Incaperea stomatologica

Incaperea stomatologica

1 Introducere

Cabinetul ca incapere stomatologica este pe de o parte sfera de actiune pentru medicul stomatolog si asistentele acestuia, iar pe alta parte spatiu de operatie pentru pacient. Pentru o organizare optima a cabinetului trebuie respectate unele conditii tehnice, de exemplu aparate adecvate, sigure, care permit un acces rapid si adoptarea pozitiei de lucru optime; un sistem de igiena perfect cu mijloace, aparate si metode eficiente.

Este indispensabila dotarea optima a biroului cu sisteme de comunicatie corespunzatoare marimii cabinetului, cu aparatura birotica si mijloace de organizare. Conditiile psihologice ale amenajarii cabinetului se refera in primul rand la conditiile de lucru optime ale echipei care lucreaza aici, dar si la pacient, la dependenta psiho-somatica a acestuia de boala si la insanatosirea lui. Este vorba despre gasirea unui compromis intelept intre necesitatea obtinerii unui mediu psihologic de lucru optim pentru desfasurarea activitatii stomatologice si dorinta de a crea o ambianta placuta, necesara pacientului. Trebuie realizate conditii de lucru optime care sa-i relaxeze psihic si fizic atat pe stomatolog si pe asistenta lui, cat si pe pacient. Deci trebuie amenajate incaperi in care acestia sa se simta bine.

Incaperea medicala trebuie sa inspire liniste si siguranta. Aparatele de diagnosticare si terapie nu trebuie judecate doar dupa criteriile lor functionale ci si dupa designul lor estetic-psihologic.

Forma, culoarea si suprafata cat si asezarea aparatelor in incapere au efect asupra pacientilor. Aparatul trebuie, sa fie pe cat posibil, neobservabil si usor, mai ales daca in timpul tratamentului acesta se afla deasupra pacientului sau in campul lui vizual (conceptul de baza 3). Zgomote neobisnuite trezesc in pacient un puternic sentiment de asociere cu notiuni ca "mecanic" si "periculos".

Aparatele care produc putin zgomot sunt cele mai potrivite; acelasi lucru este valabil si pentru dispozitivele acustice de apelare, sonerii si alte dispozitive asemanatoare.

Aparatele de igienizare a cabinetului (aparatul de curatat cu ultrasunete, dezinfectatorul termic) si aparatele tehnice (compresorul sau mecanismul de absorbtie) nu trebuie sa se afle in camera de tratament. Daca prezenta lor este inevitabila, aparatele trebuie izolate fonic satisfacator. Aceste probleme sunt evitate prin amenajarea cabinetului conform sistemului centralizat. Foarte des pacientul nu poate concepe sau judeca rational aparatul tehnic. Uneori pacientul se simte chiar dominat de aparat. Doar in conexiune cu medicul stomatolog si cu asistenta aparatul va fi perceput ca mijloc de tratament. Starea psihica a pacientului trebuie intotdeauna luata in considerare. Starea de boala, combinata cu indispozitie si durere si faptul ca pacientul se asteapta la niste interventii neplacute, da nastere unei stari de baza depresive. Pacientul este indepartat de mediul in care se simte in siguranta (locuinta, familie, locul de munca) si se simte la discretia unor oameni straini. Aceste senzatii pot fi accentuate de un cabinet prost organizat si dezordonat, in care aparatele, mobila si componentele de aparate sunt dispuse dezorganizat.

Solicitarea in munca a unei persoane trebuie sa fie intre limitele capacitatilor sale psiho-fiziologice. Siguranta ergonomica in munca este influentata:

- de profilul psihologic al persoanei;

- de nesiguranta datorata unor cunostinte insuficiente;

- de distribuirea sistematica a sarcinilor de munca si de organizarea logica a desfasurarii activitatilor;

- de alegerea si utilizarea corecta a mijloacelor si instrumentelor de lucru.

