Documente noi - cercetari, esee, comentariu, compunere, document
Documente categorii

ANDROPAUZA

ANDROPAUZA

Nici barbatii nu sint scutiti de instalarea in mod fiziologic a unei perioade de declin sexual, denumita climacterium viril sau andropauza. Intre menopauza si andropauza, desi sint semnalate unele manifestari neurovegetative comune, exista totusi si deosebiri insemnate. Aceste doua stari nu sint identice. In timp ce menopauza se traduce prin oprirea menstrei, incetarea functiilor ovariene si inceputul involutiei genitale, andropauza nu corespunde cu disparitia functiilor testiculare, spermatogeneza si androgeneza nu inceteaza ci diminua si nu apare nici involutia genitala, decit mult mai tardiv. Observatiile din literatura arata ca in preandropauza exista o exacerbare a libidoului, iar in andropauza acesta se mentine mai slab, dar barbatul are posibilitatea fecundanta pastrata uneori pina la o virsta destul de inaintata (70-80 de ani).

Scaderea activitatii sexuale la barbat in cadrul involutiei generale a organismului se produce lent, fara sa aiba un caracter brutal, si andropauza se instaleaza progresiv si mai tardiv cu aproximativ 7-8 ani decit menopauza.



Virsta medie la care se instaleaza climacteriul viril este in medie apreciata la 55-60 de ani; unii autori o situeaza la peste 60 de ani (Horeek), iar altii in limite foarte largi - 50-70 de ani (Miliman).

In Suhumi s-a semnalat cazul unui batrin de 140 de ani care a avut activitate sexuala si a fost fertil pina la 114 ani.

Manifestarile andropauzei sint mai putin caracteristice decit ale menopauzei. Climacteriul viril se traduce prin diminuarea libidoului, a interesului pentru sexul opus, prin rarirea raporturilor sexuale ; erectiile devin incomplete si de scurta durata, excitantii obisnuiti specifici determina cu greu sau de loc erectia, iar ejaculatia se produce dificil, este precoce si mai rar tardiva, eliminindu-se o cantitate redusa de lichid seminal (oligospermie). Satisfactia sexuala - orgasmul - este diminuata, dar trairea psihica a actului sexual este mai putin intensa si aceasta tine atit de astenia psihica, cit si de efectuarea incompleta a actului sexual, cu aparitia sentimentului de nereusita. Repetarea actului sexual devine dificila, iar cu timpul imposibila. Ulterior dispar si erectiile matinale si orice dorinta sexuala, aceasta are loc la o virsta destul de inaintata, abia la 70 de ani.

Borelli, care a examinat 263 de barbati intre 42 si 92 de ani, a constatat urmatoarele :
-    apetitul sexual scade cu virsta. Intre 45 si 50 de ani libidoul se mentine in 68% din cazuri, iar dupa 60 de ani, in 38% din cazuri ;
-    erectiile matinale se raresc si scad pina la disparitie cu timpul;
-    polutiile nocturne, care sint prezente intr-o proportie de 20% intre 45 si 60 de ani, scad la 5% in jurul viratei de 60 de ani ;
-    ejacularea rapida este deseori primul simptom al climacteriului viril si insoteste erectiile slabe si incomplete.

A. L. Finkle si colab. au constatat ca frecventa raporturilor sexuale la barbatii intre 60 si 93 de ani variaza de la 3 pe saptamina, la cei potenti, pina la 1 pe luna si chiar la un contact sexual pe an. In general insa, raporturile sexuale se mentin la 3/4 din barbatii pina la 60 de ani, la mai putin de jumatate din ei la 70 de ani si la numai 1/8 din barbati la 80 de ani.

