Dosarul medical si fisa de identificare a factorilor de risc profesional se pastreaza la cabinetul de medicina muncii unde s-au efectuat examenul medical la angajare si examenul medical periodic.

In cazul schimbarii cabinetului de medicina muncii, inregistrarile medicale se predau noului cabinet de medicina muncii agreat de angajator.

Lucratorul este obligat sa se prezinte la examenele medicale de supraveghere a sanatatii la locul de munca, conform planificarii efectuate de catre medicul de medicina muncii cu acordul angajatorului.

La schimbarea locului de munca in alta unitate, lucratorului i se vor inmana copii ale dosarului sau medical si ale fisei de identificare a factorilor de risc profesional, pentru a fi predate la structura de medicina muncii a unitatii respective.

Angajatorii in procedura de faliment vor informa strucura de medicina muncii, care va preda la randul ei inregistrarile medicale autoritatii de sanatate publica judetene sau a mun. Bucuresti, dupa caz.

La intreruperea temporara (somaj) sau definitiva (pensionare) a activitatii lucratorului, cabinetul de medicina muncii va preda dosarul medical al acestuia medicului sau de familie.

Medicul de medicina muncii si medicul de familie al lucratorului se vor informa reciproc si operativ la aparitia unor modificari in starea de sanatate a lucratorului.

Dosarul medical este protejat de prevederile legislatiei in vigoare - art.21-25 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003 - privind dreptul la confidentialitatea informatiilor si viata privata a pacientului.

Lucratorii au acces, la cerere, la toate informatiile referitoare la starea lor de sanatate.

3. Masuri de prim-ajutor in caz de accident

Generalitati

Primul ajutor reprezinta totalitatea actiunilor intreprinse imediat dupa producerea unui accident (de munca), pana la momentul interventiei cadrelor medicale de specialitate.

Primul ajutor (asistenta de urgenta) se acorda in trei etape diferite:

la locul accidentului;

in timpul transportului,

in unitatile sanitare.

Termeni si definitii (Legea nr. 95/2006 privind reforma in sanatate):

Primul ajutor de baza - efectuarea unor actiuni salvatoare de viata unor persoane care au suferit o accidentare sau o imbolnavire acuta, de catre persoane fara pregatire medicala, fara utilizarea unor echipamente specifice acetui scop. Primul ajutor de baza se acorda de orice persoana instruita in acest sens.

Serviciul mobil de urgenta, reanimare si descarcerare (SMURD)

Sistemul national unic pentru apeluri de urgenta 112.

Dispecerat medical de urgenta.

In scopul asigurarii primului ajutor la locul de munca (locul accidentului), serviciile medicale si de prevenire si protectie trebuie sa formeze salvatori care sa intervina rapid si eficace in actiunile de urgenta (acordarea primului ajutor) la locul de munca, pana la sosirea echipelor de specialitate.

Conduita salvatorului.

Analiza situatiei de accidentare. Protejarea si examinarea victimei. Anuntarea accidentului, personal sau prin altcineva. Apel de prim ajutor, cu informatii despre: ce s-a intamplat, locul accidentului, accesibilitatea drumului, numarul si starea victimelor, tipurile de leziuni produse, cine face apelul.

Primul ajutor. Salvatorul decide si efectueaza interventia, folosind tehnicile cunoscute si exersate si verifica, supraveghind victima, daca s-a produs rezultatul asteptat.

Supravegherea victimei si asteptarea sosirii echipei de specialitate si a ambulantei.

Urmarirea semnelor vitale ale victimei.

Asigurarea interventiilor necesare, daca survin modificari in starea victimei.

Informarea medicului despre accident si despre starea victimei.

3.1. Masuri de prim-ajutor in caz de intoxicare, muscaturi si intepaturi de animale si insecte, iritatii cu plante otravitaoare.

I. Intoxicatia cu produse fitosanitare utilizate in combaterea bolilor si daunatorilor padurii.

Simptome: dureri de cap, ameteli, respiratie dificila,greata, transpiratie, dureri abdominale, varsaturi, crampe musculare, convulsi, tulburari de vedere si echilibru, stare de inconstienta.

Masuri de prim ajutor:

a). daca se cunoaste antidotul, se va administra, conform instructiunilor, imediat, iar intoxicatul va fi transportat la cea mai apropiata unitate sanitara.

b). daca nu se cunoaste antidotul, iar intoxicatia s-a produs prin inhalarea vaporilor toxici sau cutanat, se va proceda astfel:

- persoana se scoate din zona si se aseaza in loc uscat si ferit de soare;

- se scot hainele contaminate si se spala tegumentele cu multa apa sau solutii alcaline;

- se va transporta de urgenta la cea mai apropiata unitate sanitara;

- se va interzice administrarea de medicamente, care este de competenta exclusiva a personalului medical.

