|
|
|
EXAMENUL RADIOLOGIC IN SPECIALITATI
EXAMENUL RADIOLOGIC IN O.R.L.
Explorarea radiologica a sinusurilor fetei si a mastoidelor da relatii asupra pneumatizarii , configuratiei si intinderii cavitatilor - dar si asupra proceselor patologice care se traduc radiologic prin modificarea transparentei , continutului cavitatii sinusale sau conturului lor osos .
SINUSURILE FETEI
Sinusurile fetei sunt in numar de 8 si sunt simetrice de o parte si de alta a liniei mediene si se impart in sinusurile anterioare si sinusurile posterioare .
Sinusurile anterioare sunt reprezentate prin ;
sinusurile maxilare , sinusurile frontale si celulele etmoidale
anterioare . Ele se deschid si se dreneaza in meatul
mijlociu .
Sinusurile posterioare sunt sinusurile
sfenoidale si celulele etmoidale posterioare si se deschid
in meatul superior .
SINUZITELE ACUTE pot fi catarale si purulente .
Sinuzitele acute catarale radiologic se poate observa o umbrire difuza pe aria sinusului datorita micsorarii cantitatii de aer din sinus, explicata prin ingrosarea, catarul mucoasei . Rareori se constata ingrosarea mucoasei in ,, chenar marginal " ca o banda umbrita de jur imprejurul peretilor osossi ai sinusului bolnav .
SINUZITA ACUTA PURULENTA daca se face radiografie in pozitie ortostatica , in sinuzita purulenta se poate observa o cantitate de lichid ce umbreste intens si omogen partea decliva a sinusului si umbra are un nivel superior orizontal sau concav .
SINUZITELE CRONICE au caracter cataral si constau in ingrosarea neuniforma a mucoasei . Lichidul de secretie este in cantitate mica comparativ cu cel din sinuzitele acute supurate .
In sinuzitele cronice, radiologic se constata umbrire neomogena pe intinderea sinusurilor bolnave .
Formatiuni polipoide se observa pe partea decliva a sinusului, unde procesul inflamator este de durata si puroiul stagneaza mult timp.
In sinuzitele cronice se observa modificari ale conturului osos al sinusului ; la inceput decalcificare, apoi scleroza si densificare care se propaga la distanta de sinus si se pierde spre osul sanatos.
CHISTURILE SINUSURILOR dupa procesele inflamatorii sinusale, unele glande ale mucoasei isi obstrueaza canalul de scurgere spre sinus si lichidul de secretie se acumuleaza si destinde glandele progresiv, luand forma chistica cu dimensiuni intre 1 - 3 cm . Sunt mai frecvente in sinusurile maxilare si au sediul in unghiul diedru inferior al sinusului . Daca se introduce lipiodol in sinus , apare ca o imagine lacunara .
MASTOIDA
La copil, muguri ai mucoasei care captuseste urechea medie se insinueaza in osul temporal si intre 2 - 6 ani nasc celule pneumatice ale mastoidei ce pot fi comparate din punct de vedere al mecanismului de formare cu sinusurile fetei .
REACTIA MASTOIDIANA se traduce radiologic prin voalul antrului si al grupului de celule periantrale, rezultat in urma inlocuirii aerului prin exudat si ingrosarea hiperemica a mucoasei care tapeteaza celulele mastoidiene ce nu prezinta leziuni osoase , de unde si denumirea de otomastoidita catarala .
OTO - MASTOIDITA SUPURATA ACUTA
Voalarea celulelor mastoidiene apare mai intensa , datorita aparitiei unor exudate importante care umplu cavitatile celulare .
Desenul osos alveolar al celulelor mastoide bolnave apare sters , estompat , lipsit de contrast , totul fiind inconjurat de voalul general al sistemului celular .Leziunile osoase evolueaza spre osteoliza .
Apar intreruperi ale continuitatii osoase septate care se pot pune in evidenta radiografic .
OTO - MASTOIDITA CRONICA
Sunt doua elemente importante care se intalnesc simultan in aspectul radiografic al otomastoiditei cronice ;
1.cicatrici osoase cu aspectde sechele si ingrosari septale , urme ale unor vechi procese care se traduc radiologic printr-o umbrire neregulata a mastoidei ,
2. leziunile de osteita cronica sub forma de focare de osteoliza cu margini zimtate , neregulate ,difuz conturate .
COLESTEATOMUL
Parte din epiteliul conductului auditiv in cursul procesului supurativ cronic, migreaza in urechea medie prin intermediul perforatiei timpanice si din urechea medie mugurii epiteliali invadeaza antrul mastoidian si celulele mastoidiene periantrale . Aici epiteliul de dezvolta chistic , se descuameaza, secreta sebum, formand o colectie care determina uzura osului care se resoarbe si apare cavitatea transparenta a colesteatomului .
