|
|
|
HELMINTII
Sunt organisme multicelulare, clasificate in:
viermi rotunzi (nematode) cu localizare intestinala - ascarizi (Ascaris lumbricoides), Angiostrongylus cantonensis, Ancylostoma duodenale, Strongyloides stercoralis sau tisulara: filariaza, toxocariaza
viermi plati (plathelminti) clasificate in Cestode (Taenia saginata, Taenia solium, Hymenolepsis nana, Echinococcus granulosos) si Trematode (Fasciola hepatica, Schistosoma).
PRIONII
Sunt particule infectioase cu structura proteica, mai mici decat virusurile, fara acid nucleic, asimilati cu proteine rezistente la proteaze (PrP), responsabile de infectii lente, degenerative ale SNC.
Prionii au fost descrisi in 1982 de Prusiner, ca agenti etiologici ai scrapiei (encefalopatia spongiforma la oi, vaci, pisici) si ai encefalitei Kuru (descrisa la populatia antropofaga din Noua Guinee). Ulterior au fost identificati ca fiind cauzatori ai altor encefalopatii spongiforme: boala Creutzfeldt-Jacob, sindromul Gerstmann- Straussler- Scheinker si insomnia familiala fatala.
Sunt descrise 2 proteine infectioase, una cu 250 aminoacizi (identificata in scrapie) si cu 55 aminoacizi. Actiunea pionilor determina degenerarea celulelor nervoase, explicind lipsa de raspuns imun. Odata ajunsa intracelular, PrP este sintetizata in reticulul endoplasmatic si apoi fixata prin legaturi chimice la suprafata neuronului, SNC fiind cel mai frecvent afectat. Atingerea SNC se realizeaza prin nervii splahnici spre maduva osoasa si creier.
Se regasesc in numeroase tesuturi: limfoid, celule mononucleate sanguine.
Anatomopatologic se descrie distructie neuronala, proliferare astrocitara, demielinizare secundara, in absenta inflamatiei si caracteristic, prezenta de placi de amiloid, indeosebi la nivelul cerebelului.
Transmiterea prionilor este posibila pe cale digestiva, sexuala, verticala, iatrogena.
Posibilitatea transmiterii interumane (prin instrumente neurochirurgicale, electrozi penetranti, transplant de cornee, dura mater, administrarea de hormoni de crestere etc) determina programe speciale de prevenire a transmiterii prionilor nosocomial. Astfel in Franta, chiar si pentru investigatii gastrofibroscopice medicul isi asuma responsabilitatea efectuarii acesteia la un pacient care prezinta modificari neurologice in ultima perioada de timp, nemotivabile printr-o alta afectiune identificata; daca investigatia este absolut necesara, instrumentarul nu va fi refolosit, mijloacele actuale de dezinfectie fiind inofensive pentru prioni. Aceste masuri au fost stabilite dupa ce s-a evidentiat prezenta pronilor si in alte structuri, limfatice/ganglionare (dupa contaminare pe cale orala, agentul patogen este regasit in amigdale, apoi in placile Peyer), luand in calcul perioada de incubatie mare a bolii, pana la 35 ani, lucru ce ar putea evidentia in cativa ani unele encefalite spongiforme nosocomiale!
