|
|
|
Locul si rolul Merceologiei produselor alimentare in economia moderna
Merceologia, ca stiinta a marfurilor studiaza aspectele economice, tehnice, sociale si ecologice pe care le implica producerea, comercializarea si utilizarea marfurilor. Cercetarea produselor este sistemica adica permite cunoasetrea tuturor conditiilor si a factorilor ce tin de conceptia, realizarea, comercializarea si utilizarea marfurilor in acord cu interesele consumatorilor si cele ale mediului ambiant.
Merceologia este un domeniu de cercetare distinct, bine individualizat, avand propriile sale notiuni, principii, tehnici, metode si mijloace orientate in mod unitar spre cercetarea complexa a marfurilor.
Merceologia este preocupata de calitate ca element esential al progresului economico-social marfurilor, in stransa legatura cu nevoile oamenilor si in toata complexitatea sa de la concept pana la concretizare practica.
Merceologia produselor alimentare intregeste grupul disciplinelor merceologice propriu-zise cat si a celor conexe contribuind la studiul complex si complet al tuturor tipurilor de marfuri existente pe piata - Bazele merceologiei, Expertize merceologice, Informatica merceologica, Standardizare, Estetica marfurilor, Managementul calitatii.
Merceologia produselor alimentare este o disciplina tehnico-economica aflata in conexiune cu numeroase alte domenii de cercetare: tehnologia, biologia, chimia, biochimia, medicina (morfologie, fiziologie, microbiologie, parazitologie, igiena alimentara), economie, drept. La randul sau Merceologia produselor alimentare este o sursa de preluare a unor elemente de catre alte stiinte ceeace ii confera un caracter multi si interdisciplinar.
Merceologia produselor alimentare studiaza proprietatile organoleptice, fizice, chimice si biologice a produselor alimentare prin intermediul carora aceste tipuri de produse au valoare de intrebuintare si indeplinesc functii specifice, bine determinate.
Produsele sunt toate acele bunuri materiale rezultate in urma unui proces de productie. Un produs este considerat alimentar daca indeplineste 3 conditii:
- contine substante nutritive (trofine);
- satisface functia fiziologica a alimentatiei (inclusive apetitul);
- este acceptat ca aliment intr-o comunitate umana.
Sub denumirea de " produs alimentar" sunt incluse si bauturile, inclusiv apa, introduse intentionat in produsele alimentare in cursul prepararii, fabricarii sau altor tratamente. Termenul nu cuprinde hrana pentru animale, animalele vii (cu exceptia celor care sunt preparate in vederea consumului uman, plantele inainte de recoltare, tutunul si produsele din tutun, reziduuri si contaminanti).
Produsul alimentar devine marfa alimentara in momentul intrarii in circuitul comercial prin intermediul caruia este procurat de catre consumatori.
Produsele alimentare prezinta o importanta vitala deoarece constituie hrana zilnica a oamenilor furnizand necesarul de energie si substante nutritive. Produsele alimentare prin insusirile pe care le au pot mentine, imbunatati sau afecta starea de sanatate a oamenilor.
Merceologia produselor alimentare studiaza factorii care influenteaza calitatea produselor alimentare pe intreg circuitul logistic pe parcursul caruia marfurile alimentare isi pot modifica insusirile calitative.
Circuitul logistic al marfurilor alimentare este format din urmatoarele etape:
- etapa conceptiei (generarea ideilor de produse noi, retete de fabricatie, etc);
- etapa fabricatiei (materii prime, procese tehnologice, utilaje, personal direct productiv);
- etapa transportului (tipuri de transport, metode si materiale de ambalare, mijloace de transport, conditiile de mediu pe durata transportului);
- etapa depozitarii (incinte de depozitare, metode de depozitare, conditionarea produselor alimentare, manipularea loturilor de marfuri, parametrii de microclimat in decursul depozitarii);
- etapa comercializarii (spatii de comercializare, conditii de prezentare - desfacere);
- etapa consumului (stabilirea gradului in care produsele alimentare corespund cerintelor consumatorilor, moduri de preparare culinara, interferente in consum cu alte tipuri de produse alimentare);
- etapa post consum (efecte post consum - satisfactie, efecte asupra sanatatii).