Radiologic , colesteatomul are urmatoarele semne caracteristice ; o zona clara si rotunda sau ovalara, plasata in regiunea antro-aticala care depaseste dimensiunile mijlocii ale antrului, delimitarea neta a lacunei cu o zona fina de condensare osoasa in jur.
TUMORILE MALIGNE ALE SINUSULUI MAXILAR
Tumorile maligne ale fetei pleaca de obicei de la mucoasa sinusului maxilar; ele se traduc radiologic prin umbrirea intensa a sinusului maxilar si produc distrugerea peretilor ososi si invazia spre orbita, sau spre peretele anterior al sinusului, spre celulele etmoidiene sau spre tuberozitatea posterioara a sinusului .
LARINGELE
Radiografia uzuala este cea din profil pe care se recunoaste cu usurinta hioidul si scheletul cartilaginos al laringelui, care la persoanele in varsta este opac, datorita depozitelor calcare .
Examenul radiologic al acestei regiuni este indicat in primul rand in diagnosticul precoce al tumorilor laringelui si hipofaringelui, in care ne ajuta sa precizam extinderea procesului patologic in profunzime si in portiunile inaccesibile laringoscopiei .
Cu ajutorul examenului radiologic pot fi examinati corpii straini opaci, infipti sau anclavati in partile moi ale laringelui si pot fi puse in evidentafracturile laringelui.
EXAMENUL RADIOLOGIC IN OFTALMOLOGIE
Se efectueaza in caz de traumatisme, corpi straini, procese inflamatorii, tumori .
Fracturile determina aparitia unui traiect de fractura pe unul din contururile orbitei , eventual cu infundare si opacefierea sinusului corespunzator prin hemoragia intrasinusala .
TUMORILE INTRAORBITALE ; cele benigne determina exoftalmie, largirea diametrului orbitei prin apasare si atrofia peretilor ososi.
In tumorile maligne se constata distructie osoasa cu discontinuitatea unor contururi.
Tumorile nervului optic produc asimetria canalelor otice in ce priveste forma si dimensiunile, discontinuitatea peretilor .
MENINGEOMUL invelisurilor nervului optic se traduce prin largirea gaurii optice , a fantei sfenoidale, fara modificarea seii turcesti .
GLIOMUL nervului optic are sediul chiasmatic si largeste gaura optica dar produce si distructia tuberculului selar .
EXAMENUL RADIOLOGIC IN NEUROLOGIE SI NEUROCHIRURGIE
Examenul radiologic la craniu si coloana vertebrala, radiografia simpla sau examenul cu substanta de contrast da relatii pretioase atat asupra starii scheletului cat si asupra continutului lor precizeaza sediul si intinderea procesului patologic si uneori natura lui .
CT ( COMPUTED TOMOGRAPHY) este una dintre cele mai moderne metode accesibila si la noi . Principiul de functionare a acestor tipuri de aparate ramane acelasi chiar daca ele sunt intr-o continua perefectionare, respectiv se realizeaza o reconstructie matematica a unei sectiuni, a capului sau a oricarei portiuni de corp, in termeni de densitate inscrisi in cifre pe o matrice, sau convertiti in semnale de imagine . Acest nou tip de imagine radiologica permite nu numai vizualizarea calitativa, ci si masurarea cantitativa a unor foarte mici diferente de absorbtie, dintr-un strat de studiat, sectiune tomografica, realizandu-se in final o imagine complexa . Metoda este deosebit de valoroasa in diagnosticul afectiunilor endocraniene si isi da intregul aport in conditiile unei anamneze judicioase si a unui examen clinic competent . Examenele neuroradiologice ,, clasice" pot orienta sau alteori pot completa CT, ca si metodele moderne cum sunt ;
angiografia numerizata ,
rezonanta magnetica nucleara ,
tomo9grafia prin emisie de pozitroni ,
tomografia computerizata de monoemisie , si altele .
Valoarea de diagnostic a imaginilor CT consta in stabilirea unui diagnostic de existenta , de localizare, frecvent de natura a leziunii si pe cat posibil de prognostic .
ENCEFALOGRAFIA GAZOASA , P.E.G. consta in inlocuirea lichidului cefalorahidian din sistemul ventricular cerebral si din spatiile subarahnoidiene cu o substanta gazoasa , aer, introdusa prin punctie rahidiana suboccipitala sau lombara . Ventriculografia consta in inlocuirea LCR-ului din sistemul ventricular cerebral cu aer care este introdus direct in ventricul prin punctie, dupa ce s-a facut o gaura de trepam .