La adaptarea muncii la oameni si a oamenilor la munca, trebuie urmarita afinitatea individuala a fiecarei persoane, care este implicata in desfasurarea activitatii. De exemplu unii stomatologi doresc sa execute consultatii sau tratamente dificile dimineata, la prima ora, altora le trebuie o pregatire mai indelungata si executa activitatile in partea a doua a diminetii. Fazele de atentie deosebita si a oboselii trebuie sa fie recunoscute. Asistenta trebuie sa tina cont de ritmul sau de munca individual la conceperea planului de consultatii.

Climatizarea suficienta a incaperilor cabinetului este absolut necesara pentru realizarea confortului personal, atat al pacientilor cat si al angajatilor. Aerisirea este importanta nu numai pentru introducerea de oxigen proaspat ci si pentru evacuarea gazelor de mercur care se formeaza la prelucrarea plombelor de amalgam.

Iluminarea este foarte importanta si are un scop bine determinat mai ales in locurile unde se efectueaza consultatiile stomatologice precum si in birourile cabinetelor, imbunatateste calitatea muncii si combate oboseala precoce. Defectele de vedere trebuie corectate prin ochelari potriviti. O pereche de ochelari cu lupa sunt recomandati in lucrarile de mare finete (ex. executia dintilor, tratamente paradentare, extragerea dintilor prin interventii chirurgicale).

2 Culorile in incapere

Culoarea este mai mult decat numai o decoratiune. Pacientii si personalul sesizeaza culoarea cabinetului si reactioneaza sensibil la aceasta constient sau inconstient. Culorile au efect asupra sistemului nervos vegetativ si il influenteaza pozitiv pe pacient daca sunt bine alese. Coloritul corect:

imbunatateste perceperea - prin diferentierea mai buna a instrumentelor de lucru, ochii si organismul vor fi protejati;

mareste capacitatea de performanta si diminueaza greselile prin inlaturarea monotoniei si a iritatiilor, oboseala va fi si ea diminuata; un rol important il are iluminatul;

imbunatateste dispozitia psihica - se pot reduce efectele negative datorate factorilor de stres cum ar fi: galagia, mirosurile neplacute si temperaturile insuportabile;

mareste securitatea - culorile care inspira siguranta si ordine pot diminua pericolul de accidente si greseli;

creeaza ordine - in timpul lucrului, la depozitare, la efectuarea de tratamente culorile sunt un factor de ordine important.

Codarea pe culori. Fiecarui domeniu ii este asociat o culoare, care figureaza in planul de igiena si pe toate dozele de preparate, aparate si elemente de aplicatie. Etichetele colorate se lipesc cu ajutorul unei folii colorate colante, care este taiata in fasii sau in triunghi. Astfel: piele si maini - roz; instrumente - albastru; placi - verde; aspirator inlaturarea deseurilor - galben; ceara si materiale asemanatoare cearei - alb; inlocuiri de dinti, deformari - rosu.

De exemplu preparatele pentru igiena mainilor nu se toarna in dozator, decat din doze care au culoarea roz pe ele.

Pentru ingrijirea instrumentelor nu se folosesc decat doze marcate cu albastru, pentru igiena aspiratorului doar rezervoare marcate cu galben, prevenindu-se utilizarea spumantelor care produc pericolul de defectiuni si reparari scumpe ale sistemului de aspirare.

sprijina spiritul de orientare - semnele coloristice si de forma sunt un ajutor informational foarte valoros, de exemplu impartirea camerei cu ajutorul diferitelor culori, marcarea distinctiva a diferitelor functiuni, folosirea simbolurilor.

stimuleaza recreerea - un mediu de culori si lumini placute in timpul pauzelor poate sprijini decisiv efectul de insanatosire.

Deoarece efectul culorilor depinde intotdeauna de lumina, coloritul trebuie judecat intotdeauna numai in relatie cu lumina naturala (lumina de zi) si cu iluminarea artificiala din incaperi.