Studiul acestei discipline are rolul de a conferi specialistilor din comert cunostiintele si abilitatile necesare aprecierii calitatii marfurilor alimentare si implicit a raportului calitate - pret.
Alte avantaje sunt reprezentate de capabilitatea de a intocmi standarde pentru industria alimentara, de a stipula corect cerinte de calitate in procesul de tranzactionare a loturilor de marfuri sau de a realiza un sistem de management si marketing eficient in acest domeniu.
Privita din alt punct de vedere importanta disciplinei consta in contributia la cresterea competentei individuale a fiecarei persoane in luarea deciziei de cumparare care sa corespunda cel mai bine intereselor curente si de perspectiva, in determinarea corecta a calitatii produselor alimentare pe care le consuma precum si a influentei acestora asupra starii personale de sanatate.
Clasificarea marfurilor alimentare este in mod obiectiv necesara datorita diversificarii, cresterii complexitatii si introducerii reglementarilor nationale si internationale in domeniul alimentatiei.
Clasificarea marfurilor alimentare are drept scop sistematizarea (gruparea, ordonarea) marfurilor alimentare intr-un mod unitar, logic, sinoptic (atotcuprinzator) si in acelasi timp flexibil.
Clasificarea merceologica clasica a marfurilor alimentare se realizeaza in functie de mai multe criterii:
1- in functie de originea produselor:
- produse vegetale
- produse animale
- produse minerale
- produse de sinteza (chimica, biotehnologica).
2 - in functie de gradul de prelucrare tehnologica:
- materii prime
- semipreparate
- produse finite
3 - in functie de modul de ambalare:
- produse prezentate vrac
- produse prezentate semivrac
- produse preambalate
- produse ambalate
4 - dupa functia nutritionala de baza
- produse preponderent proteice
- produse preponderent energetice (glucidice si lipidice)
- produse echilibrate energo - proteic
- produse dietetice
- produse (alimente, suplimente) nutritionale.
Clasificarea merceologica stiintifica grupeaza produsele alimentare in 10 categorii:
1. Cereale, leguminoase si produse rezultate din prelucrarea lor
2. Legume, fructe si produse prelucrate
3. Carne si preparate din carne
4. Lapte si produse din lapte
5. Oua si produse din oua
6. Peste, produse acvatice si pproduse derivate
7. Produse zaharoase
8. Grasimi alimentare
9. Bauturi alcoolice si nealcoolice
10. Stimulente alimentare, condimente si concentrate alimentare.
Politicile nutritionale si alimentare reprezinta un ansamblu de norme si masuri menite sa asigure intregii populatii o alimentatie care sa conduca la o stare buna de sanatate individuala si publica.
Preocuparea pentru asigurarea conditiilor unei alimentatii sanatoase trebuie sa se gaseasca in centrul atentiei fiecarui guvern al lumii care are si datoria morala de a dezvolta si aplica politici eficiente in functie de specificul alimentar national, resursele alimentare disponibile, caracteristicile starii de sanatatea populatiei.
Abordarea stiintifica a alimentatiei umane pe plan mondial are este de data relativ recenta, anul 1937, dupa o perioada indelungata de timp fata de momentul in care s-au pus pentru prima data probleme legate de existenta, suficienta si accesibilitatea resurselor de hrana, calitatea alimentatiei si relatia acesteia cu starea de sanatate a populatiei umane. In urma cu 200 de ani Th. Malthus a emis o teorie comform careia populatia mondiala creste intr-un ritm inegal fata de cel al resurselor de hrana (progresie geometrica in comparatie cu ritmul de progresie aritmetica). Teoria aceasta a fost luata in serios in secolul XX cand s-a constatat ca intr-o perioada de timp de numai 100 ani populatia a crescut cu 50% (de la 4 miliarde la 6 miliarde).