Cele mai interesante date reies din studiile recente ale autorilor Maaters si Johnson, oare au cercetat reactiile sexuale a 39 de barbati intre 51 si 89 de ani, din care 19 intre 51 si 60 de ani, 14 intre 61 si 70 de ani, 4 intre 71 si 80 de ani si 2 intre 81 si 90 de ani. Desi numarul cazurilor studiate in laborator este mic, autorii ajung la urmatoarele concluzii :
In timp ce barbatul tinar in timpul fazei de excitatie eficienta intra in erectie rapid in 3-5 secunde, pentru un barbat de peste 50 de ani este necesar un timp dublu sau triplu pentru a intra in erectie. Cu cit barbatul este mai in virsta erectia completa a penisului apare mai lent indiferent de tehnica stimulativa utilizata. O data obtinuta aceasta erectie a omului in virsta, ea se mentine adesea prelungit pina ajunge la ejaculatie. Aceasta reflecta o reducere a intensitatii raspunsului sexual inerent procesului de imbatrinire. In situatia cind barbatul de peste 60 de ani a atins erectia completa si apoi o pierde fara ejaculatie revenirea erectiei devine o problema dificila, indiferent daca continua sa fie supus aceluiasi factor stimulator anterior. Erectia completa a penisului la omul in virsta, indeosebi de peste 60 de ani, in mod frecvent nu se obtine decit imediat inainte de ejaculatie. In timp ce la barbatul tinar in timpul fazei in platou se produce o crestere congestiva a circumferintei coroanei glandului, la barbatul in virsta, nu are loc, ci se produce numai o crestere a lungimii  si a diametrului corpului penian, imediat preejaculator.
In privinta ejaculatiei, la barbatul in virsta, aceasta se produce intr-o singura etapa. Contractiile glandelor sexuale accesorii au loc in acelasi timp cu contractiile expulsive ale penisului, in loc sa le preceada cu 2-3 secunde. Din aceasta cauza, barbatul in virsta nu mai are senzatia de inevitabilitate cind ejaculatia soseste cu 2-3 secunde inainte de emisiunea reala a lichidului seminal. Contractiile expulsive peniene se produc la acelasi interval de 0-8 secunde, dar cu cit barbatul avanseaza in virsta, cu atit numarul contractiilor se reduce si diminua forta contractila si de propulsie a lichidului seminal. In timp ce un barbat tinar poate expulza primele jeturi de lichid seminal la o distanta de 30-60 cm, barbatul de peste 60 de ani are o forta ejaculatorie redusa la jumatate. Intre 60 si 70 de ani nu se mai produc vizibil contractiile prostatei in timpul ejaculatiei. La unii subiecti in virsta, ejaiculatia este alterata nu numai din punct de vedere al integritatii fiziologice, dar si al progresiunii subiective. Sub efectul stimularii sexuale, in loc de contractii expulzive ritmice se poate .produce numai o contractie sporadica a glandelor sexuale accesorii si, ca urmare, subiectul poate simti o senzatie violenta de inevitabilitate a ejaculatiei, dar fara emisiunea lichidului seminal. Acest fenomen s-a observat de mai multe ori dupa utilizarea de bauturi alcoolice.

In general barbatul de peste 60 de ani, nu are senzatia de inevitabilitate a ejaculatiei si nici satisfactia psiho-sexuala a contractiilor expulzive ale penisului. Cu cit barbatul imbatrineste cu atit intensitatea vasocongestiei localizate diminua.

Reactia de ridicare a testiculelor este redusa, iar cresterea congestiva a testiculelor adesea nu se observa dupa 50 de ani.

Faza de rezolutie a actului sexual dureaza mai mult timp, indeosebi dupa 60 de ani. Perioada refractara a fazei de rezolutie dureaza mai mult cind barbatul are peste 60 de ani, iar detumescenta penisului imediat dupa ejaculatie este foarte rapida.

In general, capacitatea si activitatea sexuala a barbatului in virsta variaza de la un subiect la altul si de la o data la alta pentru acelasi individ. Capacitatea si performantele sexuale sint direct influentate negativ de unele infirmitati fizice acute sau cronice sau de unele conditii social-economice.

Factorul cel mai important in mentinerea unui comportament sexual eficace al barbatului in virsta, este acela ca el sa fi fost obisnuit sa aiba raporturi sexuale de o frecventa regulata, atit in cursul vietii adulte, cit si pe masura ce inainteaza in virsta. Daca frecventa activitatii sale sexuale este mentinuta la un anumit ritm si in cursul virstei care inainteaza, bineinteles in afara unor afectiunii acute sau cronice, barbatii in virsta sint capabili, de obicei, sa-si continue o viata sexuala pina la 70 de ani si chiar 80 de ani. Chiar daca activitatea sexuala a fost evitata, pe o perioada lunga de timp, din diferite motive, este posibila o revenire a ei, prin tratament si daca are loc o stimulare sexuala adecvata din partea partenerei dorite.

