|
|
|
TATANEASA
Plante
anticancerigene din flora romaneasca
Pentru majoritatea cititorilor nostri tataneasa (Symphytum officinale) nu mai
are nevoie de prezentare. Planta inaltuta, prezenta mai ales in zonele umede,
de pe marginea santurilor, a paraielor si in zavoaie, are florile
rosii-violacee, cu frunze aspre, de un verde pal, si tulpina paroasa.
Infloreste din luna mai pana in august, intreaga planta - radacina, frunze si
flori - avand proprietati terapeutice extraordinare, folosite atat in medicina
umana, cat si in cea veterinara.
Printre numeroasele virtuti ale tatanesei, la loc de frunte se afla capacitatea
ei de a diminua inflamatiile, de a vindeca rapid ranile, de a opri dezvoltarea
t
umorilor. Veritabila planta-medicament, marele secret al tatanesei il
reprezinta alantoina, o substanta cu proprietati antitumorale si
anticancerigene, ale carei principii vindecatoare au fost dovedite prin
experiente de laborator.
Recoltarea: radacinile se recolteaza acum, toamna, in octombrie si noiembrie,
sau la sfarsitul iernii si inceputul primaverii, in lunile
februarie-martie-aprilie. (In intervalul cuprins intre lunile ianuarie si
martie, radacinile secreta maximum de alantoina.) Frunzele si florile se
recolteaza in timpul infloririi (mai-august), pe timp frumos, dupa ora 10.00,
cand planta secreta maximum de principii active.
Tataneasa in medicina populara
Planta este cunoscuta din antichitate, utilizata pe scara larga de vindecatorii
daci, care o numeau pojarne sau taciune. Folosirea tatanesei in medicina
populara este mentionata de etnobotanisti in toate zonele tarii. Din Banat in
Bucovina, din Oltenia in Transilvania, tataneasa era principalul leac contra
fracturilor, scrantiturilor, a durerilor de toate felurile. Era unul din cele
mai eficiente remedii contra herniei (vatamaturii). Daca bolnavul voia sa se
tamaduiasca repede, trebuia sa manance turte din tarate amestecate cu radacini
pisate de tataneasa, sa se incinga cu o legatura facuta cu tataneasa si
pedicuta, sa se crute de la efortul fizic macar 3-4 saptamani. Proprietatile
vitalizante ale tatanesei erau la mare pret, de altfel una din denumirile
populare ale plantei este aceea de iarba intaritoare.
* Pentru fracturi la maini si picioare, radacina se scotea din pamant, se
spala, se taia in rondele foarte subtiri, se fierbea intr-o oala cu apa pana
scadea la jumatate, se amesteca cu faina de orz, se aseza pe o bucata de panza
cat sa cuprinda fractura, se indreptau oasele si apoi se aplica pe zona
afectata. Peste panza cu tataneasa se puneau lopatele din lemn, care fixau zona
fracturata, si se lega cu o alta panza. Legatura se tinea 48 de ore, udandu-se
cu decoct de tataneasa. Se schimba apoi. Procedeul continua pana se vindeca
fractura. * Radacina rasa si fiarta in lapte dulce se punea calda pe locul
durerilor de pantece, de splina, de rinichi. * Decoctul radacinilor se
administra lehuzelor, ca sa le aline durerile, iar plantele fierte se puneau pe
abdomen. * Radacina pisata si fiarta se folosea in legaturi contra durerilor de
mitra (uter). * In ulcer de stomac, se bea decoctul radacinii in loc de apa. Se
mai lua impotriva diabetului. * Mai tarziu, dupa descoperirea distilarii alcoolului,
radacina de tataneasa se plamadea in rachiu si se bea contra urdinarii (diaree)
sau se lua cate un paharut in fiecare dimineata, de catre cei debili, ca sa se
intremeze. Radacina rasa si amestecata cu miere se lua, cate o lingura, contra
suspinului (astm) si hepaticei (tuberculozei). (Constantin Parvu,
'Enciclopedia plantelor'.) Tataneasa in medicina moderna
Studiile facute in ultimele decenii au confirmat in cea mai mare parte ceea ce
se stia din medicina populara despre tataneasa. S-a stabilit faptul ca
principiile active ale tatanesei favorizeaza cicatrizarea si regenerarea rapida
a pielii si a mucoaselor, sudarea rapida a fracturilor, remisia tumorilor maligne
si benigne. Alantoina, considerat actualmente cel mai important principiu activ
al tatanesei, are efecte antiinflamatoare, antitumorale si favorizeaza
regenerarea tesuturilor. Exista foarte multe preparate externe (mai ales
unguente) pe baza de tataneasa, folosite pentru tratarea ranilor, tumorilor,
nevralgiilor. Planta e continuta, insa, si in preparate interne, mai multe
formule Plafar de ceaiuri includ tataneasa ca planta de baza in diverse
amestecuri. Ceaiurile Cicatrizant gastric, Calmant gastric, folosite la scara
larga la noi in tara, de peste 20 de ani, contin tataneasa si sunt folosite
pentru tratamentul gastritei hiperacide si al ulcerului. Pentru uz extern,
tataneasa este cea mai folosita planta din ultimii 10 ani, existand peste 200
de preparate farmaceutice care o contin in formula lor.