ARTERIOGRAFIA CEREBRALA presupune introducerea substantei opace de contrast in artera carotida sau in artera vertebrala si efectuarea de radiografii instantanee .
In raport cu starea arborelui se poate stabili sediul tumorilor cerebrale, dar mai ales se stabileste diagnosticul pozitiv de anevrism, care are sediul cel mai frecvent la nivelul sifonului carotidian . Este indicata si in studiul malformatiilor , dupa traumatisme , dupa interventii chirurgicale cu ligatura de vase, pentru a aprecia restabilirea circulatiei colaterale .
MIELOGRAFIA consta in introducerea unei substante de contrast in spatiul subarahnoidian prin puntie suboccipitala sau lombara, care datorita vascozitatii si greutatii, se comporta ca un index opac si prin inclinarile bolnavului , poate fi plimbat in lungul spatiului subarahnoidian intre regiunea cervicala si prima vertebra sacrata . In mod normal substanta de contrast se aduna repede in fundul de sac dural inferior.
In caz de obstacol sau de formatiuni care modifica largimea sau continuitatea spatiului, substata de contrast se opreste si arata polul superior sau polul inferior al leziunii .
La nivelul opririi, conturul benzii de substanta de contrast poate fi concav sau ca o cupa determinat de hernierea nucleului pulpos si este neted sau poate prezenta aspect dintat posibil in tumori .
Diagnosticul se pune pe radiografia simpla si pe mielografie .
Rdiografia simpla evidentiaza o pensare a discului intervertebral L5-S1 si mai rar L4- L5 , scolioza cu ingustarea unilaterala a discurilor vecine si rectitudinea coloanei lombara de profil - triada Barr . Mielografia evidentiaza o oprire in dreptul discului ingustat , cand este o hernie voluminoasa , sau ocoleste nodulul herniar sau prezinta o deformare localizata, ancosa bilaterala , care da imagine in ceas de nisip, sau se constata amputarea unei radacini .
HIPERTENSIUNEA INTRACRANIANA
Semnele radiologice depind de varsta bolnavului. La copii se evidentiaza dehiscenta suturilor, largirea fontanelelor, calota subtiata si craniul apare in totalitate marit . La adult cand suturile s-au sudat definitiv modificarile sunt evidente la nivelul tablei interne a calotei craniene prin accentuarea impresiunilor digitale si santurilor vasculare.
HIDROCEFALIA
Poate fi interna cu acumularea de LCR in ventriculii cerebrali sau externa intre foitele meningeale . Diagnosticul ,,clasic" se punea prin ventriculografie care evidentia marirea ventriculilor cerebrali , actual se pune diagnostic CT.
TUMORILE INTRACRANIENE
Sunt reprezentate de adenoame hipofizare , tumorile chiasmei, craniofaringiom, meningioame, glioame, angioame etc. Diagnosticul clasic se facea prin ventriculografie si arteriografie cerebrala , care evidentiau o asimetrie a ventriculilor , compresiuni cu deplasare contralaterala sau lipsa pneumatizarii . Arteriografia cerebrala precizeaza existenta si localizarea unor leziuni sau deplasari vasculare . In cazul tumorilor benigne areterle sunt dislocate fara modificari de calibru si contur pe cand in procesele maligne se constata o vascularizatie tipica neoformativa , anarhica .
EXPLORAREA RADIOLOGICA SI IMAGISTICA A COLECTIILOR SANGUINE POSTTRAUMATICE
HEMATOMUL EXTRADURAL H. E. D. ( EPIDURAL )
Este un revarsat sanguin cu caracter compresiv , care se dezvolta intre tablia interna a craniului si dura mater, de obicei in spatiul decolabil Gerard - Marchand.
Surse de producere ;
a. a. meningee mijlocie sau una din ramurile sale, a . meningee anterioara sau a . meningee posterioara
b. fracturi osoase - vene diploice , interesate intr-un focar de fractura,
c. sinusurile venoase durale sau vene tributare acestora.
Radiofrafiile de craniu, efctuate in incidente adecvate impactului, care se realizeaza cu dificultate , deoarece bolnavii sunt necooperanti, pot evidentia traiecte de fractura, mai ales fracturi denivelate, care au interesat eventual trunchiuri sau ramuri ale arterei meningee sau sinusuri venoase durale.
De retinut ca absenta unei fracturi nu elimina posibilitatea unui H.E.D.