In 1937 Comitetul pentru Nutritie a ONU cu atributii in monitorizarea domeniul alimentatiei umane se pronunta in legatura cu necesitatea dezvoltarii si aplicarii in mod concertat pe plan mondial a unor politici specifice domeniului.
Materializarea in practica a acestor initiative s-a realizat numai dupa anul 1970 prin contributia celor doua organisme specializate ale ONU, FAO si OMS.
Organizatia pentru Agricultura si Alimentatie (FAO - Food and Agricultural Organization, fondata 1945) este cea mai mare institutie specializata a ONU, formata din 174 tari membre.
FAO are ca obiective principale imbunatatirea alimentatiei pe glob, cresterea nivelului de viata al omenirii, in special a populatiei rurale, diminuarea saraciei si a foametei, dezvoltarea agriculturii, asigurarea accesului nemijlocit al intregii populatii umane la produse alimentare sigure.
FAO coordoneaza activitati referitoare la productia mondiala de alimente, constituirea rezervelor de hrana, structurarea si adaptarea consumului si ofertei mondiale de produse alimentare, monitorizarea statelor si regiunilor geografice confruntate cu grave probleme ale alimentatiei, comertul international cu alimente, etc.
Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS - Organization mondiale de la sante, fondata 1948) are ca scop "imbunatatirea starii de sanatate a lumii".
OMS
faciliteaza cooperarea tehnica a tarilor in problemele
sanatatii, realizeaza programe de combatere a
maladiilor, precum si de imbunatatire a calitatii
vietii, unul din mijloacele necesare atingerii acestui deziderat fiind
promovarea unor modele de alimentatie sanatoasa bazate pe
dieta si recomandari nutritive standard, determinate si
validate ca optime pe baza cercetarilor stiintifice.
OMS ofera directive mondiale in domeniul sanatatii,
elaboreaza standarde internationale si coopereaza cu
guvernele pentru imbunatatirea programelor nationale de
sanatate
Comisia Codex Alimentarius a fost fondata in anul 1963 de catre FAO si OMS in scopul implementarii Programului Comun al FAO/OMS Standarde Alimentare. Scopurile Comisiei sunt protectia sanatatii consumatorilor, facilitarea comertului international cu alimente prin asigurarea unor practici oneste, coordonarea lucrarilor de elaborare a standardelor alimentare internationale si publicarea acestora in Codex Alimentarius.
Codex Alimentarius este o colectie de norme alimentare adoptate si acceptate pe plan international care contin cerinte pentru obtinerea de produse alimentare de calitate, salubre, nutritive, nefalsificate, corect marcate si prezentate. Normele se refera la toate grupele de produse alimentare, finite semifinite sau materii prime. Prevederile se refera la igiena alimentelor, aditivii alimentari, substantele reziduale, contaminanti, marcare si prezentare, metode de analiza si recoltare a probelor. Exista si prevederi cu caracter consultativ sub forma de coduri de buna practica, indrumari sau alte masuri care au scopul de a proteja sanatatea consumatorilor si asigurarea de practici oneste in comertul alimentar..
Politica alimentara vizeaza obiective specifice precum: asigurarea necesarului total de hrana si evitarea starilor de dezechilibru (insuficienta hranei), aprovizionarea populatiei cu produse alimentare intr-o cantitate si calitate adecvata, monitorizarea evolutiei preturilor, asigurarea sigurantei alimentare, etc.
Politica alimentara se operationalizeaza prin intermediul unor instrumente specifice precum acordarea de catre stat a subventiilor pentru consumatori pentru a asigura accesul la hrana a populatiei cu venituri reduse si masurile de protectie a consumatorilor.