Daca un efect coloristic uniform pare adesea nefavorabil, cea mai buna solutie este sa se foloseasca atat culorile calde, cat si cele reci pentru a avea efect asupra intregului spatiu. In sala de asteptare ar trebui sa domine culori calme, nefrapante, prietenoase, confortabile, care nu sunt prea stridente in urma iluminarii. In drum spre incaperea in care se efectueaza tratamentul culorile trebuie sa fie tot mai deschise. Incaperea pentru tratamente are deja si din punct de vedere al functiei o atmosfera mai rece, cu metal si plastic. In incaperi unde se impune un nivel de concentrare foarte inalt, culorile nu au voie sa atraga atentia. Aici sunt oportune culorile deschise, ce abia pot fi observate.

De compozitiile de culori moderne, extravagante cu contraste puternice, individul se plictiseste foarte repede, culorile mai putin izbitoare pot fi privite in schimb timp mai indelungat.

Daca s-a stabilit deja combinatia de culori de baza, aceasta ar trebui pastrata consecvent in intregul cabinet, chiar si pana in cele mai mici detalii (clantele usilor, table indicatoare, elemente decorative). Chiar si culoarea halatelor personalului poate fi aceeasi cu cea a sistemului de culori ales.

Efectul posibil al culorilor intr-o incapere este aratat in tabelul 2.

Tab. 2

3 Microclimatul

Pentru personal si pacienti trebuie sa fie creat un microclimat optim in incapere care, printre altele, depinde si de marimea incaperii, umiditatea aerului si temperatura in incapere.

Legea prescrie pentru incaperile de lucru o marime de baza de minim 8 m² si o inaltime de 2,50 m. La o marime de baza mai mare de 50 m², inaltimea incaperii trebuie sa atinga 2,75 m. Pentru fiecare persoana prezenta in incapere la o sedere de durata trebuie sa existe un cubaj de incapere de cel putin 12 m³ pana la 18 m³, in functie de munca depusa. Daca luam o medie de 12 m³ aer / persoana atunci pentru un cabinet medical stomatologic este necesar in cazul unui pacient, medicului stomatolog si a doua asistente de 36 m³ aer. La o inaltime de 2,50 m rezulta o marime de baza a incaperii de 14,5 m³. Acesta este valabil daca cabinetul are doar o incapere in care se efectueaza tratamentele si in care sunt permanent prezente persoane.

Pentru o senzatie de comoditate sporita, umiditatea aerului este mai importanta decat temperatura. In incaperi in care temperatura este cuprinsa intre 21 C pana la 24 C umiditatea aerului de 42% respectiv 52% este perceputa ca fiind foarte placuta.

Cele mai multe bacterii considerate germeni de aer au cea mai ridicata rata de mortalitate la o umiditate relativa a aerului de 50% pana la 60%. La o umiditate a aerului sub 30%, la temperaturi mai ridicate mucoasele cailor respiratorii si ale ochilor devin uscate.

Sunt necesare compromisuri (mai ales in cazul unui tratament de lunga durata) intre conditiile de microclimat fixate de personalul medical si cele dorite de pacient.

La conditii de microclimat aproximativ uniforme ale incaperii numarul germenilor de aer creste pe ora cu numarul pacientilor. Din aceasta cauza este foarte important ca mai ales in incaperile de tratament sa se asigure un schimb de aer suficient.

Un aparat de climatizare a aerului in cabinetele stomatologice nu este neaparat necesar. Atunci cand este utilizat insa, trebuie sa se urmeze o intretinere si un control igienic ireprosabil pentru a impiedica o germinare.

Cel mai bun microclimat al incaperii este atins printr-o organizare de lucru ergonomica si psihologica si o conducere rationala a cabinetului in timpul tratamentelor.

4 Iluminarea cabinetului de tratament

Normele DIN 5039 dau definitia exacta a sistemelor de iluminare si anume: lampile sunt surse artificiale de lumina. Aparatele electrice sunt aparate care distribuie lumina, o filtreaza si o transforma, au deci o carcasa protectoare dotata cu filtre si reflectoare.

