|
|
|
Origanum
vulgare)
In popor i se spune Busuioc de padure, datorita miresmei sale, care pe timp de
vara, insorit, umple vazduhul de arome imbatatoare. Planta inaltuta si zvelta,
te umple de-alean, cu florile ei purpuriu-violete, alungand grijile de unde-au
venit. Acum, la inceput de septembrie, Sovarful este in plina splendoare, numai
bun de cules si de pus la uscat. Se recolteaza pe timp frumos, calduros, intre
dimineata si miezul zilei, dupa ce dispar ultimele picaturi de roua. Se taie cu
un foarfec sau cu cutitul ramurele de 20-25 cm, care se pun apoi la uscat, in
strat subtire, in odai bine aerisite. Plantele se intorc de 2-3 ori pe zi,
altfel se innegresc nu mai este bun
Greselile in
uscarea plantei duc la descompunerea vitaminei C, dar si la pierderea aproape
in intregime a uleiului eteric, care se evapora destul de repede.
Planta uscata corect isi pastreaza culorile naturale si o aroma placuta. Dupa
uscare, partile dure (tulpinile) se pastreaza separat si se folosesc pentru uz
extern, iar din flori si frunze se prepara ceaiuri, tincturi sau infuzii pentru
uz intern. Sucul sau frunzele verzi pot fi pastrate pentru iarna, in
congelator.
Medicina populara
Planta foarte raspandita in Carpati, Sovarful era cunoscut si de daci, care ii
spuneau Budila. Era folosit atat ca remediu de sanatate, cat si la vopsit.
Faima lui era legata de faptul ca vindeca 'cel perit' (sifilisul) si
ca aplicata pe 'buba neagra' (frunze crude sau uscate si amestecate
cu seu de oaie), o tamaduia in timp scurt. Tot de atunci s-a pastrat si
obiceiul de a presara planta intre haine in lada de zestre, pentru parfum si
protejarea de molii. Fiertura de Sovarf se folosea si pentru igienizarea casei,
stropindu-se cu ea podeaua de lut.
Compozitie: Planta bogata in uleiuri eterice - timol, carvacrol, cimol - si
saruri minerale, Sovarful este astazi intens cercetat in laboratoare,
rezultatele obtinute certificand eficienta leacurilor 'babesti'.
Sovarful are calitati antibacteriene si antimicotice puternice. Este un antibiotic
natural care creste imunitatea si energizeaza organismul.
Tratamente
interne si externe
* Dereglari ginecologice. Cea mai apreciata calitate terapeutica a
plantei, ignorata partial in zilele noastre, este capacitatea ei de a rezolva
cele mai serioase probleme ginecologice. In denumirile populare din multe tari,
Sovarful se numeste si Poala Sfintei Marii, Iarba mamei (in ucraineana -
materinca). Se prescria in mod obligatoriu femeilor cu fibrom uterin, chisturi
ovariene, leucoree, intern, dar si extern, pentru spalaturi vaginale.
Vindecatorii batrani ne-au lasat indicatii stricte despre folosirea Sovarfului.
Se spune ca planta se numea 'iarba mamei', ca sa fie folosita numai
de femei mature, care au copii. Fetelor si mai ales gravidelor le-a fost interzisa
categoric folosirea ei, ca sa nu se deregleze ciclul menstrual sau sa nu fie
provocat avortul.
* Fibrom
uterin, premenopauza si chisturi ovariene. Doua linguri de planta uscata,
amestecata cu 300 ml de apa fierbinte, se tin pe baie de aburi sau in termos,
timp de 15 minute, apoi se racesc la temperatura camerei, timp de 45 minute.
Dupa strecurare, se adauga apa fiarta pana la volumul initial. Se bea lichidul
cald, cate 150 ml, de doua ori pe zi, cu 15 minute inainte de masa.