Tataneasa si cancerul
Judecand dupa rezultatele obtinute, tataneasa este unul dintre cele mai
puternice remedii anticancerigene din plante, alaturi de spanz si de
marul-lupului. Este utilizata ca anticancerigen atat intern, cat si extern, cu
rezultate de exceptie. Intern, este de preferat sa fie folosita in forme cat
mai apropiate de cea natur
ala: pulbere, macerat la rece combinat cu decoct, mai rar - tinctura.
Extern, se foloseste in forme cat mai concentrate si, eventual, asociata cu
alte plante anticancerigene si antitumorale puternice: rostopasca (planta care
avand efecte caustice permite patrunderea in profunzime), marul-lupului, muguri
de plop, piperul-lupului, iedera, cimisir. In cele ce urmeaza va punem la
dispozitie cateva retete extrem de eficiente pe baza de tataneasa.
Preparate din tataneasa
Pulberea de tataneasa Radacinile uscate se macina fin, cu rasnita de
cafea; daca mai raman bucati nemacinate, se face o cernere. In principiu, doza
la adulti este de o lingurita de 3 ori pe zi. Pulberea se tine sub limba vreme
de 10-15 minute, apoi se inghite cu putina apa. La copii intre 2 si 12 ani,
doza se injumatateste, iar la copii sub 2 ani se aduce la o treime.
Maceratul la rece La o cana de
apa, se pun 2 lingurite de radacina de tataneasa, macinata cu rasnita electrica
de cafea. Se lasa 8-10 ore la macerat, dupa care se filtreaza. Se obtine un
lichid usor vascos, puternic emolient, cu efecte cicatrizante si calmante
gastrice, dar si expectorante, deosebite. Se beau 2-3 cani de macerat la rece
pe zi, de obicei pe stomacul gol.
Decoctul de tataneasa Se fierb 2
lingurite de pulbere de tataneasa intr-o jumatate de litru de apa (doua cani)
timp de 5 minute, dupa care se lasa sa se raceasca si apoi se filtreaza. Se
amesteca jumatate de litru de decoct astfel obtinut cu inca jumatate de litru
de macerat la rece. Preparatul obtinut se bea in 3-4 reprize zilnic, pe
stomacul gol.
Tinctura de tataneasa
Considerata
de multi 'buruiana', intra in peste 200 de preparate farmaceutice
Se pun 20
linguri rase de pulbere de tataneasa (obtinuta prin macinare cu rasnita
electrica de cafea) intr-un vas; se adauga apoi alcool de 75gr. (3 parti alcool
alimentar 96gr. si o parte apa), atat cat sa cuprinda pulberea si sa ramana o
pelicula de alcool de 4-5 cm deasupra. Se lasa la macerat vreme de 10 zile,
apoi se stoarce si se filtreaza. Se tine in sticlute mici, inchise la culoare.
(Preparatul poate fi cumparat si in magazinele naturiste, sub licenta
'Dacia Plant' Sebes, Alba.)
Extractul fluid de tataneasa
Din tinctura astfel obtinuta se pun intr-o farfurioara curata 4-5 lingurite, si
se lasa vreme de 4-6 ore la evaporat, pana cand volumul scade de circa trei
ori. Se obtine o pasta inchisa la culoare si foarte vascoasa, cu efecte
antitumorale si cicatrizante cu totul deosebite.
