gem, cu preparate usoare din aluaturi, lapte, carne sau fructe. Pentru crestinii care respecta posturile randuite de Sfanta Biserica o atentie deosebita trebuie acordata aportului zilnic de calorii si vitamine, raportat la munca prestata si atentie deosebita pentru a inainta in rabdare si infranare insotiti de sfaturile parintele duhovnic, preotului. Bucataria romaneasca ofera o gama bogata si variata de mancaruri si produse de post.
Cina are cam aceeasi compunere ca si pranzul, insa se exclud in general alimentele a caror digestie presupune un efort indelungat pentru stomac, cum ar fi cele preparate cu maioneza, oua sau icre.
Mancaruri specific romanesti
Bucataria romaneasca
Specific national
Ardei umpluti · Carnati · Caltabosi
Ciulama · Chiftele · Chisca · Ciorba
Ciorba de burta · Ciorba taraneasca · Ciorba de peste
Coliva · Drob · Ghiveci · Iahnie · Limba cu masline
Mamaliga · Mititei · Musaca · Ostropel
Papricas · Parjoale · Pilaf · Piftie
Plachie · Rasol · Saramura
Sarmale · Slanina · Soté de morcovi
Tochitura · Varza calita · Zacusca
Condimente si salate
Ardei copti · Bors · Muraturi
Mujdei · Salata de boeuf · Salata de vinete
Salata de cartofi · Salata de sfecla
Branzeturi
Branza de burduf · Branza topita · Cas
Cascaval · Telemea · Urda
Dulciuri
Clatita · Crema de zahar ars · Cozonac
Gogoasa · Placinta
Lapte de pasare · Lipie · Sfintisori · Varzar
Bauturi
Afinata · Caisata · Ciresata · Cornata
Palinca · Rachiu · Socata
Turt · Tuica · Visinata · Zmeurata
Tarhonul, planta aromatica si medicinala
Am auzit de tarhon, dar ne ferim sa-l folosim in mancare datorita aromei sale prea intense. Mai jos, va prezentam atat calitatile sale medicinale, cat si cele culinare pentru a va convinge sa-l includeti mai des in meniul dumneavoastra. Nu va feriti sa folositi nici otetul aromatizat pentru a da gust mancarurilor sau ceaiul de tarhon pentru numeroasele sale beneficii.
Origini: Tarhonul este o planta condimentara, extrem de aromata care isi are originea in Rusia si Mongolia, unde a fost descoperita pentru prima data. Mai apoi, in secolul al XVI-lea, tarhonul a ajuns in majoritatea tarilor europene, dar si in nordul Americii. Numele tarhonului in limba latina, 'Artemisia drancunculus' inseamna dragon mic, acesta fiind denumit asa in Evul Mediu, tocmai pentru ca ajuta la tratarea muscaturilor veninoase de sarpe.
Beneficiile tarhonului:Tarhonul este recomandat in special persoanelor cu tulburari digestive. Acesta este un digestiv puternic, care regleaza si stimuleaza functia gastrica, dar care ajuta si la asimilarea substantelor nutritive. Este o planta minune si in cazul aerofagiilor, balonarilor, constipatiei, insomniilor sau gastritelor.
Datorita calitatilor sale tarhonul poate fi de ajutor si in cazul bolilor de ficat si rinichi. Fiind o planta bogata in iod, tarhonul se recomanda in aceeasi masura si persoanelor care sunt la regim fara sare, aroma sa reusind sa imbogateasca mancarea, dandu-i gust.
Tarhonul este utilizat extern si pentru durerile de dinti si inflamarea gingiilor. O solutie preparata din 2 linguri de frunze macerate 10 zile in 250 ml de otet de vin, folosita prin clatirea gurii poate face minuni. Frunzele de tarhon macerate astfel, pot fi folosite si pentru frectiile pentre durerile de cap sau cele reumatice.
Tarhonul in bucatarie: Tarhonul este pus in valoare cel mai bine cand este utilizat in preparatele cu legume fierte, marinate, sosuri pentru fripturi, umpluturi de peste si pasare, maioneza, castraveti murati in otet, sos tartar si salata de castraveti.
Tarhonul are o aroma foarte puternica, putin amaruie. Frunzele sale sunt foarte aromate, dar si bogate in vitamine ( A si C), saruri minerale si iod. Tarhonul inlocuieste cu succes sarea, piperul, otetul. Trebuie, insa folosit cu masura deoarece prea mult poate da gust amarui mancarii. Tocate, frunzele tarhonului se potrivesc de minune si presarate deasupra preparatelor din oua (omleta sau ochiuri), dar si in preparatele pentru vanat.