La alegerea tipului de iluminare trebuie sa se aiba in vedere: intensitatea luminii, felul in care cade lumina si culoarea pe care o are fasciculul de lumina.

Intensitatea luminoasa (fig. 6 - Iluminarea cabinetului stomatologic de tratament conform DIN 67 505).

Fig. 6

Conform normei DIN 67505 este:

E1 = Iluminarea generala a incaperii 500 Lux (pana la 1000 Lux);

E2 = Iluminarea locului unde se face tratamentul (mediu inconjurator) 1000 Lux (pana la 2000 Lux). In aceasta zona se afla: capul pacientului si toate spatiile pe care se aseaza instrumentarul medical, precum si dulapurile medicului si al asistentei medicale;

E3 = Iluminarea spatiului in care se face operatia cu cel putin 8000 Lux (pana la 15000 Lux).

Pentru E1 si E2 se vor folosi pe langa lumina zilei si lampi.

Majoritatea medicilor stomatologi si a asistentelor medicale prefera pentru cabinetul de tratament o intensitate luminoasa de cca. 1500 pana la 2000 Lux. Odata cu inaintarea in varsta, cele doua mecanisme de control al ochilor: acomodarea (reglarea vederii in functie de distanta la care se afla obiectul) si adaptarea (reglarea deschiderii pupilelor in functie de cantitatea de lumina) se modifica, deoarece elasticiatea muschilor oculari este tot mai slaba. Din acest motiv un medic stomatolog mai in varsta are nevoie de mai multa lumina decat unul tanar, desi desfasoara aceeasi munca.

Este recomandabil ca intensitatea luminoasa de la locul de tratament sa ramana constanta in timp. Realitatea insa este ca aceasta scade in timp o data cu imbatranirea si murdarirea instalatiilor electrice.

Intensitatea cu care o lampa emite lumina scade o data cu cresterea uzurii acesteia, astfel incat la sfarsitul perioadei ei de viata se observa ca intensitatea luminoasa a scazut cu 25%. Mai mult chiar, murdarirea instalatiei scade si ea intensitatea luminoasa. Atunci cand se fac masuratori ale capacitatii instalatiei trebuie avut in vedere scaderea randamentului acesteia. Inca de cand se face dotarea cabinetului trebuie sa se aiba grija sa se aleaga dispozitive care se prafuiesc mai greu si care se pot curata repede si bine.

In cazul in care o lampa este schimbata doar atunci cand aceasta nu mai functioneaza, luminozitatea noii lampi va diferi mult de cea a celor vechi ramase neschimbate. De aceea se recomanda schimbarea in grup a acestora in momentul in care s-a scurs deja 70% din durata de viata a majoritatii lampilor.

Tuburile de neon au o durata de viata de cca. 7500 ore (aproximativ 4 ani de lucru). Dupa scurgerea acestei perioade se vor schimba toate tuburile de neon din cabinet.

Tuburile care permit scurgerea gazului fac un zgomot neplacut. Daca lampa este defecta, atunci aceasta va produce un zumzait monoton, care va face sa creasca foarte mult zgomotul general din cabinetul de tratament.

La curatarea regulata a instalatiilor de iluminare (care se va faca cam de doua ori pe an) se recomanda sa se foloseasca substante de curatare care au atribute antistatice. Elementele din plastic nu se vor sterge pentru a le usca, deoarece astfel acestea se incarca static si vor atrage noi depuneri de praf.

Tuburile de neon functioneaza la parametrii maximi la o temperatura a mediului ambiental de cca. 22 C. Daca temperatura creste la 70-80 C, capacitatea acestora scade cu 60%. Trebuie sa se verifice daca caldura produsa de lampa poate scadea de la sine, sau daca este nevoie sa se monteze un ventilator, deci daca trebuie asigurata o racire fortata.