Persoana care acorda primul ajutor se va proteja cu manusi de protectie.

c). in cazul ingestiei accidentale de substante fitosanitare, prima masura este de eliminare a toxicului din stomac, prin provocarea de varsaturi, dupa care se face neutralizarea toxicului cu un antidot - apa calda si sarata. Se va transporta intoxicatul cat mai rapid la cea mai apropiata unitate sanitara.

Nu se vor administra lapte sau purgative uleioase deoarece produsele fitosanitare se dizolva in materiile grase si se absorb mai rapid in organism.

In toate cazurile de intoxicare, persoanele care insotesc accidentatul la unitatea sanitara trebuie sa cunosca numele produsului, grupa de toxicitate, precum si antidotul, daca este specificat in instructiunile producatorului.

II. Muscatura de sarpe veninos

Simptome: durere intensa, umflare rapida, decolorarea pielii in jurul muscaturii, slabiciune, greata si varsaturi, dificultate in respiratie, convulsii, soc.

Daca nu se intervine corespunzator in intervalul de 24-48 ore de la muscatura, poate interveni decesul victimei.

Primul ajutor are ca scop prevenirea raspandirii veninului in organism:

1. se va verifica si mentine permeabilitatea cailor respiratorii. Daca este cazul, se va face respiratie artificiala;

2. se va linisti victima si se va evita miscarea pentru a limita imprastierea veninului;

3. se va imobiliza membrul afectat si se aplica garoul de cauciuc prin strangere usoara, deasupra muscaturii, intre leziune si corp, pana la momentul asigurarii asistentei medicale;

se spala complet zona muscaturii cu apa si sapun;

5. se extrage veninul. Manevra trebuie facuta imediat dupa muscatura. Se fac taieturi de 3-6 mm grosime, cu lama unui cutit sterilizata la flacara, in lungul bratului sau piciorului, de cel mult 12 mm lungime, prin semnele lasate de coltii sarpelui. Se extrage veninul cu o pompita de suctiune sau cu gura, cu conditia sa nu existe taieturi sau rani pe buze sau mucoasa bucala, timp de pana la 30 min. Nu se va inghiti veninul, iar dupa extragere se va clati bine gura cu apa;

6. se pot da victimei cateva inghitituri de apa, daca doreste si poate inghiti. Nu se va da apa victimei daca are greata, vomita, are convulsii sau este in stare de inconstienta;

7. se transporta de urgenta victima la cea mai apropiata untate sanitara.

III. Intepaturi de insecte - albine, barzauni, viespi, bondari

Simptome: durere, umflarea locului, roseata, mancarime, arsuri.

Masuri de prim ajutor:

1. daca intepatura este de albina, se indeparteaza cu grija acul prin razuire cu o lama de cutit sau cu unghia;

2. se spala zona cu apa si sapun;

3. se pun comprese reci sau gheata pe zona intepata pentru a evita imprastierea si absortia veninului;

se aplica lotiuni adecvate sau o pasta de bicarbonat de sodiu cu putina apa.

Reactia alergica la intepaturi de insecte

Reactia alergica apare numai daca victima a mai fost intepata si a existat un contact cu veninul.

Simptome: umflarea masiva a altor parti ale corpului cum ar fi ochii, buzele, limba, precum si a zonei intepate, eruptie sau inrosire pe suprafata corpului, prurit intens, tuse, dificultate de a respira, crampe, greata, slabiciune, ameteala, o posibila stare de inconstienta.

Masuri de prim ajutor:

1. se fac manevre de resuscitare respiratorie daca este necesar, prin respiratie gura la gura;

2. daca intepatura este de albina se indeparteaza acul;

3. se solicita asistenta medicala de urgenta.

Iritatii datorate plantelor (iedera, stejarul, bozia otravitoare)

Simptome: inrosirea pielii, vezicule, prurit, dureri de cap, febra.

Masuri de prim ajutor:

1.     cat de repede posibil se scot hainele si se spala regiunea atinsa cu apa si sapun;

2.     se tamponeaza zona afectata cu alcool sanitar;

3.     sepoate aplica o solutie calmanta pentru a atenua mancarimea.    

3.2. Masuri de prim-ajutor in cazul unui accident prin electrocutare

- preluate din Primul ajutor la locul accidentului - INCDPM -1999.

