|
|
|
Spitale romanesti si boli in secolul al 19lea
O incursiune in spitalele romanesti ale secolului 19 ne va indica tuberculoza drept boala numarul 1, care cauzeaza o mortalitate mai mare decat tifosul exantematic sau febra tifoida. Tuberculoza a fost numita pe buna dreptate "boala secolului romantic", iar literatura a tratat-o la randul ei ca o boala romantica, asociind-o cu moartea timpurie si creand in jurul celor ce-o purtau o anumita aura. Cativa scriitori romani care au murit de tuberculoza au fost Nicolae Balcescu, Alecu Russo, Iulia Hasdeu, Vasile Carlova, Nicolae Filimon. Aproape toti s-au stins de tineri. Scriitori straini vestiti doborati de aceeasi boala sunt poetii romantici Novalis, Keats si Shelly.
Spitalele bucurestene sunt vizitate lunar de aproximativ 100 de bolnavi de tuberculoza. In cartea "Intimitatea secolului 19" de Ioana Parvulescu, se mentioneaza datele oferite de revista studentilor la medicina Spitalul pentru luna noiembrie 1880: "Mortalitatea in spitalele din Bucuresci : Paludism 4. Febra tifoida 10. Variola 1. Difterie 2. Epilepsie 1. Hemoragie celebrala 4. Tuberculosa 27. Pneumonie 5. Emfisem pulmona 1. Pleurita 1. Meningita acuta 2. Enterita 1. Disenterie 1. Peritiflita 1. Epatita 2. Abces al ficatului 1. Afectii org. Cord.4. Purpura emorag. 1. Morb lui Bright 3. Marasm senil 2. Af chirurgicale 3. Muribunzi 3. Total: 80
In Bucuresti, la sfarsitul secolului 20, se estimeaza ca la o populatie de aproximativ 250 000, mortalitatea anuala cauzata de tuberculoza este intre 800-1000 de persoane. "Bucuresti, cu 3.14 procente, se afla dupa Munchen, care are 3.01 si inainte de Dublin, 3.68. Mortalitatea cea mai scazuta o are Londra, 1.95, iar cea mai ridicata portul Le Havre cu 5.40. Procente mai mari decat capitala Romaniei au si Parisul, Viena, Budapesta, Praga, St. Petesburg, New Orleans, Breslau si Nurenberg" ( I. Parvulescu ).
Sistemul medical din Romania, haotic, neprofesionist si neorganizat, va fi pus la punct de catre un medic vestit: Carol Davila. Originar din Franta, cu un doctorat sustinut la Paris, soseste la Giurgiu in anul 1853 in timpul domniei lui Voda Barbu Stirbey, care il va sustine si-l va proteja. Va avea si protectia lui Alexandru Ioan Cuza si mai ales a lui Carol, in timpul caruia isi va definitiva realizarile. In timpul Razboiului de independenta din 1877 pregateste serviciul ambulantelor militare si al trenurilor sanitare. Ulterior, va organiza serviciul militar si civil, de fapt un intreg sistem medical care nu se conturase prea bine pana la venirea lui. Carol Davila infiinteaza "Scoala Nationala de medicina si farmacie", prima scoala secundara de chirurgie. Diploma acesteia va fi recunoscuta in diferite tari europene.
Alte cateva realizari ale fenomenalului medic Davila: in 1869 infiinteaza Facultatea de Medicina, apoi pune bazele invatamantului farmaceutic si veterinar, al unor societati si reviste de specialitate; sustine conferinte medicale si demonstratii experimentale; infiinteaza Gradina Botanica din Bucuresti impreuna cu un horticultor austriac, Ulrich Hoffman; pune la punct serviciul sanitar militar; introduce concursuri medicale si stagiile obligatorii in spitale; are ideea oferirii de consultatii gratuite celor saraci; are grija de copiii orfani; calatoreste incontinuu si inspecteaza spitalele. Dar cel mai important lucru pe care il realizeaza este educarea unei generatii intregi de medici, care dupa moartea sa vor mentine in viata si vor perpetua sistemul medical abia creat. Oamenii de la sate ajung sa capete mai multa incredere in medici, desi obiceiurile generale sunt de a merge dupa leacuri si descantece la babe sau diferite tipuri de sarlatani. Conditiile de viata in care marea parte a populatiei traieste incurajeaza numai bine raspandirea si declansarea molimelor: la oras apa este nefiltrata; la sat putul este sapat in acelasi loc cu haznaua. Starea spitalelor este foarte proasta, spunandu-se despre cei ce ajungeau sa scape vii dintr-un spital ca sederea lor acolo echivala cu o calatorie in iad. Interventiile medicale si operatiile se realizeaza cu mijloace rudimentare si de multe ori cu nepricepere. Cultura medicala era una foarte simpla, iar lista patologiilor cuprindea urmatoarea clasificare: cefalalgie-orice boala in legatura cu capul; anghina-boala de gat; bronchitis-boala de piept, cu tuse; gastricismus-orice boala de pantece; rheumatismus - orice fel de durere de membre; vitium cordis-toate bolile de inima. Tratamentele de baza cuprindeau chinina ( pentru scaderea febrei ), arsenic ( pentru tuse ), izma creata ( pentru durerile de stomac ), purgative, fier, eucalipt, digitalina ( pentru slabiciune si stari generale rele ), cure in statiuni balneare. Romanii cu stare se trateaza desigur in strainatate.
Conform informatiilor din cartea Ioanei Parvulescu, la moartea lui Carol Davila existau 10 servicii sanitare in Bucuresti: serviciul central, serviciu exterior de sectiuni medicale, cel veterinar, cel al copiilor orfani si gasiti, cel al "privegherii prostitutiei", serviciul ospiciilor de infirmi, cel al azilului de noapte, serviciul igienic al scolilor, cel al etuvelor de "desinfectie" si al ambulantelor, serviciul laboratorului bacteriologic si chimic. Existau cateva spitale dar mai ales exista o generatie noua si responsabila de medici, instruita de Carol Davila. Se realizasera de asemenea progrese insemnate in domeniul igienei publice. Medicina romaneasca incepuse in sfarsit sa ia contur.