Tarhonul este folosit nu numai in prepararea mancarurilor, ci si in farmacia naturista unde este folosit pentru prepararea unor produse farmaceutice.
Sub ce forma este intalnit tarhonul?
Ceaiul de tarhon. Ceaiul de tarhon stimuleaza pofta de mancare, ajuta la durerile de stomac si aunga oboseala. De asemenea, ceaiul de tarhon ajuta la eliminarea mai rapida a toxinelor din corp.
Cum se prepara ceaiul de tarhon? Preparat sub forma de infuzie, ceaiul de tarhon este recomandat zilnic. Pentru acesta se fierbe 200 ml de apa in care se adauga o lingurita de planta oparita. Compozitia se acopera, se lasa un sfert de ora, dupa care poate fi consumata.
Otetul aromatizat. Este folosit in bucatarie, pentru a da gust mancarurilor si pentru a obtine arome diverse.
Cum se prepara otetul aromatizat? Pentru prepararea otetului aromatizat se introduce o legatura de tarhon proaspat si o lingurita de sare, intr-un litru de otet de vin. Cu acest otet aromatizat, mancarea va avea un gust deosebit de placut.
Tarhonul se foloseste la celebra ciorba ardeleneasca de porc, poate insoti carnea de porc, oaie sau vaca in fripturile cu sos sau chiar sepoate adauga verde la unele salate.
Exista si retete de peste la care se foloseste tarhonul verde, desi ingemanarea celor doua gusturi nu este pe placul tuturor. Ceea ce este cu adevarat interesant la acest condiment, este darul sau de a amplifica gustul mancarurilor, asemeni sarii.
Se poate presara peste fripturi, salate, preparate din oua, carora le imbogateste gustul fara a mai fi nevoie de sare.
Aceasta proprietate se datoreaza nu atat uleiurilor eterice, care se regasesc in procent de 1% in frunzele de tarhon, ci sarurilor minerale de sodiu si potasiu aflate in cantitate mare in planta.
Frunzele de tarhon se folosesc verzi, ca atare, sau uscate si maruntite. O metoda traditionala de a pastra tarhonul peste iarna este conservarea in otet.
Tarhonul in otet are o aroma mult mai puternica decat tarhonul uscat si maruntit. In plus, otetul in care a stat se poate folosi si el la mancare, fiind foarte aromat.
Planta este folosita in tratarea unor afectiuni ale gingiilor, rinichilor, ficatului si stomacului. Frunzele verzi de tarhon, mestecate dimineata, pe stomacul gol, iti va proteja dintii impotriva cariilor si iti intareste gingiile. Funzele de tarhon sunt un leac si impotriva anorexiei, stimuland pofta de mancare.
Tarhonul in comparatie cu alte plante,iubeste lumina,este rezistent la frig,dar iarne trebuie sa fie totusi bine protejat.In indigestie se bea o cana de ceai de tarhon dupa fiecare masa.In caz de sughit persistent se mesteca frunze de tarhon [sughitul trece].
Mararul
Maladia hipertensiunii arteriale este una dintre cele mai dificil de tratat maladii in epoca noastra. Exista o sumedenie de medicamente in cadrul medicinei alopate, care aduc rezultate minore si temporare; ele produc efecte secundare grave, care pina la urma pricinuiesc decesul nefericitilor pacienti. Medicina populara romaneasca a gasit inca din vremuri vechi un remediu sigur, fara efecte secundare si ieftin. Acesta este ceaiul de marar. Satenii nostri folosesc in dieta lor obisnuita marar in ciorbe de tot felul, ba chiar si in tocana si salata verde. Pentru cine vrea sa foloseasca ceai de marar, noi recomandam urmatoarele.
Se foloseste fie marar verde, cules in timpul primaverii, verii si toamnei, fie mararul uscat la umbra si tinut pentru sezonul rece. Se pun citeva fire de marar in apa, intr-un vas de un litru, se fierbe bine mararul, timp de 20-30 de minute, si se bea dimineata pe nemincate doar cite o cana de ceai in fiecare zi.
Rezultatele acestui tratament naturist apar nu imediat, asa cum apar in tratamentele cu medicamente de la farmacie, ci abia dupa citeva saptamini sau chiar luni de tratament zilnic.
Ceaiul de marar este mai efectiv neindulcit, dar daca pacientul il vrea neaparat indulcit, se poate bea si indulcit.
In timpul tratamentului cu ceai de marar, o singura cana pe zi, pacientul poate lua si medicamente de la farmacie, dar dupa un anumit timp, cind observa ca tensiunea a scazut la valorile ei normale, pentru o perioada mai indelungata, pacientul poate intrerupe orice tratament alopatic, de la farmacie.