* Eroziunea colului uterin, endometrioza si vaginita. Se amesteca in
parti egale ulei de catina si ulei de sovarf. Inainte de culcare, se introduce
in vagin un tampon confectionat din vata invelita in tifon (sau un torson
menstrual) legat cu o ata la capat si imbibat cu ulei.
* Anexita, blenoragie, sifilis si cancer uterin. O lingura de Sovarf si
o lingurita cu varf de Pungulita-de-camp (frunze si flori uscate) se infuzeaza
in termos sau intr-un vas bine inchis, cu 400 ml de apa fierbinte, timp de 4
ore. Se bea cate o lingurita, de 4-5 ori pe zi, la un interval de 3 ore. In
acelasi timp, se fac spalaturi vaginale cu infuzie preparata din 3 linguri de
Sovarf si 2 linguri de Pungulita-de-camp (Thlaspi Perfoliatum) si un litru de
apa. Apa rece cu plantele se pun pe foc, se aduce pana la fierbere, apoi se
infuzeaza pana la racire.
* Afectiuni stomacale: colitele de fermentatie, gastrospasmul, atonia
gastrica, gastritele hipoacide, tulburarile intestinale, dizenteria, diareea.
Planta verde se toaca marunt, iar cea uscata se rasneste. Intr-un pahar de apa
clocotita (250 ml) se pun 2 lingurite de planta maruntita. Se acopera, se
infuzeaza 10 minute, dupa care se strecoara. Inainte de fiecare masa, se iau
100 ml (4 linguri) de infuzie.
* Afectiunile tubului digestiv (gura, esofag, faringe). Un varf de cutit
din praf de Sovarf se tine sub limba timp de 10 minute, apoi se inghite cu
putina apa. Se beau 1-3 cani de infuzie sau apa in care se dizolva sucul stors
din planta verde (o lingura la un pahar de apa).
* Colici renale. Doua lingurite de frunze uscate de Sovarf se oparesc in
500 ml de apa. Se beau trei cani de infuzie pe zi, inainte sau intre mese.
* Astm, bronsite, stari gripale, traheite, tuse convulsiva.
Reteta din batrani in cazuri de raceala: se amesteca 2 linguri de Sovarf, 4
linguri de Podbal si 4 linguri de fructe sau frunze (uscate) de Fragi sau
Zmeura si 2 linguri de radacina de Nalba-mare. Se infuzeaza 4 lingurite de
amestec in 500 ml de apa fierbinte. Se beau cate 150 ml, de patru ori pe zi,
intre mese. Fiecare inghititura se tine in gura 10-15 minute, inainte de a fi
ingerata.
* Guturai. Se inhaleaza pulberea obtinuta din flori si frunze uscate,
cernute prin sita fina.
* Febra. Frunzele proaspete se piseaza, iar cu masa verde se inveleste
laba piciorului.
* Bronsite, stari gripale. Se amesteca in cantitati egale Sovarf, muguri
de Pin, frunze de Patlagina si frunze de Podbal. O lingurita din acest amestec
se infuzeaza in 250 ml de apa clocotita, timp de 30 minute. Se beau cate 200 ml
de ceai, in fiecare zi, vreme de o saptamana.
* Amigdalite, tuse, traheita. Patru lingurite de planta se pun in 250 ml
apa rece. Se aduc pana la fierbere, apoi se mai tin pe foc mic timp de 10
minute. Se strecoara si se face gargara de 6 ori pe zi.
Origanum vulgare * Sistemul nervos. Unul din efectele
binecunoscute ale plantei este efectul sedativ, produs de uleiurile volatile,
iar prezenta substantelor amare si tanoizilor favorizeaza o actiune tonic
amara, de stimulare tonica generala. Pentru sprijinirea sistemului nervos,
dieta persoanelor afectate trebuie sa contina multe vitamine si microelemente.
Batranii fierbeau planta in lapte dulce. Ca sa pastram si vitaminele din lapte
si uleiul din planta, putem sa preparam un macerat la rece, din 2 linguri de
Sovarf si 400 ml lapte rece, care se bea in timpul zilei, fara paine sau alte
produse de panificatie.
