MARGARINA   

CAP 1.

Generalitati privind ambalajul proiectat

Datorita marilor avantaje tehnice si economice,tendinta de utilizare a ambalajelor confectionate din materiale plastice este in crestere.Materialele plastice utilizate pentru ambalarea produselor alimentare sunt de natura organica,pe baza de rasini sintetice sau polimeri de origine naturala,modificata,care prezinta o mare inertie chimica.

Mesele plastice folosite in domeniul ambalajelor pot fi pe baza de:

• Produse de condensare (rasini fenolice,anionice)
• Produse de polimerizare
• Polimeri naturali modificati chimic

Dupa comportarea la incalzire, aceste materiale,se impart in:

• Produse termoplastice care supuse incalzirii se inmoaie si se pot prelucra prin presare,valtuire,dupa racire se solidifica,iar printr-o noua incalzire devin din nou plastice;
• Produse semitermoplastice care supuse incalzirii se inmoaie si se pot prelucra similar cu cele termoplastice,din care dupa racire,devin un produs putin plastic la cald;
• Produse monoplaste sau termorigide care se inmoaie la incalzire putand fi prelucrate,iar dupa racire,se intaresc ireversibil.

Principalele grupe de alimente care se ambaleaza sunt urmatoarele:

1. grupa I-a:lapte produse lactate proaspete,branzeturi
2. grupa a-II-a :carene,produse din carne,peste
3. grupa a-III-a:oua ,care se impun prin proteine lipide si vitamine.
4. grupa a-IV-a :legumele care se impun prin urmatoarele :continut de substante minerale , continut de vitamine;
5. grupa a-V-a:fructe,care se impun prin continut ridicat de vitamine ,pectine ,acizi organici;
6. grupa a-VI-a :cereale si derivate
7. grupa a-VII-a:grasimi alimentare care se impun prin:valoare calorica ridicata,surse de lipide si vitamine liposolubile,surse de acizi grasi mononesaturati si polinesaturati.Dezavantajele:grasimile animale sunt bogate in acizi grasi saturati ,sunt lipsite de vitamine si lipide complexe.Se recomanda ca ratie zilnica de grasimi sa nu scada sub 50g.
8. grupa a- VIII-a zahar si produse zaharoase;
9. grupa a-IX-a:bauturi nealcoolice care se impun prin aport hidric,aport de substante minerale, aport de vitamine.

Ambalajele din materiale plastice desi sunt mai noi pe piata ambalajelor,materialele plastice ofera o serie de avantaje incontestabile fata de alte materiale clasice:masa proprie mica ,prelucrarea usoara ,ele putand fi modelate in orice forma;prezinta rezistenta la socuri mecanice;proteseaza bine produsele ambalate in timpul transportului si depozitarii;prezinta sudabilitate si posibilitate de lipire.

Ambalajele din materiale plastice pot fi recuperate si reintroduse in circuitul industrial,evitandu-se astfel poluarea mediului.Prin recilcarea ambalajelor din mase plastice se reduc costurile de fabricatie ale ambalajelor,consumul de materii prime sau chiar se pot inlocui ambalajele clasice.

In afara conditiilor generale impuse materialelor folosite la confectionarea ambalajelor materialele destinate ambalajelor din industria alimentara trebuie sa fie, dupa caz:

- permeabile, asigurand "respiratia" produsului alimentar ambalat (fructe si legume proaspete, carne proaspata) sau evacuarea gazelor de fermentare(ambalarea branzei care se matureaza);

- impermeabile la microorganisme daunatoare, arome,gaze sau vapori de apa (materii grase, produse deshidratate);

- rezistente la temperaturi coborate (produse alimentare congelate) sau la caldura (conserve sterilizate);

- stabile chimic fata de apa , acizi, baze, saruri, grasimi;

- usor sudabile (la inchiderea ambalajului);

- compatibile cu lacurile si vopselele de etichetare;

- lipsite de miros sau de gust propriu;

Din materiale plastice se obtin urmatoarele tipuri de semifabricate destinate realizarii ambalajelor:

• Filme flezibile,folii si materiale complexe;
• Folii flezibile,din care se fac pungi si saci pentru ambalare;
• Folii rigide,pentru realizarea de tavite ,pahare,platouri;
• Materiale complexe obtinute din diferite tipuri de folii.