De indata ce ceaiul de marar a coborit tensiunea la valorile ei normale, pacientul se poate considera vindecat definitiv, si recomandam sa nu mai foloseasca medicamente antihipertensive, caci ceaiul de marar scade tensiunea arteriala pentru totdeauna; ea nu va mai creste niciodata, iar pacientul, dupa un tratament de citeva luni cu acest ceai, poate sa nu mai urmeze nici acest tratament, caci nu mai este nevoie.
Recomandam cu caldura ceaiul de marar, care nu produce nici un efect secundar; el este pur si simplu un aliment nobil, ieftin, la indemina oricui si cu efecte curative miraculoase.
Patrunjelul
Daca ai sistemul imunitar slabit, nu ai pofta de mancare esti racit sau ai probleme digestive poti incerca o cura cu patrunjel. Aceasta planta este un complex foarte puternic de vitamine, provitamine, magneziu, calciu, fosfor, potasiu, sulf, cupru, aminoacid si clorofila.
Calciul din patrunjel ne ofera oase si dinti mai puternici, magneziul ajuta la fixarea calciului, iodul ajuta glanda tiroidiana sa functoneze asa cum trebuie, iar aminoacidul impiedica dezvoltarea tumorilor .
Patrunjelul este de patru ori mai bogat in vitamina C decat o portocala, astfel ca 100 de grame de patrunjel contin aproximativ 240 mg de vitamina C. De asemenea, verdeata contine mai mult fier decat spanacul si ofera mai multe proteine decat doua oua.
Vitamina B12 continuta de patrunjel, intr-o cantitate considerabila, ajuta la dezvoltare normala a celulelor si este foarte importanta pentru sarcina, pentru fertilitate, potenta sau pentru prevenirea unor boli degenerative (cancerul, Parkinson sau alte boli cerebrale). Din pacate, actiunea vitamine B12 din alte alimente este blocata de antibiotice, pastile contraceptive, substante toxice etc, insa patrunjelul lupta cu succes impotriva acestor dezechilibrari.
Planta are, de asemenea, rolul de a echilibra si stimula energia organelor datorita substantelor nutritive esentiale.
Intareste sistemul imunitar
Patrunjelul are proprietati antialergice, intareste sistemul imunitar si distruge radicalii liberi. Acesta stimuleaza sistemul nervos, regleaza menstruatia si indeparteaza durerile provocate de aceasta, este un bun antiseptic al tubului digestiv, al sangelui si al cailor urinare.
Infrumuseteaza podoapa capilara
Pantrunjelul poate fi utilizat cu succes in compozitia mastilor pentru par, acesta fiind de 6 ori mai puternic decat ginsengul . Este un tonic excelent si iti poate infrumuseta podoaba capilara mai mult decat orice produs scump de pe piata.
Neutralizeaza efectele viciilor
Fumatorii si persoanele consumatoare de alcool se pot bucura si ei de beneficiile patrunjelului. Acesta neutralizeaza efectele nocive ale tutunului si ale alcoolului.
Lupta impotriva impotentei si a sterilitatii masculine
Specialistii in medicina naturista sunt de parere ca un tratament de 40 de zile, de patru o zi pe zi, cate jumatate de lingurita de pulbere de seminte de patrunjel, poate sa ii scape pe barbati de problemele sexuale.
Combate respiratia urat mirositoare
Cateva frunze de patrunjel te scapa de halena si da un miros placut respiratiei tale. Mai mult decat atat, patrunjelul actioneaza ca un dezinfectant al cailor respiratorii medii si superioare. Este foarte recomandat persoanelor cu probleme respiratorii.
Ofera pofta de mancare
Patrunjelul este un medicament excelent pentru persoanele anorexice ori pentru cele fara pofta de mancare. Cateva frunze mestecate inainte de ora mesei, vor spori foamea si pofta. De asemenea, patrunjelul alunga greata si starile de voma.
Lupta impotriva tumorilor
Specialistii au descoperit de curand ca frunzele de patrujel au proprietati antitumorale. Astfel, consumat crud in supe, salate sau ciorbe, patrunjelul ofera protectie cailor respiratorii si plamanilor, ficatului, rinichilor si impiedica aparitia tumorilor canceroase. De asemenea, s-a observat ca persoanele care sufereau de tumori cerebrale si consumau patrunjel si-au imbunatatit vizibil starea de sanatate.
Purifica trupul
Patrunjelul imbunatateste digestia, elimina toxinele si intretine organismul. Tot acesta regleaza nivelul esterogenului si lupta impotriva sindromului premenstrual. Astfel, depresia, iritabilitatea, starile de nervozitate pot fi indepartate cu ajutorul consumului de patrunjel.