Tratamente interne
* Cancer - tataneasa este un adjuvant pretios pentru mai multe forme de
cancer, fiind folosita intern, drept remediu principal in vindecarea
spectaculoasa a unor cazuri de cancer la intestin, prostata, stomac. Se
administreaza decoctul, 1 - 1,5 litri pe zi, pe stomacul gol, in 3-4 reprize,
din care una obligatoriu dimineata, la sculare, inainte de a manca sau a
consuma altceva. In tratamentul cu tataneasa al cancerului este strict interzis
consumul de carne, zahar, alimente cu conservanti, prajeli. Regimul alimentar
va fi compus din minimum 50% cruditati. Se fac cure lungi: de la 6 luni, la doi
ani. Acelasi tratament ne-a fost semnalat din scrisorile cititorilor nostri, ca
fiind valabil pentru cancer la ficat, fibrom uterin, polipi stomacali.
* Gastrita hiperacida si ulcer - se combina pulberea de tataneasa in
parti egale cu pulbere de flori de tei. Se ia o lingurita din acest amestec, de
patru ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se tine sub limba 15 minute, dupa care
se inghite cu putina apa.
Tratamente externe
* Cancerul de piele - Se aplica extract fluid de tataneasa de trei ori
pe zi, pe locul afectat. Pentru a spori aderenta pe tesutul tratat, se adauga
in extract, inainte de aplicare, 10-20 de picaturi de tinctura de propolis.
Extractul fluid se intinde cu o bucatica de vata pe toata suprafata, care
anterior a fost curatata cu apa fiarta si racita sau cu apa de tarate (obtinuta
prin macerarea a doua linguri de tarate proaspete intr-un pahar de apa 4-5 ore.
* Alunitele care tind sa se transforme in formatiuni tumorale. Se
amesteca tinctura de tataneasa cu tinctura de rostopasca (o gasiti in comert,
preparat 'Dacia Plant') si se evapora dupa metoda descrisa la
obtinerea extractului fluid. Se fac aplicatii pe locul afectat, de patru ori pe
zi, apoi se lasa sa se usuce fara bandaj, in aer liber (locul sa nu fie
acoperit de imbracaminte) macar 20 de minute (de preferat ar fi 1-2 ore).
Aceste formatiuni dispar in 2-4 saptamani.
* Entorse, luxatii, fracturi - pe entorse si luxatii se aplica comprese
cu tinctura de tataneasa sau se face un masaj foarte usor, cu extract fluid de
tataneasa. Pe fracturile care se consolideaza cu intarziere, se aplica extract
fluid, de doua ori pe zi.
* Rani pe col - se pune decoctul de tataneasa in irigator si se fac
spalaturi zilnice, timp de doua saptamani. Dupa introducerea decoctului,
bazinul se tine mai ridicat decat trunchiul, asa incat lichidul sa ajunga in
profunzime. O alta metoda de tratament este combinarea in proportii egale a tincturii
de tataneasa, de coada-soricelului (se gaseste in comert) si de propolis, si
evaporarea lor dupa metoda descrisa la obtinerea extractului fluid. Se iau cu o
seringa fara ac 5-8 ml din acest extract si se introduc in vagin, dupa care
vreme de 15 minute faceti lumanarea, cu picioarele sprijinite pe un perete
('statul pe umeri' cu spatele ridicat, de la orele de gimnastica) sau
in alta pozitie, cu bazinul ridicat. Tratamentul se face de unu-doua ori pe zi,
dureaza doua saptamani si este foarte eficient.
* Hemoroizi - se aplica extract fluid de doua ori pe zi pe zonele
afectate. Suplimentar, se fac clisme cu 200 ml de decoct de tataneasa - o data
la trei zile (cel putin). Se folosesc plante laxative si se introduc cruditati
in alimentatie, pentru marirea tranzitului intestinal. In locul extractului
fluid, se pot folosi cu succes si unguentele de tataneasa din comert: unguentul
cu tataneasa de la 'PlantExtrakt' Cluj, crema Radex de la
'Plantavorel' Piatra-Neamt etc.
* Arsuri de
gravitate mica, rani vechi ori care se vindeca greu, cicatrice inestetice -
se trateaza eficient, prin pensulari facute de doua ori pe zi pe locul afectat
cu tinctura sau, cand nu este suportat alcoolul, cu extract fluid.