In industria alimentara, permeabilitatea si impermeabilitatea materialelor pentru ambalaje se refera la vapori, gaze, arome, mirosuri, lichide, lumina,

raze ultraviolete.

Din acest punct de vedere, materialele pentru ambalaje pot fi:

- sticla si diverse metale (fier, staniu, aluminiu, otel inoxidabil) care se caracterizeaza prin impermeabilitate la gaze, vapori, arome, lichide; trebuie notata insa transparenta sticlei la razele din domeniul vizibil si permeabilitatea foarte slaba la razele ultraviolete;

-hartia, cartonul, lemnul si materialele plastice care au o oarecare permeabilitate la gaze, vapori si uneori la lichide, conferita de structura lor poroasa.

Dintre acestea, materialele plastice sunt dominante,deoarece adesea hartia si cartonul impreuna cu materialul plastic formeaza un material complex cu calitati superioare hartiei si cartonului simplu.

Din aceste motive, in cele ce urmeaza este analizata permeabilitatea materialelor plastice.

1.1 Materiale plastice

Aproape toate masele plastice contin, in afara de polimeri (denumiti adesea rasini), componenti care le confera anumite calitati; substanta polimere serveste in ele in calitate de liant. O masa plastica este constituita din materialul de implutura ( faina de lemn, teseturi,azbest, fibre de sticla s.a.), care ii reduc costul si ii imbunatatesc proprietatile mecanice, plastifianti( de exemplu esteri cu punctual de fierbere inalt), care le sporesc elasticitaea, le reduc fragilitatea, stabilizatori (antioxidanti, fotostabilizatori), care contribuie la pastrarea proprietatilor maselor plastice in timpul proceselor de prelucrare si in timpul utilizarii, coloranti, care le dau culoarea necesara, si alte substante.

Pentru a ne comporta corect cu masele plastice, trebuie sa stim din ce fel de polimeri au fost produse ele - termoplastici sau termoreactivi.

Polimerii termoplastici( de exemplu polietilena) la incalzire devin moi si in aceasta stare isi schimba usor forma. La racier ele din nou se solidifica si isi pastreaza forma capatata. Fiind din nou incalzite, ele iarasi devin moi, pot capata o noua forma si tot asa mai departe. Din polimerii termoplastici pot fi formate prin incalzire si presiune diferite articole care in caz de necessitate pot fi din nou supuse aceluias mod de prelucrare.

Polimerii termoreactivi la incalzire devin plastici, apoi isi pierd plasticitatea devinind nefuzibili si insolubili, deoarece intre macromoleculele lor liare au loc interactiuni chimice, formindu-se o structura tridimensionala ( ca in cazul vulcanizarii cauciucului). Un astfele de material nu mai poate fi supus prelucrarii a doua oara: el a capatat o structura spatiala si si-a pierdut plasticitatea - proprietate necesara pentru acest scop. Vom examina in continuare cele mai raspindite feluri de mase plastice.

1.2 Permeabilitatea

Se admite ca permeabilitatea la gaze si la vapori a unei pelicule de

material plastic comporta o absorbtie (prin afinitate chimica sau prin

solubilitate) a moleculelor de gaz si de vapori la suprafata peliculei,

urmata de difuzia acestor molecule cu strabaterea peliculei si de absorbtia pe cealalta fata.

Permeabilitatea la vapori de apa se exprima in g/(m2.24h), iar la gaze in cm3/ (m2.24h) sau cm3/ (mm.cmHg), tinand cont de grosimea peliculei, suprafata de penetratie si presiunea gazului.

Factorii care influenteaza permeabilitatea sunt:

- structura cristalina, factor favorabil impermeabilitatii: polimerii cu

structura cristalina (politetrafluor etilena, policlorura de viniliden) prezinta o foarte redusa permeabilitate la vapori de apa;

- simetria moleculelor;

- prezenta adjuvantilor (plastifianti, pigmenti etc.)