In acelasi context se incadreaza si actualizarea permanenta a legislatiei privind alimentatia populatiei in functie de evolutiile tehnologice si noile cerinte ale protectiei sanatatii precum si adoptarea de reglementari internationale. Uniunea Europeana are ca obiective si realizarea unei politici alimentare commune, Aquis - ului comunitar continand numeroase prevederi in domeniul agroalimentar.
Politica nutritionala reprezinta o treapta superioara a politicii alimentare intrucat este axata pe obiectivul major al satisfacerii cerintelor fiziologice ale organismului uman avand ca suport nutritia (aportul de substante nutritive). Politicile nutritionale au la baza norme privind nutrientii (necesarul zilnic si cantitatile in care acestia se gasesc in produsele alimentare).
Continutul acestor politici este format si din elemente care reprezinta expresia preocuparii autoritatilor in formarea unei conduite alimentare sanatoase (actiuni de educatie a consumatorilor) si promovarea alimentatiei ecologice.
Politicile nutritionale sunt mai dezvoltate in tarile unde nu exista probleme deosebite in asigurarea necesarului de hrana.
Politicile nutritionale sunt diferite in functie de tara, regiune geografica, nivel de dezvoltare, modele si comportamente de consum, conditii climatice, necesitati locale ( exemple: in tarile europene in care apa potabila este deficitara in Iod, se procedeaza la comercializarea sarii de bucatarie iodata pentru a preintampina aparitia maladiei "gusa endemica"; in SUA, alimentatia inalt proteica datorata consumului de carne a determinat declansarea unor campanii publice de stimulare a vegetarianismului).
In mod similar altor tipuri de piete, piata produselor alimentare poate fi definita fie ca ansamblul relatiilor de vanzare - cumparare a produselor alimentare sau locul de intalnire a cererii cu oferta globala pentru aceste tipuri de produse. Din interactiunea cererii cu oferta se formeaza preturile si ia nastere concurenta.
Cererea de produse alimentare reflecta consumul manifestat din partea populatiei, adica totalitatea nevoilor de consum de produse alimentare dublate si de putere de cumparare. Cererea de produse alimentare este practic continua dar variabila din puct de vedere cantitativ, calitativ si sortimental.
Consumul de produse alimentare prezinta cateva caracteristici:
1 - consumul este puternic influentat de necesitatile, dorintele, preferintele si pretentiile oamenilor;
Necesitatea produselor alimentare este una vitala.
Dorintele sunt manifestari ami mult sau mai putin subiective ale oamenilor.
Preferintele sunt dorinte selective.
Pretentiile sunt cerinte sporite in legatura cu anumite produse alimentare.
Pentru a fi satisfacute aceste elemente trebuie cunoscute: sursele si procedeele tehnice utilizate in producerea alimentelor, sortimentul precum si caracteristicile produselor alimentare
2 - consumul se afla in stransa legatura cu oferta de produse alimentare de pe piata;
3 - consumul este determinat intr-o mare masura de factori economici (puterea de cumparare, nivelul preturilor) si noneconomici (demografici, fiziologici, sociali, religiosi, culturali, etc);
4 - detine o pondere variabila in consumul gospodariilor (pe masura cresterii veniturilor familiilor scade procentul cheltuielilor destinate achizitionarii produselor alimentare);
Consumul populatiei de produse alimentare trebuie sa aiba la baza principiile alimentatiei rationale si echilibrate din punct de vedere nutritive. Nerespecatrea regulilor igienei alimentare determina frecvent aparitia starilor de boala cu substrat nutritional.
La nivel macroeconomic, calitatea alimentatiei este strans legata de calitatea vietii. Tarile in care nivelul de viata este ridicat se caracterizeaza si printr-un consum de produse alimentare de calitate. In tarile slab dezvoltate, cu un nivel de viata scazut si calitatea produselor alimentare este redusa.
