|
|
|
ANDROPAUZA
Nici barbatii nu sint
scutiti de instalarea in mod fiziologic a unei perioade de declin sexual,
denumita climacterium viril sau andropauza. Intre menopauza
si andropauza, desi sint semnalate unele manifestari
neurovegetative comune, exista totusi si deosebiri insemnate.
Aceste doua stari nu sint identice. In timp ce menopauza se traduce
prin oprirea menstrei, incetarea functiilor ovariene si inceputul
involutiei genitale, andropauza nu corespunde cu disparitia
functiilor testiculare, spermatogeneza si androgeneza nu
inceteaza ci diminua si nu apare nici involutia
genitala, decit mult mai tardiv. Observatiile din literatura
arata ca in preandropauza exista o exacerbare a libidoului,
iar in andropauza acesta se mentine mai slab, dar barbatul are
posibilitatea fecundanta pastrata uneori pina la o
virsta destul de inaintata (70-80 de ani).
Scaderea activitatii sexuale la barbat in cadrul
involutiei generale a organismului se produce lent, fara sa
aiba un caracter brutal, si andropauza se instaleaza progresiv
si mai tardiv cu aproximativ 7-8 ani decit menopauza.
Virsta medie la care se instaleaza climacteriul
viril este in medie apreciata la 55-60 de ani; unii autori o situeaza
la peste 60 de ani (Horeek), iar altii in limite foarte largi - 50-70 de
ani (Miliman).
In Suhumi s-a semnalat cazul unui batrin de 140 de ani care a avut
activitate sexuala si a fost fertil pina la 114 ani.
Manifestarile
andropauzei sint mai putin caracteristice decit ale menopauzei.
Climacteriul viril se traduce prin diminuarea libidoului, a interesului pentru
sexul opus, prin rarirea raporturilor sexuale ; erectiile devin
incomplete si de scurta durata, excitantii
obisnuiti specifici determina cu greu sau de loc erectia,
iar ejaculatia se produce dificil, este precoce si mai rar
tardiva, eliminindu-se o cantitate redusa de lichid seminal
(oligospermie). Satisfactia sexuala - orgasmul - este diminuata,
dar trairea psihica a actului sexual este mai putin intensa
si aceasta tine atit de astenia psihica, cit si de
efectuarea incompleta a actului sexual, cu aparitia sentimentului de
nereusita. Repetarea actului sexual devine dificila, iar cu
timpul imposibila. Ulterior dispar si erectiile matinale si
orice dorinta sexuala, aceasta are loc la o virsta destul
de inaintata, abia la 70 de ani.
Borelli, care a examinat 263 de barbati intre 42 si 92 de ani, a
constatat urmatoarele :
- apetitul sexual scade cu virsta. Intre 45 si 50 de ani
libidoul se mentine in 68% din cazuri, iar dupa 60 de ani, in 38% din
cazuri ;
- erectiile matinale se raresc si scad
pina la disparitie cu timpul;
- polutiile nocturne, care sint prezente intr-o
proportie de 20% intre 45 si 60 de ani, scad la 5% in jurul viratei
de 60 de ani ;
- ejacularea rapida este deseori primul simptom al
climacteriului viril si insoteste erectiile slabe si
incomplete.
A. L. Finkle si colab. au constatat ca frecventa raporturilor
sexuale la barbatii intre 60 si 93 de ani variaza de la 3
pe saptamina, la cei potenti, pina la 1 pe luna
si chiar la un contact sexual pe an. In general insa, raporturile
sexuale se mentin la 3/4 din barbatii pina la 60 de ani, la
mai putin de jumatate din ei la 70 de ani si la numai 1/8 din
barbati la 80 de ani.