Intensitatea luminoasa in cabinetul de tratament nu depinde doar de instalatia de iluminat, ci si de capacitatea de reflectare a luminii pe care o au obiectele din cabinet. Trebuie sa se evite crearea de locuri intunecoase in colturile cabinetului. In caz contrar, atunci cand te uiti in directia in care nu este lumina suficienta, sau in cazul in care se lucreaza in respectivele locuri, ochii sunt solicitati mai mult.

Caderea luminii si reflectia - pentru o vedere plastica este necesara o buna dozare a luminii. Acest lucru se poate realiza in cabinetul de tratament prin plasarea sursei de lumina in asa fel, incat lumina sa cada lateral oblic de sus (fig. 7 - Iluminarea cabinetului de tratament). Lumina nu trebuie sa vina lateral, astfel incat corpul medicului stomatolog sau al asistentei sa umbreasca pacientul. Lumina perpendiculara creeaza cele mai putine umbre. Obiectul de lucru pare sa fie plan. Pacientul poate fi orbit. Lacrimile care se produc ca urmare a faptului ca ii bate lumina in ochi si fortarile acestuia de a tine ochii strans inchisi ii provoaca stres si stare de disconfort.

`

Fig. 7

Iluminarea trebuie sa se faca paralel cu axa scaunului de tratament. In spatele capului pacientului mai poate fi amplasata o sursa de lumina.

Ar trebui sa se tinda catre o luminare egala a tuturor zonelor din cabinet, prin folosirea unor surse luminoase sub forma de grilaj, dispuse diagonal deasupra locului in care se face tratamentul.

Lampile trebuie sa fie montate fix; miscarea (pendularea) acestora obosind ochii. In incaperile foarte inalte, sursele de lumina se vor cobori.

Ochii nu trebuie sa fie orbiti din cauza unei lumini care bate direct, motiv pentru care sursele de lumina sunt prevazute cu grilaje si reflectoare.

Culoarea luminii (temperatura culorii) - [Unitatea de masura - Kelvin (K)].

Culoarea luminii artificiale din cabinetul de tratament trebuie sa fie identica cu cea a luminii naturale, lumina care reda exact culoarea pielii pacientului, pentru a fi posibila aprecierea corecta a culorii dintilor acestuia. Daca temperatura luminii este prea joasa, lumina pare sa fie galbuie. Ochiul deosebeste in acest caz foarte greu nuanta galbena pe care o are dentina cariata. Cel mai indicat este sa se foloseasca tuburi de neon de culoare similara luminii naturale (ex. culoarea Osram 19 sau 12 sau Philipps 47). Grilajele si reflectoarele de la sursele de lumina nu trebuie sa fie aurii, ci sa fie din aluminiu foarte lucios, pentru ca sa nu se modifice culoarea luminii.

Contrastele puternice de culoare dintre podea, pereti si tavan influenteaza climatul coloristic din cabinetul de tratament. De aceea este necesar sa se aleaga culori neutre pentru zugravirea cabinetului. Sunt recomandabile culorile pastel sau culoarea alba.

Atunci cand trebuie sa se stabileasca culoarea dintilor trebuie sa se evite folosirea de surse de lumina stralucitoare, deoarece acestea impiedica aprecierea corecta a culorii dintilor. La imbracarea dintilor vor apare in acest caz contraste intre dintii naturali si cei artificiali.

5 Zgomotul ca sursa de pericol

Informatiile din mediul inconjurator sunt captate mai ales prin intermediul urechilor, a ochilor si a pielii. Doar o mica parte din aceste informatii sunt receptionate constient. Cele receptionate inconstient insa, nu se pierd, ci pot influenta starea psihica si capacitatea de concentrare a omului. Zgomotul nu actioneaza deranjant doar pentru auz, el poate avea si un efect psiho - vegetativ negativ .

Prin zgomot se intelege mai ales amestecul de sunete lipsite de armonie, care au un caracter deranjant si care afecteaza auzul. Intensitatea sunetelor se masoara in decibeli (dB). La masurare se foloseste un "filtru A" de unde si denumirea de dB(A).