Sansa de a-l ajuta pe cel accidentat, de a-l mentine in viata si de a-l reda familiei este, in primul rand, de partea omului care se afla in imediata apropiere si care poate sa-i acorde primul ajutor. Daca el actioneaza corect si inainte de toate rapid, succesul este aproape sigur. Orice intarziere in luarea masurilor de reanimare face sa dispara sansele de a putea mentine accidentatul in viata. Primele minute sunt hotaratoare, ele sunt de nerecuperat.

Fazele primului ajutor in caz de electrocutare:

scoaterea accidentatului de sub actiunea curentului electric;

reanimarea accidentatului.

Scoaterea accidentatului de sub actiunea curentului electric

Scoaterea accidentatului de sub actiunea curentului electric trebuie efectuata rapid, insa cu prudenta, pentru a nu ajunge, si cel care acorda primul ajutor, in situatia de a necesita si el un prim ajutor.

Este sarcina celui care da primul ajutor de a intrerupe actiunea curentului electric asupra accidentatului prin deconectarea instalatiei, scoaterea fiselor din prize etc.

Deoarece accidentatul, in majoritatea cazurilor, isi pierde cunostinta, in situatia cand se gaseste pe un stalp, pe o scara sau pe o schela, trebuie luate masuri sa nu cada de la inaltime la intreruperea curentului electric, evitandu-se astfel fracturile, luxatiile etc.

Daca instalatia nu poate fi deconectata sau circuitul nu poate fi intrerupt (cazul instalatiei electrice care serveste direct pentru mentinerea vietii sau sanatatii unor oameni), se folosesc dispozitive si scule corespunzatoare.

Masuri de reanimare.

Dupa ce accidentatul a fost scos de sub actiunea curentului respectiv, trebuie sa se constate daca si-a pierdut sau nu cunostinta. 

In cazul in care accidentatul nu si-a pierdut cunostinta, nu sunt necesare masuri speciale. Daca se plange de o stare depresiva, de o senzatie de strangere sau de dureri in regiunea inimii, se va chema un medic sau se va transporta la spital. Se va avea grija sa aiba aer proaspat si liniste. Pana la sosirea medicului, accidentatul nu trebuie lasat singur. Pulsul si respiratia trebuie supravegheate in permanenta, iar eventualele rani trebuie ingrijite.

In cazul in care accidentatul si-a pierdut cunostinta, exista in toate cazurile un pericol de moarte chiar daca respiratia si circulatia sangelui mai sunt prezente. Pericolul consta in acest caz in oprirea respiratiei, prin inchiderea cailor respiratorii superioare. In consecinta, la un accidentat care si-a pierdut cunostinsa, trebuie eliberate imediat caile respiratorii si desfacute obiectele de imbracaminte care strang.

Trebuie acordata o atentie deosebita faptului ca maxilarul inferior cu limba fixata de el sa nu cada inapoi, inchizand astfel caile respiratorii. Pentru deblocarea cailor respiratorii, capul accidentatului se va indoi cat mai mult inspre ceafa, tragand maxilarul inferior inainte.

Imediat dupa eliberarea cailor respiratorii, trebuie inceputa respiratia artificiala, chiar la locul accidentului. Hotarator in acesta actiune este inceperea ei neintarziata, deoarece in caz contrar, din cauza intreruperii momentane a alimentarii organismului cu oxigen, dupa 3-5 min., intervine o vatamare ireversibila a creierului, moartea fiind o consecinta imediata.

In privinta elaborarii metodelor de respiratie artificiala, astazi nu mai exista nici o indoiala ca metoda de respiratie cea mai eficienta, cu menajarea maxima a accidentatului si totodata cerand cele mai putine eforturi, este metoda de respiratie artificiala prin insuflare, cunoscuta deja de la inceputul secolului trecut. Este metoda care nu necesita dispozitive speciale, poate fi continuata timp indelungat fara o obosire mai insemnata, necesitand un singur salvator; totodata, la aceasta metoda, o opturare a cailor respiratorii niciodata nu poate sa ramana neobservata.

Metoda de respiratie artificiala prin insuflare.

Principiul acestei metode este cat se poate de simplu. Salvatorul sta in genunchi langa accidentat, inspira adanc si insufla aerul sau de expiratie, care totusi mai contine 16-17% oxigen, usor, in gura pe jumatate deschisa sau in nasul accidentatului.

Aceasta operatie trebuie repetata, in ritmul cat mai apropiat de respiratia normala, 12-15 respiratii pe minut, adica o respiratie intreaga la fiecare 4-5 secunde si trebuie continuata pana ce accidentatul incepe sa respire de la sine sau pana se trece la respiratia artificiala cu ajutorul unui aparat sau pana la hotararea medicului. Transportarea accidentatului poate fi facuta numai la dispozitia medicului, iar in timpul respiratiei artificiale, capul accidentatului sa ramana aplecat spre spate.