Modificarile histopatologice ale testiculului la climacteriu constau in modificari ale peretilor tubilor seminali (ingrosare, fibroza sau hialinizare) si o involutie partiala a celulelor Leydig. Numarul celulelor Leydig raportat la tubi scade, apar vacuolizari protoplasmatice, cresc pigmentii protoplasmatici, scade continutul in lipide si diminua cristalele Reincke.
 
Spermatogeneza in tubii seminali se mentine timp indelungat, scade treptat, dar nu inceteaza complet,- deci capacitatea fecundanta nu dispare chiar la o virsta inaintata (80-90 de ani). Dupa 55 de ani, insa scade volumul ejaculatului sub 2 ml si diminua numarul spermatozoizilor (oligospermie).

Dintre cele doua functii testiculare, spermatogeneza este mai putin afectata decit androgeneza pe parcursul inaintarii in virsta. Eliminarea de 17-cetosterotizi scade progresiv cu virsta; astfel Tonuti constata ca intre 40 si 59 de ani valoarea medie este de 9,9 mg/24 de ore (6,9-14,3), iar intre 60 si 75 de ani este de 4,5 mg/24 de ore (3-12,5 mg). Gonadotrofinele urinare totale cresc abia dupa 60 de ani si prezinta valori mai scazute decit la menopauza, iar gonadotrofinele serice cresc moderat.

Tulburarile generale care insotesc climacteriul viril constau in tulburari neurovegetative si psihice.

Tulburarile neurovegetative sint variate si uneori intense, constind in nervozitate, irascibilitate, insomnii sau somnolenta, valuri de caldura, transpiratii, parestezii, cefalee, palpitatii, extremitati reci sau dureri anginoase.

Tulburarile psihice constau intr-o astenie psihica cu scaderea memoriei, a puterii de concentrare si a simtului de raspundere; sint mentionate de asemenea : stari de melancolie, labilitate afectiva, uneori tendinte depresive accentuate. Barbatii la climacterium devin susceptibili, capriciosi si anxiosi.

Modificarile somatice se traduc mai frecvent printr-o depunere a tesutului adipos pe jumatatea inferioara a corpului, mai ales pe abdomen, solduri si coapse, datorita scaderii secretiei de testosteron. Examenul genital arata o crestere de volum a prostatei, care se datoreste unui dezechilibru hormonal intre estrogeni si androgeni. Penisul si testiculele sint hipotone, fara sa prezinte modificari semnificative de volum. Numai rareori a fost semnalata aparitia involutiei genitale. Scrotul este flasc, mai putin faldurat si hipopigmentat. Aceste modificari morfologice discrete ale organelor genitale concorda si cu conservarea relativa si indeosebi a spermatogenezei pina la o virsta inaintata.

Tratamentul andropauzei consta in administrarea unei medicatii echilibrate a sistemului nervos si vegetativ : sedative, tranchilizante, deconectante, anxiolitice, antidepresive, la care se va asocia Testosteron (25 mg pe fiola, o injectie la 2-3 zile) sau preparate hormonale retard : Testolent (1  fiola in injectie i.m. la 14 zile) sau Sterandryl (100 mg la 14 zile) sau Androtardyl (200 mg) o fiola pe luna, in injectie i.m.

Acest tratament da uneori rezultate spectaculoase, alteori este ineficace din cauza senescentei insasi a sistemului nervos ; centrii nervosi sexuali de comanda, senescenti isi pierd sensibilitatea la solicitarile hormonale.







( T.Stoica, Sexologie, Ed.med., Buc., 1975 )

asistenta sociala

frumusete






Upload!

Trimite cercetarea ta!
Trimite si tu un document!
NU trimiteti referate, proiecte sau alte forme de lucrari stiintifice, lucrari pentru examenele de evaluare pe parcursul anilor de studiu, precum si lucrari de finalizare a studiilor universitare de licenta, masterat si/sau de doctorat. Aceste documente nu vor fi publicate.