Plastifiantii indeparteaza lanturile macromoleculei facilitand difuzia moleculelor absorbite, deci maresc permeabilitatea. Influenta lor depinde de natura chimica a plastifiantului; astfel, glicerina, datorita gruparilor alcoolice, ridica permeabilitatea la vapori de apa si alcool etilic, in schimb reduce difuzia benzenului.

Pigmentii reduc permeabilitatea atat la raze din domeniul vizibil, cat si la radiatii ultraviolete.

Materialele plastice sunt putin permeabile la razele ultraviolete;sub 2800 A (ultraviolete scurte) absorbtia ultravioletelor este aproape totala la o grosime sub 2 mm. Trebuie mentionat insa ca materialele plastice sunt mai permeabile la aceste raze decat sticla.

Printre macropolimerii cu permeabilitate mai ridicata la raze ultraviolete pot fi citati: polietilena, polimetacrilatul de metil, derivatii celulozici: acetobutirat de celuloza, acetat de celuloza, etil-celuloza.Policlorura de vinil neplastefiata, policlorura de viniliden si poliesterii stratificati, din contra, sunt mai putin permeabili.

La foliile de material plastic, ca de altfel la toate foliile utilizate la

ambalare (folii de aluminiu, staniu etc.) este necesar sa se cunoasca microporozitatea. Aceasta grosime depinde de structura monomerului.

CAP.2

Caracterizarea produsului pe care il ambalati

In ceea ce priveste margarina, materialul plastic folosit este polipropilena(PP).Aceasta este rezistenta la grasimi ,la uleiuri ,prezinta impermeabilitate la mirosuri,are o rezistenta chimica ridicata ,are proprietati bune legate de sudabilitate ,se utilizeaza sub forma de folii ,filme,cutii,tuburi suple ,canistre pentru solutii de infuzie supuse sterilizarii,seringi sterile ,lazi pentru produse calde de panificatie.

In acest proiect s-a folosit grupa a-VII-a :grasimi alimentare care se impun prin:valoare calorica ridicata,surse de lipide si vitamine liposolubile,surse de acizi grasi mononesaturati si polinesaturati. Dezavantajele :grasimile animale sunt bogate in acizi grasi saturati ,sunt lipsite de vitamine si lipide complexe. Se recomanda ca ratie zilnica de grasimi sa nu scada sub 50g.

Tehnologia actuala a fost stabilita in zona germanico-scandinava la inceputul secolului XX. Este vorba de hidrogenarea partiala a uleiurilor vegetale (floarea soarelui, rapita), urmata de emulsionarea cu apa, astfel incat sa ajunga la o compozitie asemanatoare untului, de 65-80% grasime. In acelasi timp, s-a dezvoltat si un alt produs, shorteningul (un ulei hidrogenat pentru patiserie).

Cel de-al doilea razboi mondial a dus la cresterea consumului de margarina, iar ulterior au aparut variantele acesteia. Autoritatile sanitare au impus adaugarea unui complex de vitamine A si D, pentru dezvoltarea copiilor. Avantajul margarinei, fata de unt si untura, il constituie absenta colesterolului, iar dezavantajul consta in prezenta acidului elaidic. Acidul elaidic este izomerul trans al acidului oleic (izomerul natural, cis) care apare in urma reactiei secundare din timpul hidrogenarii uleiurilor. Discutii intre nutritionisti privitoare la acest acid dureaza din anii 1960, fara nici un rezultat. In consecinta, problema a ajuns sa fie promovata la nivel de marketing sau publicitate.

O conservare corecta necesita urmatoarele conditii:

• Pentru produsele cu continut ridicat de substanta grasa,se folosesc materiale plastice impermeabile la radiatii ultraviolete, la oxigen, inerte fata de faza grasa a produsului ,nu se folosesc polietilena de inalta presiune si polistirenul deoarece aceste materiale permit migrarea moleculelor cu greutate mica sau monomerilor si nu pot fii folosite la confectionarea ambalajelor destinate unei conservari de lunga durata,cel mai indicat material este P.C.V.
• Pentru produse in faza apoasa ,la cre fenomenele de migrare sunt reduse,se are in vedere fenomenele de permeabilitate pentru arome ,gaze si lumina ,o protectie buna o prezinta P.C.V din care se fabrica o foaie cristal care este transparenta si rezista la temperatura de 97°C.