Daca exista retineri de natura estetica sau igienica contra aplicarii metodei gura-gura sau gura-nas, se poate aplica pe gura, respectiv pe nas, o batista uscata sau tifon; respiratia artificiala nu sufera prin aceasta. De altfel, astazi exista deja mijloace ajutatoare ca tubul Safard, masca de gura, masca pentru respiratie artificiala, precum si aparate auxiliare de respiratie care se intercaleaza intre accidentatul fara cunostinta si salvator.

Masajul cardiac extern

Adeseori, se inregistreaza, ca o consecinta a unui accident prin electrocutare, oprirea circulatiei sangelui, care produce, la fel ca si oprirea respiratiei, moartea in cateva minute, daca nu este tratata la timp. Cauza opririi circulatiei poate sa fie oprirea functionarii inimii (stop cardiac) sau fibrilatia cardiaca (300-400 batai/minut), care conduce la transportul unei cantitati insuficiente de sange la creier si celelalte organe ale corpului.

Oprirea circulatiei sangelui si functionrea inimii se observa prin oprirea respiratiei, puls si batai ale inimii neperceptibile.

Se mai pot observa, pupile mari fara nici o reactie si o culoare palida, albastruie a fetei.

Pierderea profunda a cunostintei si incetarea completa a pulsului si a respiratiei, prezinta pericol mortal foarte mare. Este necesara interventia rapida a salvatorului, in scopul punerii in functiune a circulatiei sangelui si astfel, alimentarea cu oxigen a creierului si celorlalte organe ale corpului.

Un mijloc eficient in acest sens il constituie masajul cardiac extern ( pe toracele inchis).

Cel care face reanimarea sta in genunchi langa cel accidentat, care va fi culcat pe un obiect dur si cu fata in sus, si aseaza palma mainii sale deschisa, cu perna de la radacina policelui (degetul mare), pe treimea inferioara a sternului, iar a doua mana o aseaza peste prima. Folosind greutatea corpului sau, salvatorul apasa sternul de circa 60-80 ori pe minut, deplasandu-l cca 3-5 cm in directia sirei spinarii, fapt care conduce la strangerea inimii intre peretele toracelui (stern) si sira spinarii.

Comprimarea ritmica a inimii are drept urmare refularea in artere a sangelui, si crearea, astfel, a unei tensiuni arteriale, apropiate de tensiunea arteriala normala. Dupa incetarea fiecarei comprimari, sangele este evacuat din sistemul venelor inapoi spre inima.

Deoarece masajul cardiac nu produce si o ventilare a plamanilor, acesta trebuie combinat cu respiratia artificiala prin insuflare. Pentru masajul cardiac extern si aplicarea concomitenta a respiratiei artificiale sunt deci necesari doi salvatori.

Ritmul in care se recomanda sa se lucreze cei doi salvatori este de 5:1, adica dupa 5 compresiuni ale inimii urmeaza o insuflare, ciclul se repeta fara intrerupere pana la observarea reinceperii functionarii inimii si respiratiei proprii sau pana ce medicul a constatat definitiv moartea. In nici un caz, incercarile de reanimare nu trebuie oprite inaintea aparitiei unor semne sigure de moarte, ca rigiditate cadaverica sau pete cadaverice.

Daca la locul accidentului se gaseste numai un singur salvator, acesta in mod fortat trebuie sa efectueze atat respiratia artificiala cat si masajul cardiac.        

Ritmul in care se recomanda sa lucreze salvatorul este de 15:2, adica dupa 15 compresiuni ale inimii urmeata 2 insuflari, ciclul se repeta fara intrerupere pana la observarea reinceperii functionarii inimii si respiratiei proprii sau pana ce medicul a constatat definitiv moartea.

Pe durata reanimarii cardio-respiratorie, respiratiile ulterioare se coordoneaza si cu compresiile toracelui, intr-un raport dependent de numarul de salvatori (tabelul 1.).

Tabel 1.

Reinceperea functionarii inimii se poate constata ascultand zgomotul cardiac, respectiv percepand pulsul arterei carotide sau direct.

In ce priveste respiratia, succesul actiunii de salvare se observa prin miscari de respiratie ale toracelui si abdomenului superior. Pupilele accidentatului incep sa reactioneze la incidenta luminii, iar culoarea pielii capata nuanta roz.