ANGIOGRAFIC se poate constata ; interceptarea unui vas arterial sau venos, de tip ,, pseudoanevrism posttraumatic " , este un semn sigur de HED ; pe imaginile de fata , spatiu avascular ,, vidul vascular" inHED este bine vizualizat in faza arterio-capilara si este mai net conturat in localizarea temporala sau parietala .
Limita interna a ariei avasculare in HED este manifest concava catre inafara, racordata sub forma de unghi deschis la tablia osoasa.
Deplasarea axului median al creierului, semn nespecific pentru HED este realizata cand volumul colectiei sanguine compresive este de cel putin 30 ml si este mult mai redusa sau inexistenta in localizarile posterioare sau bilaterale ale unui hematom.
Explorarea CT are o eficienta absoluta , dand relatii importante de existenta, localizare si modificari indirecte . Imaginile sunt asemanatoare cu cele constatate prin angiografie, iar hiperdensitatile obtinute sunt cele ale colectiilor hematice, in diferite stadii evolutive. Aspectul hematomului epidural este biconvex, bine delimitat , adiacent tabliei interne a calotei craniene ; densitatea lui scade cu evolutia.
HEMATOMUL SUBDURAL H.S.D.
Este reprezentat de un revarsat sanguin cu caracter compresiv, care se colecteaza intre dura-mater si suprafata creierului.
In aceste conditii, sursa sangerarii este mai greu de precizat si in functie de evolutia lor pot fi ;
recente ( acute sau subacute ) si
tardive ( cronice ), incapsulate .
Angiografic - axul arterial median al creierului este de regula, deplasat catre partea opusa, iar aceasta deplasare este minima sau chiar inexistenta in cazul hematoamelor subdurale bilaterale, sau cand contralateral exista un hematom intracerebral, mai rar epidural. CT apare o zona hiperdensa ca o secera adiacenta tabliei interne a calotei , putand patrunde in fisura interemisferica.
HEMATOMUL INTRACEREBRAL
Este un revarsat sanguin delimitat care se dezvolta in parenchimul cerebral.
Cel postraumatic se formeaza , in timp, intr-o zona de contuzie forte cu ramolisment si necroza si unde se colecteaza subfuziunile sanguine ca urmare a vasoparaliziei persistente.
In situatii foarte rare, hematomul intraparenchimatos posttraumatic se poate produce printr-o leziune vasculara directa, intr-o arie de dilacerare.
Realizat prin oricare dintre mecanisme, reprezinta un proces inlocuitor de spatiu, cu caracter evolutiv, expansiv- compresiv, care determina HIC cu sindrom de agravare.
CT apar imagini hiperdense de dimensiuni variabile , cu densitate in scadere progresiv in functie de vechimea hematomului, care comprima si imping structurile liniei mediene.
Radiografia simplaabdominala in obstetrica evidentiaza pozitia fatului respectiv prezentatia , numarul fetilor , eventual diagnosticul mortii intrauterine situatie cand apare incalecarea oaselor craniene .
HISTEROSALPINGOGRAFIA ne ajuta la diagnosticarea modificarilor de volum , forma sau alte patologii ale organelor genitale .
Mamografia poate evidentia tumorile mamare ca opacitati cu contur net cand sunt benigne si contur difuz si eventual miocrocalcificari cand sunt maligne .
Galactografia pune diagnosticul tumorilor canaliculare care apar ca lacune , stopuri sau stenoze ale canalelor galactofore .
Radiografiile dentare se executa cu aparate specifice pe filme cu ambalaj special , de dimensiuni ľ cm sau 4/5 cm , aplicate intraoral, in dreptul unui grup de 3 , 4 dinti situati pe acelasi plan . Caninii datorita dispozitiei anatomoce speciale se vor radiografia separat .
Radiografia extraorala pentru maxilare se face pe film 13 / 18 in casete cu folii, dupa tehnica obisnuita .
Notarea dintilor se face prin cifra
corespunzatoare dintelui examinat , inscrisa in unul din cele
4 cadrane delimitate de doua linii care se intretaie
perpendicular, insotite de litera initiala a
portiunii din arcada, pe care se gaseste dintele (
arcada superioara din dreapta si cea din stanga se
noteaza cu litere mari , iar arcadele inferioare cu litere mici )
sau precedate de cifra cuadrantului corespunzator ; 1 2 .
4 3
De exemplu caninul superior drept se noteaza cu D3 sau 1.3 iar premolarul 1 inferior stang se noteaza s4 sau 3.4 .
Dintele are opacitatea accentuata, forma triunghiulara cu varful implantat in arcada osoasa dentara .
