|
|
|
HEMORAGIILE - PRIMUL AJUTOR
in corpul omenesc, sangele este continut si circula numai in interiorul unui sistem inchis de cavitati, alcatuit din organul central - inima - si numeroasele vase sanguine.
Iesirea sangelui in afara acestui sistem este denumita, in terminologia medicala, hemoragie (de la cuvintele elene haima = sange si regnumi = a tasni). Fenomenul are loc cand se rup vasele sanguine si este insotit de fenomene locale si generale.
Hemoragiile sunt frecvent intalnite in accidentele sportive, deoarece fortele care determina contuziile, entorsele, luxatiile, fracturile, leziunile musculare, rup de obicei si vasele sanguine, producand hemoragii de diferite gravitati.
Clasificarea hemoragiilor se face pe baza numeroaselor criterii. in functie de cantitatea sangelui pierdut, hemoragiile sunt impartite in:
Hemoragii mici - (pierderi de sange de cativa mililitri);
Hemoragii medii - (cantitatea de sange pierdut se cifreaza la zeci de mililitri);
Hemoragii mari - (pierderea este de sute de mililitri);
Hemoragii mortale - (se pierde mai mult de 1/3 din cantitatea totala de sange, hemoragia depaseste 1,5 1).
Organismul omenesc suporta foarte bine si hemoragii mari, pierderile de cateva sute de mililitri de sange fiind compensate prin completarea rapida a volumului de sange circulant si prin refacerea, in timp scurt, a globulelor sanguine. De aceea, donarea unei cantitati de 200-250 de ml de sange, cat se preleveaza de obicei in cadrul actiunilor de colectare a sangelui pentru a ajuta pe cei in suferinta, nu are consecinte nefavorabile asupra organismului.
Hemoragiile mai mari sunt impartite in :
hemoragii interne - in cazul cand vasul nu comunica cu exteriorul si sangele ramane in interiorul corpului (hemoragii cerebrale, hemoragii abdominale prin ruperea unei sarcini extra uterine etc.);
hemoragii externe - in care vasul rupt comunica cu exteriorul;
- hemoragiile exteriorizate - cand sangele provenit din vasele rupte se aduna intr-o cavitate din interiorul corpului, de unde este evacuat prin comunicarea normala a acestei cavitati cu mediul inconjurator. Hemoragiile gastrice (hematemeza) si cele renale (hematuria) sunt exemple tipice de hemoragii exteriorizate.
In functie de vasul din care provine sangele, hemoragiile se impart in :
- hemoragii arteriale,
- hemoragii venoase,
- hemoragii capilare.
Pentru acordarea corecta si eficienta a primului ajutor medical, este de mare importanta sa se stabileasca felul vasului din care se produce hemoragia.
Diagnosticul se bazeaza pe modul de curgere a sangelui, pe culoarea acestuia,pe debitul sanguin (cantitate de sange in unitatea de timp) si pe aspectul vasului din care provine sangele.
in cazul hemoragiilor articulare sangele tasneste cu putere si sacadat, deoarece sangele in artere se gaseste sub presiune, iar aceasta are nivel variabil, fiind mai mare in timpul sistolei si mai mica in timpul diastolei inimii.
Culoarea sangelui este rosu aprins, pentru ca arterele din circulatia mare contine sange oxigenat.
Debitul hemoragiei este. mare, sangele aflat sub presiune iese din vas cu viteza, astfel se ajunge la pierderi mari intr-un timp foarte scurt.
Vasul din care provine sangele se vede. Arterele sectionate in plaga apar ca niste inele de culoare albastruie, permitand cu precizie localizarea de unde curge sangele.
Hemoragiile venoase se caracterizeaza prin :
curgerea continua a sangelui,
culoarea rosie inchisa a
acestuia (contine
hemoglobina redusa),
debitul mai
mic decat in hemoragiile arteriale
(presiunea din vene* este foarte
coborate fata de cea din artere).