3.3. Masuri de prim-ajutor in caz de fracturi

(preluate din Primul ajutor la locul accidentului - INCDPM, 1999)

Primul ajutor se acorda la locul accidentului si are rolul de a preveni complicatiile si leziunile ulterioare si de a diminua durerea si umflarea zonei.

In acest scop nu trebuie sa se actioneze brutal sau sa i se impuna accidentatului miscari inutile ( ridicare in picioare sau transportare inainte de imobilizare).

In mod normal, accidentatul trebuie asezat in cel mai apropiat loc sigur, unde ranile sale sa poata fi temporar asistate si stabilizate.

In caz de fractura deschisa, mai intai trebuie oprita hemoragia si pansata rana. Orice os in exterior trebuie protejat cu fesi de jur imprejur, insa nu trebuie fortat sa intre inapoi in rana.

In scopul diminuarii durerii este necesara administrarea unui calmant ( algocalmin etc.)

Imobilizarea fracturii se realizeaza cu ajutorul atelelor confectionate special sau improvizate (bucati de scandura etc.), operatiune in care trebuie respectata regula de baza: orice imobilizare trebuie sa cuprinda doua articulatii - cea de deasupra si cea de dedesubtul focarului de fractura. Atelele se invelesc in vata pentru a nu leza pielea, a nu stanjeni circulatia sau a nu mari durerea. In jurul atelelor si membrului fracturat se trage apoi o fasa, la inceput circulara, apoi serpuitoare, obtinand astfel o imobilizare provizorie.

Dupa imobilizare urmeaza transportarea accidentatului la spital, avandu-se in vedere supravegherea permanenta.

3. Masuri de prim-ajutor in caz de arsuri

( preluate din Primul ajutor la locul accidentului -INCDPM, 1999)

Agenti termici, chimici, electrici sau de radiatii sunt cei care produc arsuri ale pielii.

In functie de agentul provocator, se disting patru tipuri de arsuri:

- termice, produse de foc, contactul cu obiecte fiebinti sau aburi;

- corozive, produse de substante chimice, precum acizi si baze;

- electrice, produse de curentul electric;

-prin radiatie, determinate de expunerea excesiva la soare, raze X sau materiale radioactive.

Scopul primului ajutor in arsuri este de a preveni si a combate, pe cat posibil, aparitia complicatiilor (socul, infectia, probleme respiratorii sau inflamarea).

Primul ajutor in arsurile termice

In arsurile superficiale: imersia partii arse in apa rece sau in alcool pentru a usura durerea; acoperirea arsurii cu un pansament curat, steril.

Nu aplicati lotiuni, alifii; nu spargeti basicile; nu pipaiti zona arsa; nu indepartati imbracamintea lipita de zona arsa.

In arsuri mai serioase: controlati respiratia victimei; puneti peste zona arsa un pansament curat; asigurati transportul victimei la spital.

Primul ajutor in arsurile chimice

Deoarece substantele chimice continua   sa arda" cat timp raman pe piele, pentru a diminua efectele lor corosive, acestea trebuie indepartate imediat.

Se inunda zona arsa cu apa rece din abundenta, chiar si in timpul indepartarii imbracamintei, pana la spalarea completa a substantelor chimice.

Dupa indepartarea prin spalare a substantelor chimice, continuati primul ajutor ca pentru arsura termica. Acoperiti arsura cu un pansament curat si solicitati ajutorul medicului.

Primul ajutor in arsurile electrice

Prima manevra: scoterea accidentatului de sub actiunea curentului electric.

Apoi: se controleaza respiratia si se aplica respiratia artificiala, daca este necesar.

Se controleaza circulatia sangelui si se aplica masajul cardiac, daca este necesar.

Daca respiratia si circulatia sunt reluate:

se acorda primul ajutor pentru arsuri, acoperind zona cu un pansament curat si uscat;

se imobilizeaza fracturile si luxatiile, daca este cazul;

se solicita ajutorul medicului.

Primul ajutor in arsurile cauzate de radiatii

Arsurile produse de raze X sau materiale radioactive se pot trata ca si arsurile produse de razele solare.

In acest scop, se acopera zona arsa cu un prosop umed, utilizand o solutie de 10g de sare la un litru de apa. Aceasta linisteste si raceste pielea. Pot fi utilizate unguentele si cremele comerciale pentru arsuri solare.

Upload!

Trimite cercetarea ta!
Trimite si tu un document!
NU trimiteti referate, proiecte sau alte forme de lucrari stiintifice, lucrari pentru examenele de evaluare pe parcursul anilor de studiu, precum si lucrari de finalizare a studiilor universitare de licenta, masterat si/sau de doctorat. Aceste documente nu vor fi publicate.