Intensitatea de 40dB pana la 60dB este deja deranjanta pentru auz, iar daca persista un timp indelungat un zgomot de 85dB(A), pot aparea in cazuri particulare afectiuni ale auzului. La un zgomot peste 90dB si la o actiune indelungata, apar afectiuni datorate zgomotului.

Frecventele inalte ale zgomotului si zgomotele sub forma de impulsuri sunt deosebit de daunatoare. Zgomotele de durata de peste 1000 Hz si 50dB duc la scaderea capacitatii de munca. Dupa o perioada de 20 de ani de munca intr-un astfel de mediu creste gradul riscului de imbolnavire datorata scaderii auzului.

Zgomotul in cabinetele stomatologice

Zgomotele exterioare trebuie sa fie camuflate prin masurile luate din constructie, mai ales in cazul geamurilor si a usilor. La alegerea pardoselii trebuie tinut cont de zgomotul care apare la pasire. Pardoselile acoperite de mochete totusi nu sunt potrivite in incaperile de tratament, in sala de radiografii, in locurile unde se pastreaza instrumentele si in spatiul laboratoarelor. Indicatorul de zgomot in sala de lucru depinde si de marimea incaperii si de numarul persoanelor care-si desfasoara activitatea.

Camuflarea sunetelor in cabinet (de ex. prin pereti si tavan) nu va avea efect (ex. o turbina), daca distanta este mai mica de un metru fata de acestea.

Zgomotul de fond. Orice incapere are un zgomot de fond caracteristic, care variaza de obicei intre 40dB si 50dB si abia poate fi remarcat. Ia nastere mai ales prin aparate in functiune (un frigider cu agregatul in stare de functionare de exemplu). Lampile de halogen (neoanele) aprinse creeaza un fasait, care se transforma intr-un zumzet monoton cand lampa este defecta. Acest zgomot este de cele mai multe ori considerat ca fiind deranjat.

Turbine. La turbinele stomatologice curentul de aer absorbit produce zgomote de frecventa inalta (de peste 4000Hz).

Pe de alta parte datorita scurtelor intervale de timp in care turbina functioneaza si a deselor pauze ale zgomotului nu este de asteptat sa apara o afectiune a auzului cauzate de zgomot. Intervalele de timp in care functioneaza turbinele sunt de minim 4 minute si maxim 62 de minute. Intervalele de timp de functionare ale turbinelor depind de felul preparatelor alese, de experienta de lucru, daca predomina tratamente pe termen lung sau scurt, daca se lucreaza cu micromotorul (in domeniul de turatie maxima).

Turbinele pe baza de aer produc intensitati ale sunetului mai joase decat cele pe baza de bile. Diferitele caracteristici tehnice ale turbinelor influenteaza zgomotul.

Sorbul. Sorbul dezvolta (chiar si atunci cand merge in gol) un zgomot neplacut. Acest zgomot este desemnat si drept zgomot (fasait) alb, care face in special sa vibreze chiar si celulele paroase din urechea interioara, lucru ce poate fi daunator daca persista. Prin modificarea mufei furtunului de absorbtie se diminueaza zgomotul, dar si cantitatea absorbita este mai mica. Trebuie astfel sa gaseasca un compromis dupa mai multe incercari. Daca la absorbtia salivei canula nu este tinuta corespunzator, se produce un fluierat deranjant. Canula trebuie sa aiba un profil de absorbtie proiectat aerodinamic, prin care nu se diminueaza zgomotul, ci cantitatea absorbita. Compresorul trebuie depozitat la subsol sau in incaperile pentru instrumente (izolat fonic). Aerul absorbit (eventual imbogatit cu germeni patogeni) trebuie deversat spre exterior. Partea terminala a tubului de aerisire vertical este taiat oblic de jos in sus sau este curbata in jos pentru ca sa nu patrunda apa de ploaie.

