Abordarea metodologica a conceptului de filiera

Abordarea metodologica a conceptului de filiera

Filiera este o notiune care a cunoscut un succes important incepand cu anii '70. Este fara indoiala una din notiunile de economie industriala cele-mai mediatizate, aparuta in domeniul strict al lumii universitare si cel al cercetarii, pentru a fi utilizata din plin in sfera politica si profesionala si in mod special in sectorul agricol si agroindustrial.

In sectorul agricol si agroalimentar, conceptul de filiera a cunoscut un succes important incepand din anii '60 cand a reprezentat ocazia de abordare a diferitelor teme in legatura cu importanta economica si politica a sectorului agricol si a industrializarii sale (filiere in curs de industrializare, rolul director jucat de industriile agroalimentare, integrarea verticala ca vector principal de modernizare a agriculturii si mai recent rolul distributiei alimentare). Actualmente este o tema uzuala in discursul responsabililor profesionali agricoli care vad declinul relativ al agriculturii si necesitatea de afirmare a unei dorinte de a continua, de a se tine cont de acest sector, dar si ale emergentelor noilor preo- cupari si problematici ca cele referitoare la calitate sau la evolutia modurilor de organizare a relatiilor agricultura - transformare.

Ideea de filiera este totusi veche, deoarece intalnim notiuni precum 'circuite' (Bois Gillebert) si de 'canale' prin care circula bogatiile (bunurile) (Mirabeau, Turgot, Quesnay) la economistii fiziocrati ai secolului al XVIH-lea. Adam Smith utilizeaza notiunea de filiera pentru a explica diviziunea muncii iar in secolul XIX curentul marxist reafirma rolul central al circulatiei si al raporturilor de putere (Kautsky studiaza raporturile intre agricultura si industriile din aval).

Daca filiera este perceputa clar in sens general (imaginea succesiunilor, inlantuirilor, a demersurilor, a itinerarelor, a etapelor), ea este dificil de definit in mod precis ramanand un concept imprecis si complex (vezi definitiile de mai jos). Aceasta situatie se explica prin diversitatea utilizarilor ce i se dau si multiplici- tatea persoanelor care o folosesc: ingineri si tehnologi, guvernanti si planificatori, cercetatori si universitari, birouri de studii, organizatii profesionale.

Pentru a confirma cele spuse, prezentam o serie de definitii care s-au dat filierei de-a lungul timpului de catre diversi autori:

filiera este un ansamblu articulat de activitati economice integrate, integrari consecutive ale articulatiilor in termeni de piata, tehnologii si capitaluri (Toledano, 1978);

filiera este un ansamblu de agenti economici transformatori sau nu, de agenti administrativi si politici care jaloneaza direct sau indirect itinerarul unui produs de la stadiul initial al productiei (si din amonte de productie) la stadiul final de consum; ea este compusa din toate interactiunile dintre acesti agenti (Chalmin, 1983);

filiera priveste ansamblul agentilor ca intreprinderi si administratie si al operatiunilor cum sunt cele de productie, de repartitie, de finantare care concura la formarea si transferul produsului pana la stadiul final de utilizare, ca si mecanismele de ajustare a fluxurilor de produse si de factori de productie de-a lungul filierei si pana la stadiul sau final (Malassis, 1973);

filiera este o schema de reprezentare in care 'articularea sistemului productiv este purtatoarea unei ierarhizari a activitatilor in sanul caruia se produc, se dezvolta sau se difuzeaza efectele de antrenare de natura comerciala, tehnologica sau financiara (Mistral, 1980).

Propunem in continuare definitia prezentat de F. Lauret in revista 'Economia si Societatea', seria BE, numarul 17 din mai 1983: 'Filiera este o abstractie, o reprezentare a unei parti a realitatii economice vizand a masura, a intelege, a explica structura si functionarea unui anumit domeniu. Structura este un ansamblu format de fenomene solidare cu toate ca fiecare depinde de altele si nu poate fi ceea ce este decat in si prin relatia cu ele'.

Domeniul corespunde obiectivului de studiu pe care convin sa-1 defineasca cu multa precizie.

Care produs De exemplu, produsul 'vin' constituie un domeniu destul de vast: trebuie precizat 'vin cu denumire comerciala' sau 'vin de masa'., caci multe intreprinderi intervin in privinta acestor doua tipuri de produse, analiza relevand mari diferente intre filiera 'vin de masa' si cea a 'vinului cu denumire comerciala '. Aceeasi remarca se impune in ceea ce priveste fructele si legumele: distinctia se face intre fructele si legumele proaspete si fructele si legumele transformate;

Care spatiu geografic Regiunea, tara, Uniunea Europeana, Europa, sau ansamblul lumii. Filiera 'grau', ca si filiera 'zahar' sunt mai dependente de productia mondiala decat filiera fructelor si legumelor proaspete sau transformate;

Ce durata Perioada unui an, perioada de comercializare pentru un produs sezonier.