Coroana dintelui este constituit din dentina care din cauza continutului mare in calciu este opaca la razele X , in centru se gaseste camera pulpara care este transparenta iar la periferie are un strat de smalt foarte subtire dar mai opac decat dentina . Coletul dintelui face trecerea intre coroana si radacina .
Radacina dintelui constituita din dentina si acoperita cu cement, gazduieste in lungul ei canalul dentar ce se continua cu camera pulpara. In jurul radacinii se observa spatiul transparent alveolo-dentar ocupat de ligamentul dintre radacina si alveole .
Peretele alveolar apare ca o dunga trasa cu creionul numita lamina dura cu caracter de corticala osoasa .
Intre doi dinti vecini se poate observa septul osos interdentar, constituit din tesutul spongios din marginea maxilarului si din peretii alveolelor care se prelungesc cu o creasta intre cei doi dinti .
Parodontium este unitatea morfo-functionala constituita din 5 straturi anatomice care sunt in interdependenta si sunt prinse, afectate, de obicei concomitent in procesele patologice ; stratul de cement , ligamentul alveolo-dentar peridontium, peretele osos alveolar ( lamina dura) periostul regional al marginii maxilarului si gingia.
Radiologic poate fi diagnosticata in zone unde stomatologul nu o poate observa . Apare ca o intrerupere a continuitatii smaltului sau prin lacuna de dentina, cu contur difuz si neregulat ; modificarea radiologica este mai discreta decat leziunea anatomica .
GRANULOMUL DENTAR
Este o parodontita apicala cronica ce se traduce radiologic prin leziuni osoase distructive situate in tesutul osos alveolar din jurul varfului radacinii pe o arie cat o gamalie de bold sau pe partea laterala a radacinii, in caz de canale anormale sau de cai false.
Conturul focarului transparent al granulomului este precis in perioada de liniste si sters in perioada de puseu osteolitic
CHISTUL RADICULAR
Se traduce radiologic printr-o zona de osteoliza sferica scobita in rebordul osos al maxilarului inferior de dimensiuni mai mari , cu contur net si dens. Poate include radacini de la mai multi dinti sau daca se dezvolta intre radacini , le dezorienteaza , impinge dintii vecini de o parte si de alta a dintelui pe care este axat chistul .
PARADONTOPATIILE MARGINALE CRONICE
Crestele si septurile osoase care separa dintii intre ei de-a lungul rebordului se modifica radiologic in paradontopatiile marginale cronice . Se observa atrofia si disparitia crestei , septurilor, cu atat mai accentuata cu cat paradontopatia este mai veche si mai grava .
In cele din urma septurile si peretii alveoloari se resorb pana spre varful radacinii , dintii capata o mobilitate mare si cad singuri .
FRACTURILEMAXILARELOR
Ca si afectiunile inflamatorii ( osteomielita , sifilisul , tuberculoza , actinomicoza ) sunt diagnosticate pe baza semnelor clinice si radiologice descrise pentru oasele lungi .
TUMORILE MAXILARELOR
Pot fi impartite in ;
tumori adevarate , care pleaca de la elementele structurale ale tesutului osos ,
tumori care pleaca de la aparatul dentar .
Tumorile adevarate pot fi benigne ca osteomul , fibromul , hemangiomul ; semimaligne ca si condromul ; maligne ca osteosarcomul .
Ele au aceleasi caractere radiologice ca si cele care se dezvolta pe alte piese ale scheletului .
Tumorile care pleaca de la aparatul dentar sunt ; chistele dentare, odontomul si ameloblastomul sau adamantinomul .
ODONTOMUL sau DENTOMUL este o tumora benigna constituita dintr-un conglomerat de dinti rudimentari ; se dezvolta cu precadere la nivelul ultimului molar inferior care lipseste de pe arcada si se traduce printr-o cavitate de 1 - 2 cm , net conturata care este plina cu formatiuni opace rotunde sau poligonale , denticuli , ce se suprapun si dau imagine in mozaic .
AMELOBLASTOMUL sau ADAMANTINOMUL este o tumora caracterizata prin formatiuni chistice transparente , care in cresterea lor apasa si distrug trabeculele spongioasei , subtie si sufla corticala .
Formatiunile sunt separate intre ele prin septuri osoase subtiri, care dau imagine in fagure de miere . Uneori poate aparea o cavitate chistica unica .
PATOLOGIA GLANDELOR SALIVARE
Calculii salivari radioopaci se evidentiaza pe radiografia simpla, iar cei transparenti apar in urma sialografiei adica introducerea de lipiodol in arborele canaliculelor, vor aparea ca imagini lacunare .
Tumorile benigne deplaseaza in jurul lor canalele salivare iar cele maligne amputeaza sau dispun anarhic canalele salivare .