* Boli venerice - tataneasa, mai ales extractul fluid, este un ajutor
pretios, deoarece grabeste vindecarea si favorizeaza actiunea altor plante. De
exemplu, tataneasa are o actiune potentatoare pentru rostopasca, care este un
remediu pretios in tratamentul vegetatiilor veneriene (produse de Papiloma
virusuri) si al herpesului. Aplicata la cateva ore dupa solutiile topice, pe
baza de podofilina, are capacitatea de a reface rapid tesuturile lezate, fara a
diminua efectul terapeutic al acesteia. Pentru igiena normala a organelor
genitale, decoctul de tataneasa este de preferat altor solutii, deoarece nu
distruge flora normala, fapt care ar duce la cronicizarea unor afectiuni in
aceasta zona. Extractul fluid obtinut din partile aeriene ale rostopascai este
un anticandidozic puternic.
Tataneasa - pericol cancerigen?
In ultimii ani, se aud tot mai multe voci care sustin ca anumite plante
medicinale traditionale, printre care la loc de frunte se afla tataneasa, ar
avea efecte cancerigene. Nu vom trata problema global, ci ne vom opri
deocamdata la cazul tatanesei.
Asa cum precizam, planta este utilizata inca din timpuri imemoriale.
'Enciclopedia de etnobotanica romaneasca' precizeaza ca este una din
cele mai importante si mai folosite plante medicinale de la noi din tara,
consacrandu-i un spatiu foarte amplu. Jumatate din retetele descrise in aceasta
lucrare de referinta sunt pentru uz intern. Este un fapt obisnuit ca un produs
farmaceutic folosit vreme de un deceniu sa-si dovedeasca in acest timp
toxicitatea, dar o planta atat de larg utilizata ca tataneasa, sa se dovedeasca
toxica, dupa doua-trei mii de ani de utilizare, este cu adevarat neobisnuit.
Din acest motiv, am mers pe firul studiilor prin intermediul carora s-a ajuns
la concluzia ca tataneasa este cancerigena.
Iata care sunt, pe scurt, argumentele in baza carora s-a ajuns la aceasta
concluzie.
1. Animalele hranite cu cantitati mari de tataneasa au prezentat
tulburari hepatice. La autopsierea unor exemplare din loturile experimentale,
unele dintre ele prezentau tumori hepatice.
2. Au fost izolati anumiti compusi ai tatanesei - asa numitii alcaloizi
pirolizidinici - al caror efect mutagen si cancerigen a fost demonstrat prin
teste de laborator.
In baza acestor doua fapte s-a facut o campanie furibunda, prin care tataneasa
a fost declarata 'planta toxica', cu efect nociv asupra sanatatii.
Preluata de mediile de presa, problema a devenit 'catastrofica' si
asa a ramas, desi n-a fost nici pe departe elucidata. Iata doar cateva
intrebari la care acuzatorii n-au fost pusi sa raspunda, desi sunt
fundamentale:
1. Care au fost dozele, calculate pe kilogram corp, care au fost
administrate animalelor din experimente? Daca le-au fost administrate 20 grame
pe kilogram corp, timp de 3-6 luni, atunci acest fapt nu are nici o validitate
din punct de vedere al medicinii umane. Aceasta, deoarece in acest caz, ar
trebui sa-i administram unui adult de 75 de kilograme 1,5 kg tataneasa pe zi,
asa incat sa apara efectele cancerigene mentionate. Daca doza cancerigena ar fi
de doar 2 g/kilogram corp, atunci un adult ar risca doar daca ar lua 150 grame
de tataneasa (trei pungi de la Plafar!) pe zi. Neasteptat de multe substante pe
care le consumam zilnic au un potential cancerigen extrem de ridicat: zaharina
produce cancer al vezicii si al prostatei, carnea de porc consumata in
cantitati mari produce cancer al colonului, nitratii din mezeluri produc cancer
al ficatului, glutamatii (conservanti alimentari intalniti in preparatele tip
Vegeta) produc cancer al ficatului etc. De aici se deduce foarte clar ca ceea
ce conteaza mult in estimarea riscului cancerigen al unei substante este doza.
Or, tocmai doza nu a fost luata in calcul in cazul tatanesei.
2. De ce se pune semnul egalitatii intre
alcaloizii pirolizidinici (cu efect demonstrat cancerigen) si alte substante
antitumorale, cum ar fi alantoina, care se afla in stare naturala in tataneasa?