Peretii venelor rupte se observa cu oarecare greutate, mai Ies in cazul vaselor mici, pentru ca sunt subtiri.
Hemoragiile capilare - Semnul caracteristic al hemoragiilor capilare il constituie imposibilitatea locului unde se gaseste vasul din care provine sangele (vasele capilare au dimensiuni microscopice). Sangele apare in plaga sub forma de picatura de cul6are intermediara intre cea a sangelui venos si cea a sangelui arterial, cat si capilare venoase. Debitul hemoragiilor capilare este mic, datorita calibrului redus al vaselor rupte. Hemoragiile capilare devin periculoase numai daca plagile au suprafete mari intens vascularizate.
Primul ajutor in caz de hemoragii
Primul ajutor in caz de hemoragii consta in efectuarea hemostazei (haima - sange, stasis - oprire), adica oprirea pierderii de sange.
La locul accidentului se face de regula hemostaza provizorie, reusindu-se, ca prin mijloacele avute la dispozitie, sa se intrerupa circulatia sangelui prin vasele lezate, (fig. 1)
Hemostaza definitiva se caracterizeaza prin legarea chirurgicala a vaselor rupte sau in unele cazuri, prin coaserea peretilor acestora. Hemostaza provizorie este mecanica, turtindu-se pana la inchiderea completa a vaselor rupte in plaga, sau Ia distanta de ea. Se va proceda cu rapiditate, urmarindu-se ca accidentatul sa piarda cat mai putin sange. in cazul hemoragiile capilare si cele care au calibrul mic, hemostaza se realizeaza in plaga, prin pansament. Presiunea exercitata de fasa este suficienta pentru a turti peretii vaselor lezate si pentru a opri curgerea sangelui din ele. Daca hemoragia are un debit crescut, este bine sa se utilizeze vata in cantitate mai mare si infasurarea sa se faca cu fasa elastica mai stransa.
Hemoragiile venoase sunt oprite prin comprimare vasului, distal fata de plaga (circulatia venoasa se face de la periferie spre centru). Legarea segmentului cu un cordon strans sau mai bine cu garoul, impiedica sangele sa ajunga pana la nivelul unde vasul este rupt si opreste hemoragia, (fig. 2) si (fig. 3)
Hemoragiile arteriale sunt cele mai periculoase, pentru ca se ajunge intr-un timp foarte scurt la pierderi mari de sange. De aceea, prima manevra va fi acea de comprimare cat mai repede posibil a arterei lezate sau artera principala din care provine aceasta, presand-o pe un plan osos subjacent, intr-un punct situat proximal fata de plaga (sangele circula de la centru spre periferie). Daca acest lucru nu este posibil sau eficienta lui este redusa, ca de exemplu in sectionarea arterei carotide sau axilare, oprirea hemoragiei se face prin comprimarea manuala a arterei in plaga. Capul proximal al vasului lezat se apuca intre degetul mare si degetul aratator si se stange pana ce sangele inceteaza sa mai curga. Curajul, calmul caruia care da primul ajutor sunt decisive in aceste cazuri. Daca nu se intervine in acest fel, hemoragia poate deveni mortala in cateva minute, (fig. 4) si (fig. 5)
Comprimarea manuala a arterei, desi foarte eficienta pentru oprirea hemoragiilor arteriale, prezinta inconvenientul ca nu poate fi tinuta multa vreme. De aceea ea constituie doar primul timp al hemostazei si este urmata de comprimarea arterei prin legarea segmentului cu ajutorul fesii, a unui cordon sau garou, intr-un punct proximal fata de plaga, unde artera este mai usor accesibila.
Arterele care nu pot fi comprimate proximal fata de plaga, vor fi prinse cu pensa hemostatica in plaga si eventual legate cu ajutorul unui fir de ata mai gros, care se strange puternic si se innoada de 2-3 ori.