* Epilepsie. La 300 ml de apa fierbinte se pun 10 g de flori si frunze
uscate si se infuzeaza pana la racire, apoi se beau cate 10 ml, de trei ori pe
zi, cu 15 minute inainte de masa. Se bea o perioada mai lunga, in unele cazuri,
pana la trei ani.
* Insomnie. Se infuzeaza 2 lingurite de planta in 200 ml apa clocotita, timp de
25-30 de minute. Se bea cate un pahar pe zi. Efectul creste, daca se spala si
capul cu infuzie preparata dintr-o mana de Sovarf, la 3 l de apa clocotita. Se
lasa sa se raceasca 1-2 ore, apoi se reincalzeste usor.
* Nevroze. Se fac bai sau frectii cu 50 g de planta fiarta in 10 l de
apa. Inainte de culcare, se face o baie totala sau locala, la temperatura
corpului (36-40 grade). Daca persoana afectata nu are posibilitatea de a face
bai, se imbiba cu decoctul un prosopel flausat si se frictioneaza tot corpul,
de la degetele picioarelor spre inima. Pentru un efect mai bun, in decoct se
adauga si 3-5 picaturi de ulei de lavanda si 3 picaturi de tinctura de odolean.
* Insomnie, astenie. Se prepara un amestec de plante (50 g Talpa-gastei,
10 g Sovarf, 5 g flori de Lavanda, 25 g frunze de Artar dulce). Din doua
linguri de frunze si 350 ml apa fierbinte se prepara o infuzie care se lasa 30
de minute in termos. Se consuma una sau doua cani indulcite cu miere, cu o
jumatate de ora inainte de culcare.
* Afectiuni dermatologice. Frunzele crude sau uscate de Sovarf,
amestecate cu osanza topita sau unt de tara, se aplica pe arsuri, eczeme, rani,
furuncule.
Alte intrebuintari
NutritieSovarful este un bun condiment natural. Gospodinele de la tara nu
cumparau condimentele din magazine, natura le oferea o gama bogata de plante
aromatice, culese de la poalele codrilor, pentru punerea la murat a
ciupercilor, castravetilor si pe post de condiment la preparatele din carne,
pentru supe de legume, la salate, fripturi, ciorbe, peste si branzeturi etc.
Sovarful uscat se amesteca cu cimbrul, pentru condimentarea sosurilor. Poate fi
combinat cu foi de dafin, piper negru sau seminte de marar. Batranii presarau sovarful
peste cartofii prajiti, pentru imbunatatirea gustului.
In cosmetica Sovarful are actiune
tonica asupra pielii, de aceea putem sa preparam o infuzie sau un macerat la
rece, din 3 linguri de flori si frunze in 300 ml de apa si s-o folosim pentru
comprese faciale.
Atentie! Barbatii trebuie sa foloseasca Sovarful cu precautie, sa nu depaseasca
dozele recomandate, avand in vedere actiunea calmanta a plantei.
Reteta basarabeana
Ulei din Sovarf verde
Doua pahare de planta tocata marunt se incorporeaza in 500 ml de ulei nerafinat intr-un borcan de sticla cu filet. Borcanul se tine in loc ferit de lumina, la temperatura camerei, si se agita de 3-4 ori pe zi, apoi se strecoara. Peste masa verde se mai toarna 250 ml de ulei, se inchide capacul si se pune borcanul in apa fierbinte (55-60 de grade), se acopera cu o perna sau un prosop flausat si se infuzeaza pana la racirea apei. Se stoarce bine prin ciorap de nailon si se amesteca la un loc tot uleiul, care se pastreaza la rece, in sticla de culoare inchisa. Celuloza ramasa se pastreaza in alt borcan si se foloseste pentru aplicatii externe in diferite afectiuni.