In farmacognozie este cunoscut efectul sinergic al substantelor active
existente intr-o planta medicinala. Desprinsi de 'contextul' plantei
ca intreg, planta care contine zeci si sute de substante active, intr-adevar,
alcaloizii in cauza au efect cancerigen. 'Problema' este ca nu sunt
administrati alcaloizii simpli, ci planta intreaga. Semne de intrebare ar putea
aparea doar in cazul unor produse de semisinteza sau a unor extracte la care ar
fi schimbata compozitia naturala a tatanesei.
3. Care este gradul de intensitate al presupusei actiuni cancerigene a
tatanesei? Sunt anumite substante, printre care la loc de frunte se afla,
paradoxal, medicamentele de sinteza anticancerigene, care au o toxicitate
extrem de mare. Exista, insa, si o lista de cateva sute de substante, dintre
care multe sunt consumate de noi zilnic, care au un potential cancerigen
suficient de redus, asa incat sa nu prezinte riscuri majore. De exemplu,
nitritii din mezeluri sunt substante cancerigene binecunoscute, totusi sunt
tolerate in anumite doze. Acelasi lucru se aplica si la anumiti stabilizatori
de aroma, indulcitori, conservanti etc. pe care-i consumam zilnic, fara sa
stim. Singura referire cat de cat precisa pe care o gasim in literatura noastra
despre gradul de toxicitate al tatanesei este in cartea lui Mark Mayell -
'Ghid naturist de prim ajutor' (Editura 'Colosseum', 1996)
unde se spune negru pe alb: 'In cercurile fitoterapeutice internationale
se sugereaza ca potentialul cancerigen al unei cesti de tataneasa este mai
scazut decat al unui suc indulcit cu zaharina'. Va lasam sa trageti
singuri concluziile.
4. Avand in vedere ca tataneasa a fost si este una din cele mai folosite
plante la nivel mondial, ce spun statisticile medicale, privitoare la
utilizarea ei?
Intr-o disputa privitoare la toxicitatea unui procedeu sau a unui remediu,
intotdeauna ultimul cuvant il are statistica. Din '85-'89, cand au luat nastere
curentele de opinie 'anti-tataneasa', nu a aparut si, probabil, nu va
aparea vreodata vreun studiu statistic care sa arate ca tataneasa, utilizata in
doze normale, este cancerigena si mutagena. Vor aparea insa studii statistice
care sa arate ca tataneasa este un anticancerigen redutabil. Ca un argument in
acest sens, numai la redactia noastra au aparut zeci de scrisori, din toate
colturile tarii, in care oamenii relateaza ca s-au vindecat de cancer, folosind
tataneasa, intern, ca remediu de baza. Multi din acesti oameni si-au dat
numarul de telefon si adresa, asa incat aceste date experimentale, concrete,
pot fi verificate.
Fara a raspunde la aceste intrebari, nici un specialist nu poate fi credibil
atunci cand afirma ca tataneasa este cancerigena, cel putin atunci cand ne
referim la doze normale (4-10 grame zilnic). Din pacate, marile concernuri
farmaceutice recurg la mijloace din ce in ce mai sofisticate si bizare pentru
a-si vinde produsele, subminand cat pot mijloacele naturale, care sunt mult mai
ieftine, accesibile si intr-o diversitate care in mod normal ar amuti orice
concurenta. Si, tot din pacate, farmacistii nostri, care isi vad din ce in ce
mai ingradita munca (pana la a comercializa, pur si simplu, medicamente), se
confrunta in ultimii ani cu o noua problema: intoxicarea cu informatii false
sau, ca sa fim mai exacti, partial adevarate. Faptul ca aceasta meserie implica
o onestitate si o corectitudine care nu au fost incalcate vreme de decenii a
creat un climat de incredere care a fost exploatat de cei interesati, pentru a
'vinde' informatii incomplete, verificabile prin studii indoielnice,
desi destul de ample si costisitoare. Timpul va scoate adevarul la iveala, dar
acest timp trece in defavoarea celor in suferinta.
Retete corecte pentru prevenirea si vindecarea
diverselor boli
Generalitati
* Sucurile se obtin din legume si fructe proaspete, de buna calitate, cultivate
cu ingrasamant natural, curatate, spalate si stoarse prin centrifugare.
