|
|
|
SPONDILITA ANCHILOZANTA - TRATAMENTUL FIZIOTERAPIC
In general, prin mobilizarea rezervelor functionale ale organismului, terapia cu agenti fizici poate contribui la ameliorarea si mentinerea structurilor mio-artro-kinetice atat paravertebrale cat si ale celorlalte segmente ale aparatului locomotor, consolidand rezultatele obtinute prin celelalte metode de asistenta medicala (farmacoterapie, masaj, kinetoterapie) cu un efect benefic profilactic secundar (prevenirea recidivelor).
Pentru oricare dintre procedurile de terapie fizica trebuie cunoscute si respectate indicatiile si contraindicatiile fiecareia, cu evitarea aplicarii lor eronate si foarte important, este parametrul varsta al pacientului pe care terapeutul trebuie sa-l aiba permanent in vedere.
Kinetoterapia
1● Principii de kinetoterapie
Kinetoterapia se afla pe primul loc in ierarhia formelor de tratament fizical ale spondilitei anchilozante, aplicandu-se cat mai precoce dupa rezolvarea puseului acut.
Fiind vorba despre o afectiune cu caracter evolutiv si cu un inalt grad de invaliditate, momentul inceperii kinetoterapiei trebuie sa fie cat mai precoce. Principiul de baza este sa incerce prevenirea sau limitarea anchilozelor si devierilor coloanei si/sau ale articulatiilor membrelor. Odata acestea aparute, kinetoterapia este paleativa.
Un al doilea principiu este continuitatea absoluta pe parcursul anilor a programului kinetic, bolnavul neintrerupandu-l indiferent de evolutia bolii. In afara puseelor evolutive (cand durerea impiedica orice miscare), cea mai eficienta metoda de prevenire a anchilozelor in pozitii vicioase o reprezinta kinetoterapia activa, care asigura mentinerea supletei articulare si o forta musculara suficienta.
Inainte de instituirea tratamentului recuperator trebuie sa se realizeze o evaluare functionala corecta si completa, pornind de la anamneza si continuand cu bilantul articular si muscular efectuate cu ocazia examenului clinic. Aceasta evaluare trebuie sa concluzioneze asupra stadiului de evolutie al bolii, caracterului evolutiv si sa conduca la propunerea unui tratament corect.
● Afectarea segmentului lombar in cadrul spondilitei anchilozante se produce in majoritatea cazurilor la scurt timp dupa afectarea articulatiilor sacroiliace. Aceasta localizare favorizeaza interesarea ligamentelor stabilizatoare ale acestor articulatii, verticalizarea sacrului, hiperextensia soldurilor si stergerea lordozei lombare. Centrul de greutate al trunchiului este deplasat anterior, ceea ce favorizeaza accentuarea cifozei dorsale. O anchiloza progresiva poate fixa aceasta atitudine vicioasa. In formele evolutive, limitarea campului vizual consecutiva proiectiei anterioare a corpului poate fi compensata printr-o hiperlordoza cervicala.
● Afectarea articulatiilor costovertebrale si sternocostale diminua amplitudinea miscarilor respiratorii, determinand aparitia respiratiei de tip abdominal. Acest lucru antreneaza antepulsia umerilor, cu retractia muschilor pectorali.
● Miscarea de bascula a bazinului provoaca o apropiere a insertiilor muschilor fesieri si abdominali, ceea ce poate duce la diminuarea fortei acestora si la instalarea flexumului de sold. Unei coxite soldata cu flexum de sold ii urmeaza compensarea prin flexum de genunchi, cu retractia progresiva de ischiogambieri.
Mentinerea sau corectarea posturii si aliniamentului corpului.
In SA pacientul are tendinta sa se depostureze astfel:
flexie cervicala
accentuarea cifozei dorsale
delordozare lombara
bascularea inainte a bazinului
flexia soldurilor
Se recomanda mentinera unor posturi in activitatile cotidiene:
-decubit dorsal pe pat tare fara perna
-pacientul trebuie sa stea pe scaune cu spatar inalt si sa mentina contactul spatelui cu spatarul
-masa de lucru sa fie la nivelul pieptului si antebratele sa stea pe masa
-se evita sederea prelungita pe scaune si fotolii joase
-in ortostatism sa pastreze distanta maxima pube-xifoid(constientizare posurala).
Posturi corectoare
-trebuie mentinute 15' de 2-3 ori pe zi
-decubit dorsal fara perna sub cap cu o pernita sub coloana dursala , cu mainile sub ceafa astfel incat coatele sa atinga planul patului
-decubit dorsal cu perna sub coloana dorsala cu saculet de nisip pe umeri si genunchi
-decubit ventral cu perne sub piept , sub frunte, saci de nisip pe coloana dorsala si bazin
Exercitii corectoare si de constientizare pozitionala
-pacientul in ortostatism , cu calcaiele la 15 cm de zid lipeste pe rand de zid sacrul, omoplatii si occiputul. Se rupe pozitia apoi se reia.