Oferta de produse alimentare are ca si caracterististica principala "explozia" sortimentala determinata de aparitia de produse noi, semifabricate sau finite, dar si de utilizarea unor materiilor prime neconventionale (aditivi alimentari), ingloband tehnologii noi de producere, prelucrare, prezentare, si avand efecte nutritive modificate. In prezent, oferta de produse alimentare cunoaste si o diferentiere accentuata (exista o personalizare a produselor ca sortiment, ingrediente, proprietat, calitate, sisteme de ambalare, servicii).
Marfurile alimentare moderne se caracterizeaza printr-un inalt grad de prelucrare, incorporand intr-o masura din ce in ce mai mare progresul tehnico-stiintific si un numar extins de servicii. Marfa alimentara moderna este un sistem bicomponent produs - ambalaj, sistem in care cele doua componente se interconditioneaza si influenteaza reciproc. Marfa alimentara moderna incorporeaza
Toate aceste aspecte impun o abordare manageriala complexa a comercializarii produselor alimentare.
Corelarea cererii cu oferta de produse alimentare constituie un obiectiv al politicii alimentare pe plan national. Totusi oferta de produse alimentare nu este in perfect echilibru cu cererea de consum alimentar rezultand un deficit/ excedent raportat la productia de alimente a unei tari ceeace impune importuri sau exporturi de produse alimentare.
Din punctul de vedere al concurentei, piata produselor alimentare este una pe care se manifesta aspectele specifice concurentei imperfecte.
Protectia consumatorilor, ca latura a politicii sociale a statului si componenta a programelor de protectie sociala se realizeaza prin aplicarea in practica a " ansamblului normelor destinate initiativelor private si publice in scopul asigurarii, ameliorarii si respectarii intereselor consumatorilor".
Intr-o societate democratica, oamenii in calitate de consumatori manifesta interese specifice si detin o serie de drepturi a caror respectare este garantata de catre stat:
- dreptul de a fi protejati inpotriva riscului de a achizitiona un produs sau serviciu care sa le afecteze viata, sanatatea si integritatea;
- dreptul de a fi informati corect si complet in legatura cu caracteristicile produselor alimentare, premisa a alegerii in cunostiinta de cauza a acelor produse si servicii care sa le satisfaca cel mai bine necesitatile;
- dreptul de avea acces liber la piete care sa le ofere produse si servicii de calitate ;
- dreptul de a-si exprima in mod liber nemultumirea in legatura cu calitatea necorespunzatoare a produselor achizitionate si de a fi despagubiti pentru prejudiciile suferite prin consumul sau utilizarea lor;
- dreptul de a se asocia in organizatii care sa le apere interesele.
In domeniul produselor alimentare, sistemul protectiei consumatorilor este centrat pe conceptul sigurantei alimentare - obtinerea si comercializarea unor produse sigure care nu prezinta riscuri pentru viata si starea de sanatate a consumatorilor. Asigurarea sigurantei alimentare a populatiei este un demers complex si vizeaza respectarea cerintelor igienico-sanitare pe intreg circuitul logistic al produselor alimentare.
Pot fi puse in evidenta o serie de prevederi specifice acestui domeniu:
- interzicerea comercializarii produselor alimentare care contin substante toxice sau in orice alt mod periculoase pentru sanatate, a produselor falsificate, etichetate sau prezentate intr-o maniera falsa, inselatoare sau care sunt preparate, ambalate, depozitate, transportate sau comercializate in conditii improprii;
- declararea valorii nutritive reale a produselor mai ales in zonele geografice defavorizate, confruntate cu malnutritie ;
- respectarea normelor privind utilizarea aditivilor alimentari, limitarea continutului in reziduuri de pesticide sau alte substante chimice, in contaminanti microbiologici sau de alta natura, iradierea alimentelor;
- adoptarea unui model de etichetare speciala a produselor alimentare.