CAP 3

ELEMENTE DE DESIGN

Design-ul ambalajelor este considerat un instrument care confera distinctie produselor si un mijloc eficace de comunicare a imaginii produselor.Comunicarea este asigurata de forma,culoare,grafica,materialul ambalajului ,elemente care trebuie coordonate pentru a asigura eficienta mesajului informational.Design-ul are ca principala semnificatie procesul de concepere si proiectare a formelor produselor legate de utilitatea si functionalitatea lor.

Caracteristicile obiectivelor realizate in urma unui proces de design industrial sunt:

• Logica formei sa corespunda intrebuinttarii produsului;
• Materialele si structurile formei sa fie alese avand in vedere solicitarile la care va fi supus produsul in timpul functionarii lui normale;
• Realizarea obiectului sa nu implice eforturi economice prea mari
• Obiectul sa ofere maxim de confort
• Obiectul sa necesite un minim de cheltuieli pentru intretinere sau functionare.

Ambalajele sunt privite ca produse finite de sine statatoare,integrate in categoria marfurilor industriale.Pentru marfurile industriale au fost definite urmatoarele elemente ale esteticii : functia,forma,structura,linia,desenul, ornamentul,stilul,culoarea,simetria ,proportia,armonia si contrastul.

Elementele de psihologie sociala, dorintele consumatorilor si importanta mesajului informational al ambalajului in asigurarea unei reale protectii a acestora, relatiile cu publicul si reclama, ecologia si, nu in ultimul rand, designul sunt factori ce determina complexitatea procesului de creare a ambalajelor.In tratarea estetica a ambalajului trebuie sa se tina seama de existenta unui complex senzorial, care determina o manifestare de aprobare sau de respingere din partea simtului estetic al fiecarui individ, de efectul emotional declansat de actul de cumparare si de consum.

Aspectul formal, factorul vizual este una din principalele date ale emotiei pe care designerul o are de rezolvat. Conceperea perceptiei ca proces unitar si dinamic al intersectiunii subiect-obiect, sublinierea unor tendinte fundamentale catre "forma privilegiata" (cea mai simpla si echilibrata) creeaza cadrul definirii posibile a unui optim perceptual vizual.

3.1 Conditii de etichetare

Etichetarea reprezinta un mijloc de comunicare intre industrie ,comert si consum,fiind o baza utila de date.Eticheta reprezinta cel mai rapid si cel mai simplu suport pentru informarea consumatorului.

Etichetarea reprezinta totalitatea fisierelor ,marcilor,imaginilor sau altor materiale descriptive scrise,imprimate ,gravate pe ambalajul unei marfi alimentare sau alaturat acesteia.

Informarea consumatorului :

• Eticheta trebuie sa contina :numele producatorului,denumirea produsului, gramajul, componentele  in ordinea ponderii in produs ;
• Se indica uneori si modul de utilizare al produsului.

Promovarea produsului :

• Culoarea este un mijloc de atragere a atentiei ,avand rol psihologic iar pentru realizarea unei armonii este necesar folosirea a trei culori
• Grafica are rolul cel mai important din punct de vedere estetic

Educarea nutritionala :

• Eticheta fetermina opiunea unui produs in functie de valoarea nutritiva.

3.2 Codul de bare

In conditiile aparitiei supermagazinelor pe majoritatea produselor comercializate dar si pe ambalajele produselor alimenatre se aplica codul cu bare, care este cel mai simplu si cel mai ieftin sistem de identificare automata a unui produs. El se bazeaza pe reprezentarea prontr-o asociere de bare inchisa la culoare si spatii libere. Exista mai multe sisteme de simbolizare prin coduri cu bare,dar codul EAN (European Article Numbering) este singurul standardizat international.