-din patrupedie se lordozeaza si se cifozeaza coloana
Mentinera sau corectarea mobilitatii articulare
La nivelul coloanei vertebrale si a centurilor scapulare si pelvine se pune accent pe exercitiile pentru extensie:
-exercitii pentru umeri ca in PSH
-exercitii pentru solduri ca in coxartroza
-exercitii pentru coloana vertebrala din patrupedie, ortostatism, sezand, pe scaun, decubit ventral
-exerciitii de asuplizare cum ar fi pozitiile de patrupedie Klapp specifice fiecarui segment de coloana in care: in inspir se arcuieste coloana , capul se ridica si pacientul mentine pozitia cateva secunde;in expir se revine la pozitia initiala. Sunt exercitii simple, usor de invatat, nu necesita aparatura sau prezenta fizioterapeutului la domiciliu.
Exista pozitii patrupedice specifice fiecarui segment de coloana. Pornind dintr-o astfel de pozitie, pacientul, arcuind coloana, ridica capul in timpul inspiratiei, mentine pozitia cateva secunde si revine la pozitia initiala in timpul expirului. Exercitiile se repeta de mai multe ori pentru fiecare din pozitiile de patrupedie, punand accentul pe acelea care se vor adresa segmentului de coloana cel mai afectat. Au avantajul ca se desprind usor si pot fi executate fara a necesita o aparatura specifica salii de gimnastica si chiar fara prezenta kinetoterapeutului, deci si la domiciliu.
2●MIJLOACE FIZICALE
Hidrokinetoterapia
Este deosebit de utila in spondilita anchilozanta putand fi aplicata chiar in puseul acut inflamator si bineinteles continuata tot mai intensiv odata cu diminuarea acestuia. Durata programului este de 20-40 de minute.
Exercitiile sunt selectate dintre cele aplicate la sala de gimnastica, dar adaptate mediului acvatic. Posturile de start pot fi : plutirea ventrala, decubit dorsal sau decubit ventral pe brancarda inclinata, ortostatism langa peretele bazinului. In final, inotul in plutire ventrala va incheia programul.
Inotul reprezinta o indicatie majora pentru pacientii cu spondilita anchilozanta, realizandu-se astfel majoritatea obiectivelor terapeutice:
● prevenirea cifozei dorsale si a antepulsiei capului;
● intretinerea mobilitatii articulare la nivelul centurilor;
● intretinerea tonusului muscular;
● prevenirea disfunctiei respiratorii
3●Hidrotermoterapia
Procedurile de hidrotermoterapie isi gasesc importanta in SASN sub doua aspecte principale:
ca proceduri ce preced si pregatesc kinetoterapia;
ca proceduri in sine, pentru efectele favorabile ale caldurii.
Principalele efecte ale aplicatiilor de caldura sunt:
efecte circulatorii, vasodilatatoare, de ameliorare a circulatiei locale;
efect decontracturant pe musculatura striata;
efect imunobiologic, obtinut prin procedurile care cresc temperatura centrala la 38-43sC, moment in care are loc un proces de stimulare a proceselor imunobiologice.
Bolnavii cu SASN pot beneficia de urmatoarele forme de hidrotermoterapie:
a) aplicatii generale de caldura
bai calde, care la randul lor pot fi:
● la temperatura de indiferenta (36sC);
● calde (37sC);
● hiperterme (38-39sC);
● intens hiperterme ( peste 40sC);
impachetarea generala cu namol cald;
baia de aburi;
baia de lumina generala;
sauna.
b) aplicatii locale de caldura
aplicatia de parafina;
baia de lumina partiala;
undele scurte
Hidrotermoterapia, sub forma procedurilor generale sau locale poate fi folosita in scop antialgic, relaxant muscular. Stimularea proceselor imunologice poate fi realizata prin bai hiperterme, care cresc temperatura locala a organismului. Posibilitatea efectuarii acestora depinde de starea clinica a bolnavului, forma si stadiul de evolutie, modificarile biologice.
4● Electroterapia
SA beneficiaza de aplicatie a diverse forme de curenti electroterapici, cu efect antialgic, decontracturant si antiinflamator.
a) Curentul galvanic este un curent continuu care are urmatoarele efecte:
efect antialgic prin scaderea excitabilitatii nervoase la polul pozitiv si favorizarea resorbtiei metabolitilor din procesele inflamatorii;
efect biotrofic prin cresterea difuziunii celulare;
efect vasodilatator prin hiperemie reactiva, atat la nivelul circulatiei superficiale, cat si in profunzime;
efect de reglare a sistemului nervos vegetativ.
Sub forma galvanizarii simple, curentul galvanic are efect antialgic la polul pozitiv; ca baie galvanica patru celulara este utia in formele de SASN cu afectarea articulatiilor periferice; sub forma ionogalvanizarii il utilizam pentru a introduce prin tegument substante cu efect decontracturant (CaC/2) sau sclerolitic (hialuronidaza).
b) Curentii diadinamici - curenti de joasa frecventa proveniti din redresarea curentului sinusoidal de 50Hz, se pot aplica in scop antialgic (difazat fix si/sau perioada lunga), biotrofic resorbtiv (perioada scurta) sau de stimulare musculara (ritm sincopat).
c) Curentii interferentiali, rezultati din incrucisarea in profunzimea tesuturilor a doi curenti de medie frecventa, se administreaza pentru efectul antialgic, pe care il putem obtine in formula Manual 100Hz 5 minute, Spectru 0-100Hz-10 minute, se pare ca cel mai bun efect decontracturant il are formula de aplicare Manual 35Hz 5 minute, Spectru 0-100 Hz 10 minute.
d) Ultrasunetul are indicatie majora in spondilita anchilozanta datorita efectelor termic, antialgic, reflex si fibrolitic; cea mai frecventa forma de aplicare este cea paralombara, 0, 4-0, 6W/cm², 3 minute pe dreapta, 3 minute pe stanga.