Dupa ce a definit domeniul plecand de la cele trei criterii de mai sus, F. Lauret, in articolul deja citat, determina cele patru subansamble care compun filiera:

cel al intreprinderilor si unitatilor de productie, transformare, comercializate care asigura elaborarea unui bun de la originea sa pana la consumul sau exportul sau, daca spatiul geografic retinut este tara;

cel al consumariipropriu-zise a bunului;

cel al serviciilor care intervin pentru a organiza si orienta productia, schimbul si consumul bunului;

cel al relatiilor mai mult verticale decat orizontale. Relatiile verticale sunt cele de la furnizori la clienti. Cu toate ca exista o buna comple- mentaritate intre asemenea intreprinderi, exista lupta pentru impartirea profitului. Relatiile orizontale se stabilesc intre operatorii care asigura aceeasi activitate, care sunt solidari din punct de vedere profesional dar concurenti cand este vorba de a obtine piete.

Conceptul de filiera este prezent in toate domeniile economiei: filiera electronica, filiera de comunicare, a hotelurilor etc. in toate cazurile se face refe- rire la o activitate productiva in care intervin de la amonte pana in aval multe intreprinderi, dar intr-o masura care nu este in mod fortat lineara.

Astfel, filiera agroalimentara, luata ca exemplu, cuprinde in acelasi timp:

v          furnizorii agriculturii, ceea ce inseamna cei care produc materii prime pentru agricultura - ingrasaminte, produse chimice, de protectie a culturilor si animalelor, echipamente agricole, instalatii zootehnice si agroalimentare - si, de asemenea, agricultorii insisi in calitate de producatori de seminte sau furaje;

v          producatorii agricoli care gratie consumurilor precedente livreaza produsele culturilor vegetale si produsele din cresterea animalelor;

v          industriile agroalimentare care-si asuma transformarea livrarilor efectuate de agricultura;

v          transportorii si comerciantii care pun produsele la dispozitia consumatorilor;

v          intreprinderile gen cantine sau restaurante care incorporeaza servicii suplimentare inainte de a le propune publicului;

v          consumatorii insisi.

Filiera include in mod egal toate stadiile prin care trece un produs, toate formele de productie, de schimb si de consum referitoare la un produs (F. Lauret, 1973) . Daca luam ca exemplu filiera fructelor si legumelor (figura 9.1.), aparatul de productie se compune din:

producatorii cu exploatatii mari, fie sub forma individuala fie sub forma societara;

producatori de legume instalati in apropierea oraselor (in general legumicultori);

producatorii din exploatatiile familiale sau exploatatii cu timp partial.

A studia o filiera inseamna a analiza operatiile pe care le efectueaza intreprinderile asupra produsului si relatiile de complementaritate sau de concu- renta care exista intre ele.

Analizele de filiera isi au originea in diferite tipuri de lucrari sau preocupari:

abordarea tehnologica bazata pe ansamblul actelor de productie, de transformare, de stocare, de distribuire si de consum care concura la crearea si la transformarea unui bun sau serviciu pana la stadiul sau final de utilizare. Aceasta abordare pune accentul pe interdependentele tehnologice intre diferite stadii de elaborare  (grau-iaina-paine). Aceasta referinta la resursa (materie prima) determina o abordare descendenta unde domina logica ofertei asupra celei a cererii.

analiza fenomenelor de integrare verticala utilizata de economistii anglo-saxoni in special, ce se intereseaza de rolul agentilor economici, de complementaritatile si sinergiile dintre procese si de internalizarea restrictiilor de piata.

studiul efectelor de dominare si ierarhizare intre activitati, in cadrul lucrarilor de macroeconomie privind politicile industriale cu ajutorul Tabloului de Schimburi Interindustriale (T.S.L).

analiza strategiilor firmelor si grupurilor in acest caz, filiera apare ca un spatiu de valorificare a capitalului, un loc de eficienta, un spatiu strategic unde se afirma si se confrunta strategiile diversilor autori.

abordarea sistemica (analiza sistemelor) unde filiera, ca subsistem al sistemului productiv, reprezinta un ansamblu organizat de relatii dotat cu o dinamica autonoma.

Originalitatea acestor lucrari se datoreaza atentiei acordate modalitatilor de organizare a ansamblului de relatii intre agentii economici si de perceptia filierei ca spatiu strategic. Filiera depaseste in acest caz sfera modificarilor produsului, extinzandu-se si asupra organizarii relatiilor.