Injectorul multifunctional (seringa). Aceasta este folosita des, dar pentru putin timp pentru ca indicatorul ei de zgomot este 73 dB, frecventele se gasesc intre 8000 Hz si 16000 Hz. Deranjant este in mod deosebit zgomotul seringii multifunctionale atunci cand asistenta la pregatirea dintilor pentru slefuiri indelungate cu diamant trebuie sa si raceasca zona cu spray. Zgomotul lent de lunga durata impreuna cu zgomotele micromotorului si a sorbului pot fi pentru stomatolog si pentru asistente   atat de neplacute incat pentru aceasta situatie se recomanda protectia fonica.

Aparatul cu ultrasunete. La indepartarea tartrului cu acest aparat sunt masurate valori de la 63 dB pana la 95 dB si frecvente pana la 16000 Hz. Aceste zgomote sunt concepute de majoritatea dentistilor si asistentelor drept tulburatoare; la o utilizare de lunga durata se recomanda protectia fonica. Aparatele cu ultrasunete nu trebuie folosite la curatirea instrumentelor sau in alte scopuri asemanatoare in sala de consultatie sau in timpul consultarii pacientilor, ci in incaperea centrala respectiv in laboratorul cabinetului. In timpul functionarii trebuie evitata prezenta persoanelor in imediata apropiere a aparatului pentru o perioada mai lunga de timp.

Protectia la zgomot

Din punct de vedere ergonomic se mentioneaza urmatoarele rationamente:

alegerea locului de amplasare a cabinetului tinand cont de poluarea fonica datorata circulatiei rutiere, a tramvaielor si trenurilor, fabricilor, altor activitati;

arhitectura laboratorului trebuie sa urmareasca ca salile de consultatie sa nu fie pe cat posibil orientate spre strada;

protectia fonica din constructie, mai ales la usi, geamuri, podele si tavane;

administratia cabinetului cu elemente producatoare de zgomot cum ar fi telefonul, masina de scris, calculatorul nu vor fi amplasate in sala de consultatii, ci in zona administrativa. Soneria telefonului este reglata la volum minim. Daca muzica de fond este considerata necesara intr-un cabinet, atunci trebuie sa existe posibilitatea reglarii nivelului dupa incapere si preferintele personale ale angajatilor/pacientilor;

dentistul trebuie sa micsoreze timpul de functionare a turbinei prin pornirea cu scop a micromotorului (in domeniul de turatie maxima pentru coroane dentare);

fara echipamente galagioase in sala de consultatie: (sorburi, compresoare de aer, aparate de curatare cu ultrasunete);

folosirea de canule de absorbtie adecvate;

intretinerea zilnica si pauzele regulate ale turbinelor si micromotoarelor.

Chiar si in urma acestor masuri se pot produce in timpul activitatii zgomote, mai ales datorita turbinei si a sorbului. La un nivel de peste 90dB (A) personalul este obligat sa ia masuri de protectie. Sistemul "Audio Care" (casti usoare care atenueaza in special sunetele de inalta frecventa) permite convorbirile, iar ultrasunetele sunt filtrate fonic. In ceea ce priveste influentarea psiho-vegetativa a personalului prin zgomot, 81% din dentistii intrebati considera conditiile acustice de lucru drept daunatoare, in schimb numai 19% din asistente considera acest lucru.

Interventia asupra unui dinte greu accesibil cere din partea dentistului o puternica concentrare. Un plus de zgomot blocheaza o mare parte din sistemul nervos central, face ca interventiile de mare finete ale dentistului sa poata fi executate doar cu o mare crestere a puterii de concentrare. Oboseala si surmenajul pot fi urmarile acestei concentrari. 84% dintre dentisti acuza afectiuni ale sistemului circulator, 61% afectiuni nervoase si 53% afectiuni ale sistemului digestiv.

Toti stomatologii ar trebui sa stie ca zgomotul imbolnaveste, iar acomodarea la zgomot nu este posibila. Afectiunile datorate zgomotului nu apar imediat, ci de-a lungul anilor. Surzirea datorata zgomotului se produce imperceptibil si este netratabila, iar pericolele nu pot fi percepute la fel de rapid: pericol crescut de accidentare.