5●Masajul reprezinta totalitatea exercitiilor mecanice de tip manual sau tehnic, prin intermediul carora, luandu-se contact cu tegumentul, se mobilizeaza metodic tesuturile segmentare in scop terapeutic, estetic sau igienic-sportiv, determinand reactii vasculara, biochimica, de stimulare senzitiva cu inducerea reactiilor de tip reflex (in vecinatatea zonei de masaj sau la distanta). Masajul poate fi considerat "ca o miscare la nivelul celular" (Dolto), din punct de vedere microscopic.
Sunt descrise doua categorii importante de masaj: clasic si special (reflexogen, masajul instrumental, hidromasajul, masajul cu gheata, masajul limfatic, masajul cu aer cald, masajul cu bule de gaz in apa). Folosite in scop profilactic si terapeutic, procedeele de masaj permit obtinerea urmatoarelor efecte: antalgic, ameliorarea conditiilor circulatorii musculo-cutanate, asuplizarea musculaturii, cu diminuarea rigiditatii musculare, decontracturare (prin actiunea asupra ariei lombo-sacrate), facilitarea sensibilitatii fusurilor si excitabilitatii neuromusculare, cresterea troficitatii locale, a circulatiei sanguine, influentarea proceselor metabolice si a circulatiei veno-limfatica (circulatia limfatica este activata prin masaje in spatiile interstitiale), usurarea activitatii miocardului prin derivatia sanguina pe care o induce la nivelul masei musculare si a tesutului celular subcutanat, cresterea supletei fibro-elastice si elasticitatii cutanate (ameliorare supletei fibrelor de colagen, a celulelor conjunctive si a substantei fundamentale), a eutroficitatii. Sub diferitele lui forme, masajul face parte din triada extrem de utila in medicina recuperatorie: caldura - miscare-masaj.
Modalitatea de actiune este complexa: mecanica, cu actiune locala si reflexa, cu actiune la distanta, chiar generala. Local, efectele masajului sunt resimtite la nivel tegumentar, muscular si al circulatiei sanguine loco-regionale:
a) asupra tegumentului, care prin receptorii sai poate primi si transmite excitatiile mecanice ale masajului;
b) asupra circulatiei si in primul rand asupra circulatiei de intoarcere veno-limfatice; manevrele masajului, efectuate ritmic, antreneaza procesul de golire-umplere a venelor si limfaticelor profunde;
c) asupra muschilor, efectul principal al masajului este acela de combatere a contracturii musculare prin scaderea excitabilitatii; ameliorarea circulatiei sanguine musculare obtinuta prin masaj are un bun efect si in mentinerea unui metabolism adevat
Actiunea reflexa a masajului se sprijina pe un mecanism reflex - fiecare nerv spinal are o proiectie cutanata si prin aplicarea unor stimuli mecanici la acest nivel, mai ales la nivelul tesutului conjunctiv, este in masura sa influenteze activitatea segmentara.
6●Curele balneare
Se recomanda in statiuni cu ape termale, iodurate, sulfuroase, clorurate-sodice, in statiuni cum ar fi: Baile Herculane, Baile Felix, Pucioasa, Amara, Techirghiol, Eforie Nord, Ocnele Mari, Ocna Sibiului, Sovata etc.
Metodologia de cura intr-o statiune cu profil reumatismal presupune, pe langa aplicarea procedurilor obisnuite in sectiile cu paturi, folosirea adecvata a calitatilor terapeutice ale factorilor naturali specifici statiunii: clima, ape minerale, namoluri terapeutice.
Complexul de factori naturali ai litoralului Marii Negre s-a dovedit a fi cel mai favorabil in curele terapeutice si de recuperare in SASN. Talasoterapia induce in organismul bolnavului reactii sistemice cu efect adaptativ, indeosebi asupra functiei de termoreglare, ceea ce face ca reactia la venirea sezonului rece sa nu mai fie asa de brutala, cu vasocontrictie cutanata si veno-limfatica (circulatia limfatica este activata prin masaje in spatiile interstitiale), usurarea activitatii miocardului prin derivatia sanguina pe care o induce la nivelul masei
musculare si a tesutului celular subcutanat, cresterea supletei fibro-elastice si elasticitatii cutanate (ameliorare supletei fibrelor de colagen, a celulelor conjunctive si a substantei fundamentale), a eutroficitatii. Sub diferitele lui forme, masajul face parte din triada extrem de utila in medicina recuperatorie: caldura - miscare-masaj.