* Sucurile se prepara zilnic, ca sa fie proaspete, conditie esentiala pentru
calitatea lor. Se poate prepara intr-o singura repriza toata cantitatea
necesara pentru o zi si se pastreaza la rece, la frigider, in sticle inchise,
astupate, de unde se scoate in portii de cate o cana (150-200 ml), cu o
jumatate de ora inainte de a fi consumat, pentru a se incalzi la temperatura
camerei. Sucurile nu se fierb, nu se incalzesc la foc, nici nu se folosesc re
ci de la frigider, ci numai la temperatura camerei.
Prin expresiile crud si cruditati, nu se intelege faptul ca vegetalele trebuie
sa fie necoapte (de exemplu, prin mar crud nu se intelege mar acru), ci faptul
ca vegetalele nu sunt prelucrate.
Directii
de tratament
* Pentru intarirea sistemului imunitar si vindecarea unor boli cronice,
cura cu sucuri tine doua luni.
* Pentru cancer, diabet, dereglari hormonale, cura de sucuri dureaza
intre 6 luni si un an, pana la vindecarea totala. Cura cu sucuri nu este
exclusiva, ci dublata de o alimentatie bazata pe cruditati. Dupa terminarea
curei, se introduc, treptat, si alte alimente naturale, bogate in enzime:
germeni de grau, lapte nefiert, galbenus de ou, zarzavat fraged, embrioni de
seminte, lactate preparate in casa din lapte crud, integral, de la tarani.
* Alte alimente necesare in cura de cruditati: 1 kg grau cu putere de
germinare; seminte de in, nuci (nedecorticate); seminte de floarea-soarelui (decorticate);
hrisca; diferite soiuri de nuci; plante aromate; drojdie de bere; faina de
soia; sare de mare; ulei de floarea-soarelui, masline, in, presat la rece;
usturoi mult si ceapa.
* In timpul curei cu sucuri se interzic total sarea, indulcitorii artificiali,
painea din comert. Este permisa doar painea preparata in casa.
Reteta ideala de sucuri
Cantitatile reprezinta cantitatea de sucuri necesare pentru o zi: 500 ml
morcov, 200 ml telina, 150 ml varza alba, 90 ml castravete, 60 ml pastarnac,
60-120 ml patrunjel, 90 ml gulie, 60-120 ml salata, 90 ml sfecla rosie (se bea
imediat singur sau amestecat cu suc de morcovi), 50 ml cartofi - baut imediat
neamestecat cu n
imic, 500 ml mere.
(Se poate bea tot timpul curei si dupa ce inceteaza celelalte sucuri, pana la
vindecare.)
Observatii
a) Sucul de sfecla rosie se pastreaza si la frigider. Se face separat si
se bea recomandat imediat, dar merge si pastrat la frigider cateva ore.
b) Sucul de mere se va bea inaintea mesei, de exemplu la orele 10 si 16.
Se poate continua tot timpul curei pana la vindecare. (In boala leucemiei se
poate mari cantitatea de suc de sfecla rosie pana la 300-400 ml/zi - numai cine
suporta)
c) In bolile de nervi se poate mari cantitatea de suc de telina pana la
350-400 ml/zi, timp de doua luni.
d) Pentru ulcer, gastrite, colite, sucurile vor fi compuse din: morcovi,
telina, varza alba, castravete, cartofi.
e) Pentru bolnavii cu metastaze, cu dureri mari, care vomita, se vor
folosi pentru inceput numai sucurile pe care acestia le suporta (cantitatile nu
vor fi obligatorii pentru cei care nu suporta).
f) Sucurile se beau cu inghitituri rare, bine amestecate cu saliva.
g) Nu se pastreaza de pe o zi pe alta.
h) La copiii sub 14 ani se administreaza o patrime din doza adultului.
i) Sucurile se pot bea separat sau amestecate dupa gust, cu exceptia
sucurilor de sfecla si de cartofi care se beau separat. Nu se amesteca sucurile
de legume cu sucuri de fructe, pentru ca dau balonari.
Apa de tarate de grau Dupa terminarea curei de sucuri, ca bautura se
foloseste apa de tarate de grau.
Reteta: 5 linguri tarate proaspete de grau la 1 litru de apa rece se tin de
seara pana dimineata la loc racoros. A doua zi se consuma zeama (apa de
tarate). Se agita sticla din cand in cand si se strecoara. Se prepara zilnic,
sa fie proaspata, cu apa de izvor sau de fantana buna. In timpul curei de
sucuri si cruditati se bea apa de izvor, nu apa minerala.
