|
|
|
CLORAMFENICOLII
Descoperit din 1949, cloramfenicolul a reprezentat muti ani o terapie eficienta in infectiile digestive, interesul fata de utilizarea lui scazand datorita efectului secundar ireversibil de aplazie medulara.
Ramane de luat in consideratie ca alternativa in tratamentul antraxului, utilizat ca arma biologica in cadrul actiunilor de bioterorism.
Mod de prezentare: capsule de 250 mg, suspensie 150/5ml, flacoane de 1 gr pentru administrare parenterala.
Exista si in compozitia unguentelor oftalmice 1%, picaturi otice/oftalmice.
Thiamfenicolul, al doilea reprezentat, are spectru de actiune similar cloramfenicolului, fara risc de anemie aplastica
Mecanism de actiune
Inhiba sinteza proteica prin legarea reversibila de subunitatea 50S→ef bacteriostatic pe un numar important de microorganisme.
Spectru de actiune
Sunt foarte active pe bacteriile susceptibile, spirochete, Chlamydii, Mycoplasme;
Au efect bactericid pe H influenzae, S pneumoniae, N meningitidis, nu si pe streptococii gr B, BGN enterici
Salmonella, inclusiv S. typhi, typhimurium, Shigella
Stafilococ aureu (se apreciaza ca 81,6% din tulpinile de stafilococ, inclusiv MRSA, sunt sensibile), pneumococ (91% din tulpinile izolate in SUA)
Foarte active pe B fragilis-toate tulpinile testate in SUA in perioada 1997-2000, au fost sensibile la cloramfenicol.
Farmacologie
Absorbtia digestiva a cloramfenicolului este rapida, cu o biodisponibilitate de 90%; se distribuie eficient in tesuturii, lichidele biologice: pleural, ascita, lichid sinovial, ochi
T 1/2 la adult, dupa administrarea a 1g injectabil, este = 4,1h.
Se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 25-50%, se concentreaza la nivelul ganglionilor mezenterici (important in tratamentul febrei tifoide), are o foarte buna difuziune in LCR- 30-50%, in parenchimul cerebral, permitand utilizarea cloramfenicolului in meningite cu germeni sensibili (pneumococ, hemofili, meningococ)
Indicatii terapeutice
- Abcese cerebrale primitive - in asociere cu C3G
- Meningita cu H influenzae, la pacientii alergici la Penicilina
- Meningita meningococica, pneumococica
- Infectii cu E faecium R la vancomicina
- Tularemie
- Antrax
- Febra Muntilor Stancosi
- Bruceloza.
Precautii
Tratamentul cu cloramfenicol, impune supravegherea hemogramei, reticulocitelor, cel putin odata/saptamana.
Sunt posibile interactiuni medicamentoase cu sulfamidele hipoglicemiante, antivitamina K, hidantoina.
Efecte secundare
Toxicitate hematologica→aplazie medulara
Sindrom Gray la nou-nascut: distensie abdominala, varsaturi, cianoza, hipotonie, colaps circulator, deces; apare datorita abilitatii reduse de a conjuga cloramfenicolul si de a excreta forma activa urinar; interfera cu contractilitatea miocardica, in relatie cu respiratia tisulara si fosforilarea oxidativa
Efecte neurologice: nevrita optica, cu pierderea vederii; nevrite periferice, cefalee, depresie, oftalmoplegie, confuzie
Rectii alergice: rash, anafilaxie
Reactii Herxheimer in sifilis, bruceloza, febra tifoida
Tulburari gastrointestinale: greata, varsaturi, diaree, glosita, stomatita,
sangerari prin actiune pe flora intestinala, prin inhibitia sintezei vitaminei K
Atac acut de porfirie
Se contraindica administrarea la: femeia gravida, copil<6 ani, pacienti cu insuficienta renala, insuficienta medulara.
Posologie
Adult: 4 g/zi, 30-50 mg/kgc/zi
Copii: 50-100 mg/kgc/zi.