Aceasta abordare are ca o prima importanta faptul de a fi dinamica: ea permite cunoasterea functionarii, a evolutiilor unui sistem, a agresiunilor simul- tane ale unui mediu concomitent tehnic, economic si politic. Este, de asemenea, interesanta deoarece permite tinerea contabilitatii microeconomice si macroeco- nomice, cu toate ca filiera depinde de partile care o compun, fara aditionarea partilor pur si simplu.

Ea este, in sfarsit, operationala, in masura in care permite, o data stabilit diagnosticul privind situatia oricarui agent, stabilirea unei strategii eficace.

In acelasi timp filiera apare ca un mijloc pertinent de analiza, dar ea nu este singura. Una dintre primele limite de considerat este faptul ca ea nu permite intelegerea intreprinderilor ale caror activitati sunt diversificate pentru ca domeniul sau este limitat. Pe de alta parte, daca ea furnizeaza indicatii interesante privitoare la preturi, ea nu explica raporturile intre preturile diferitelor produse. De asemenea, ia in considerare comportamentele consumatorilor fara a explica cauzele.

Dupa opinia autorului, filiera este importanta pentru ca ea este in acelasi timp: instrument de descriere tehnico-economic, instrument de decupaj statistic, instrument de definire a unei politici economice si un cadru de analiza a strategiilor intreprinderilor.

Filiera - instrument de descriere tehnico-economic Aceasta notiune raspunde mai degraba la cea de inginer. Acestea sunt filierele 'tehnice'[1] sau 'produse' care pun accentul pe coerenta tehnico-economica a sistemului. Criteriul de apartenenta este adesea definit apriori pe baza unei caracteristici fizice sau tehnice.

La baza analiza priveste stadiile si relatiile tehnice dintre ele si, de asemenea, punerea lor in practica economica si sociala. Ea priveste adeseori analiza inovatiilor si difuzia lor, ca si modificarile induse in conditiile de exploatare si la configurarea sistemului productiv.

Filiera - instrument de decupaj statistic Filiera apare aici in serviciul macroeconomistului, ca o categorie economica complementara notiunilor de industrie, sector, ramura. Este un lant de activitati care se completeaza, legate intre ele prin operatiuni de vanzare si de cumparare. Activitatile care au relatii de cumparare si de vanzare puternice sunt presupuse ca apartinand aceleasi filiere. Ansamblul economic este decupat in ansambluri integrate de activitati mai mult sau mai putin autonome, reperabile plecand de la relatiile de schimb descris in TSI. Aceasta abordare utilizeaza tehnici matematice mai mult sau mai putin sofisticate pentru a descrie structura sistemului productiv si ierarhizarea ramurilor si industriilor intre ele.

Filiera - instrument pentru definirea unei politici economice Pentru puterile publice inseamna organizarea aparatului productiv pe baza unei strategii de filiera in vederea unei mai bune stapaniri a insertiei sale pe pietele internationale si de a cauta o mai mare autonomie in procesele de internationalizare a productiilor si pietelor.

Filiera are aici un scop operational, direct si este prezentata ca un instrument de strategie economica si/sau de planificare voluntarista interesand simultan intreprinderile si puterile publice. Se disting trei tipuri de filiere a caror dezvoltare simultana este necesara:

filierele de antrenare ca, de exemplu, in siderurgie, chimie, care asigura un rol de difuzie a tehnologiilor si produselor;

filierele de independenta, ca, de exemplu, filiale nucleare, care contribuie la ameliorarea balantei comertului exterior;

filierele de suveranitate, ca, de exemplu, informatica, telecomu- nicatii, care asigura independenta pe termen lung a tarilor reducand vulnera- bilitatea sa in raport cu exteriorul.

Filiera - cadru de analiza a strategiilor intreprinderilor. Filiera este perceputa ca un raspuns strategic la mediul economic. Strategia de filiera este o alternativa la strategiile clasice de concentrare orizontala (diminuarea costurilor, cresterea partilor de piata), de integrare - sinergia intre productie si comercia- lizare), de diversificare - repartitia riscului, de crestere - devans tehnologic.

Pentru o intreprindere, o politica de filiera are ca scop sa asigure stapanirea aprovizionarilor cu materii prime si a debuseelor, sa pastreze controlul tehnic si financiar in toate etapele de transformare si sa beneficieze de profiturile generate in anumite stadii.

Strategiile de filiera raspund ipotezei ca efectele de sinergie permit performantelor globale ale filierelor de a fi superioare performantelor individuale; Filiera este o modalitate de a tine cont de existenta unui spatiu economic privilegiat pentru intreprinderi, ceea ce inseamna un mediu - furnizorii din amonte, pietele si clientii din aval, circuitele de distributie, concurenta, administratie, ce are o influenta directa asupra strategiei.