Are grija de silueta
Medicii naturisti sunt de parere ca o cura cu fiertura de patrunjel, poate ajuta pe oricine sa scape de kilogramele in plus. Astfel, un kilogram de patrunjel fiert in doi litri de apa poate fi secretul siluetei ideala, daca sucul este baut, cate o lingura, din ora in ora.
Trateaza conjunctivita
Sucul obtinut din frunzele plantei se pot folosit pentru umezirea compreselor oculare. De asemenea, sucul de patrunjel amestecat cu sucul de morcovi ( 50 - 200 ml, dimineata si seara) se poate bea pentru indepartarea conjunctivitei.
Elimina nisipul de la rinichi
Radacinile de patrunjel sunt eficiente in eliminarea nisipului din rinichi. Medicii naturisti ne recomanda sa spalam o jumatate de kilogram de radacini, sa le dam printr-o razatoare de sticla si sa le fierbem, la foc mic, in 1,5 litri de apa pana cand o treime din apa scade. Zeama se scurge si se pastreaza la frigire, iar in fiecare dimineata, timp de 40 de zile, se bea cate un paharel de lichid pe stomacul gol.
Contraindicatii
Desi patrunjelul are foarte multe beneficii, acesta nu trebuie sa fie consumat in cantitati mari de catre gravide ori femeile care alapteaza. Astfel, curele cu patrujel trebuie evitate, iar patrunjelul se consuma in cantitati moderate, doar in supe ori ciorbe.
Patrunjelul opreste sau diminueaza secretia lactata (in cazul femeilor care alapteaza) si stimuleaza contractiile uterine (in cazul celor gravide) si poate provoca avortul.
Precautii
In cazul in care doresti sa tii o cura de patrunjel, trebuie sa oferi foarte mare atentie cantitatii. Astfel, adultii nu trebuie sa bea mai mult de 200 ml de suc de patrunjel pe zi, iar copiii au voie sa consume cel mult 60 ml de suc pe zi. In cazurile in care se depaseste doza, riscurile de deranjamente digestive ori hiperexcitabilitate nervoasa sunt foarte mari.
Patrunjel in ghiveciul de pe pervaz
Daca nu ai incredere in comercianti sau poate doar vrei sa ai un ghiveci frumos aranjat si aromat, poti avea propria "gradina" de patrunjel. Astfel, ai nevoie de un ghiveci cu gura larga cu un pamant usor prin care apa sa se scurga cu usurinta (pamant de flori amestecat cu nisip) si seminte pe care le gasesti la florariile specialitate sau in orice supermarket la raioanele special amenajate.
Ghiveciul trebuie tinut intr-un loc luminos, cu o temperatura constanta (in jur de 23 de grade Celsius). Lipsa luminii ingreuneaza cresterea frunzelor. Este indicat ca plantele sa stea pe pervazul geamului din bucatarie, orientate catre sud.
Planta trebuie udata cu putina apa, mai ales iarna. Vei stii cand planta are nevoie de apa, deoarece pamantul de la suprafata incepe sa se usuce.
Este foarte important ca imediat dupa ce ati plantat semintele, sa le acoperiti cu o folie transparenta de plastic si sa ii faceti cateva gauri pentru a avea aer. Folia poate fi indepartata numai in momentul in care plantele incep sa se vada.
Patrunjelul este o planta care se regenereaza foarte repede, astfel ca nu trebuie sa va faceti griji daca rupeti mereu din ea.
CIMBRUL
Numit si buruiana-de-balsam, cimbrusor, cimbru-de-cimp, cimbru-salbatic, iarba-cucului, lamiita, sarpun, tamiita, timian, cimbru creste pe pasune insorite, pe povirnisuri si pe liziere inguste si prefera musuroiul mic de furnici de pe cimpii.
Are nevoie de mult cladura si mult soare; de aceea ii plac suprafetele pietroase si pasunile alpine unde caldura pamintului radiaza in mod special. In arsita soarelui amezii, din pernitele florilor violete se revarsa un parfum foarte aromat care atrage insecte si albine. Au o mireasma cu totul aparte.
Cimbrul a venit la noi in secolul al XI-lea din tarile mediteraneene, iar speciile cultivate si iarasi salbatice se gasesc in gradinile noastre mai cu seama cu cimbru-de-gradina (Thymus vulgaris), numit si cimbru, cimbrisor, cimbru-mirositor, iarba-cucului, lamiita. Aceasta, spre deosebire de cimbrul-de-cimp, ajunge pina la o inaltime de 50 de centimetri. Ambele au acelasi efect curativ.
Cimbru este renumit inca din antichitate. Traditia spune: "Cimbru este mai ales repezit, infierbintat si aprins.