Termenul EAN semnifica un sistem de codificare cu structura precisa de codificare, formata din 13 sau 8 caractere , cel mai utilizat fiind codul de bare EAN13. Acesta este un procedeu de simbolizare a codului cu bare , iar asociatia belgiana International Article Numbering Association EAN se ocupa de difuzarea si supravegherea respectarii normelor si a utilizarii lor

Caracteristicile codului de bare EAN sunt urmatoarele:

simplu

ieftin

permite identificarea automata a unui produs

reprezinta o asociere de bare si de trei spatii libere care foloseste un numar de cifre impartite in trei seturi A,B,C si grupuri de separatoare formate din cate doua linii subtiri, paralele dar mai lungi cu rol de centare in momentul lecturii codului.

Avantajele utilizarii sistemului codificarii cu bare :

-pentru producator sunt :

• urmarirea si controlul productiei in punctele de lucru si pe flux ;
• controlul accesului si inregistrarea prezentei personalului ;
• managementul intrarilor ,iesirilor si stocurilor.

-pentru comerciant sunt :

• gestionarea mai eficienta a stocurilor ;
• inregistrarea mai rapida si mai precisa a produselor ;

-pentru consumator sunt :

• disparitia erorilor de pret ce pot apare la casele de marcare
• reducerea timpului petrecut la casele de marcare
• eliminarea facturii si inlocuirea ei cu un bon in care sunt trecute denumirea si pretul fiecarui articol achizitionat.

CAP IV.

MARGARINA

« IONINI« 

Date inscriptionate pe ambalaj :

-valoare energetica

-conditii de pastare

-data expirarii

-compozitie

-codul de bare

Elementele informationale inscrise pe ambalaj sunt:

Informatii de marketing:

-denumirea produsului

-marca comerciala

-informatiile nutritionale

-simbolurile reciclarii ambalajului

-instructiuni de utilizare

Elemente obligatorii

denumire generica

compozitia in ordine descrescatoare a cantitatilor de ingrediente

continut net

termenul de valabilitate

codul de bare

CONCLUZII

Industria de ambalaje este si va ramane si in viitor in lume principalul consumator de materiale plastice. Se estimeaza ca rata de dezvoltare a ambalajelor din plastic va fi in continuare in medie de 10% anual in lume, iar pe tari o dezvoltare proportionala cu produsul national brut. Materialele plastice au patruns adanc in domeniile de utilizare ale sticlei, tablelor si foliilor metalice, extinderea si perfectionarea sistemelor de ambalaje.

    In domeniul materialelor de constructii, masele plastice isi vor continua de asemenea ascensiunea, pe plan mondial atingandu-se ritmuri de crestere a productiei si consumului de 10-15%. Principalele categorii de produse sunt profilele din materiale plastice ca inlocuitor ai tablelor ondulate si profilelor metalice, panourile stratificate, elementele prefabricate cu izolatie termica si fonica din spume poliuretanice, retele sanitare si electice cuprinzand tevi din policlorura de vinil si poliolefine, instalatii sanitare din poliesteri armati, polimeri acrilici sau aliaje din diferite materiale plastice cum ar fi acrilonitrilul, butadiena si stirenul(ABS).

    Electrotehnica si electronica, beneficiari traditionali ai materialelor polimere, au cunoscut o patrundere relativ importanta a maselor plastice, in special polmerii traditionali ca policlorura de vinil, polietilena, polistirenul dar si unele mase plastice speciale cum sunt policarbonatii, poliacetalii, polifenilen oxidul etc.

    Industria constructiilor de masini si autovehicule a inregistrat cel mai inalt ritm de asimilare a mateeialelor plastice: in medie, pe plan mondial, 44% anual. Principalele tipuri de polimeri folositi sunt policlorura de vinil, poliolefinele si polimerii stirenici. Directiile de utilizare a materialelor plastice in constructia de masini se diversifica si se multiplica continuu.

Motto:spune buna dimineata

alaturi de ionini clasic

Ca sa ai o zi buna.

BIBLIOGRAFIE

Modoran, D.,Modoran,C., - Ambalarea produselor alimentare,

Risoprint,Cluj-Napoca,2009