Cele mai interesante date reies din studiile recente ale autorilor Maaters
si Johnson, oare au cercetat reactiile sexuale a 39 de
barbati intre 51 si 89 de ani, din care 19 intre 51 si 60
de ani, 14 intre 61 si 70 de ani, 4 intre 71 si 80 de ani si 2
intre 81 si 90 de ani. Desi numarul cazurilor studiate in laborator
este mic, autorii ajung la urmatoarele concluzii :
In timp ce barbatul tinar in timpul fazei de excitatie
eficienta intra in erectie rapid in 3-5 secunde, pentru un
barbat de peste 50 de ani este necesar un timp dublu sau triplu pentru a
intra in erectie. Cu cit barbatul este mai in virsta
erectia completa a penisului apare mai lent indiferent de tehnica
stimulativa utilizata. O data obtinuta aceasta
erectie a omului in virsta, ea se mentine adesea prelungit
pina ajunge la ejaculatie. Aceasta reflecta o reducere a
intensitatii raspunsului sexual inerent procesului de
imbatrinire. In situatia cind barbatul de peste 60 de ani a
atins erectia completa si apoi o pierde fara
ejaculatie revenirea erectiei devine o problema dificila,
indiferent daca continua sa fie supus aceluiasi factor
stimulator anterior. Erectia completa a penisului la omul in
virsta, indeosebi de peste 60 de ani, in mod frecvent nu se obtine
decit imediat inainte de ejaculatie. In timp ce la barbatul
tinar in timpul fazei in platou se produce o crestere congestiva
a circumferintei coroanei glandului, la barbatul in virsta, nu
are loc, ci se produce numai o crestere a lungimii si a
diametrului corpului penian, imediat preejaculator.
In privinta ejaculatiei, la barbatul in virsta, aceasta se
produce intr-o singura etapa. Contractiile glandelor sexuale
accesorii au loc in acelasi timp cu contractiile expulsive ale
penisului, in loc sa le preceada cu 2-3 secunde. Din aceasta
cauza, barbatul in virsta nu mai are senzatia de
inevitabilitate cind ejaculatia soseste cu 2-3 secunde inainte de
emisiunea reala a lichidului seminal. Contractiile expulsive peniene
se produc la acelasi interval de 0-8 secunde, dar cu cit barbatul
avanseaza in virsta, cu atit numarul contractiilor se
reduce si diminua forta contractila si de propulsie a
lichidului seminal. In timp ce un barbat tinar poate expulza primele
jeturi de lichid seminal la o distanta de 30-60 cm, barbatul de
peste 60 de ani are o forta ejaculatorie redusa la
jumatate. Intre 60 si 70 de ani nu se mai produc vizibil
contractiile prostatei in timpul ejaculatiei. La unii subiecti
in virsta, ejaiculatia este alterata nu numai din punct de
vedere al integritatii fiziologice, dar si al progresiunii
subiective. Sub efectul stimularii sexuale, in loc de contractii
expulzive ritmice se poate .produce numai o contractie sporadica a
glandelor sexuale accesorii si, ca urmare, subiectul poate simti o
senzatie violenta de inevitabilitate a ejaculatiei, dar
fara emisiunea lichidului seminal. Acest fenomen s-a observat de mai
multe ori dupa utilizarea de bauturi alcoolice.
In general barbatul de peste 60 de ani, nu are senzatia de
inevitabilitate a ejaculatiei si nici satisfactia
psiho-sexuala a contractiilor expulzive ale penisului. Cu cit
barbatul imbatrineste cu atit intensitatea vasocongestiei
localizate diminua.
Reactia de ridicare a testiculelor este redusa, iar cresterea
congestiva a testiculelor adesea nu se observa dupa 50 de ani.
Faza de rezolutie a actului sexual dureaza mai mult timp, indeosebi
dupa 60 de ani. Perioada refractara a fazei de rezolutie
dureaza mai mult cind barbatul are peste 60 de ani, iar
detumescenta penisului imediat dupa ejaculatie este foarte rapida.
In general, capacitatea si activitatea sexuala a barbatului in
virsta variaza de la un subiect la altul si de la o data la
alta pentru acelasi individ. Capacitatea si performantele
sexuale sint direct influentate negativ de unele infirmitati
fizice acute sau cronice sau de unele conditii social-economice.
Factorul cel mai important in mentinerea unui comportament sexual eficace
al barbatului in virsta, este acela ca el sa fi fost
obisnuit sa aiba raporturi sexuale de o frecventa
regulata, atit in cursul vietii adulte, cit si pe
masura ce inainteaza in virsta. Daca frecventa
activitatii sale sexuale este mentinuta la un anumit ritm
si in cursul virstei care inainteaza, bineinteles in afara unor
afectiunii acute sau cronice, barbatii in virsta sint
capabili, de obicei, sa-si continue o viata sexuala
pina la 70 de ani si chiar 80 de ani. Chiar daca activitatea
sexuala a fost evitata, pe o perioada lunga de timp, din
diferite motive, este posibila o revenire a ei, prin tratament si
daca are loc o stimulare sexuala adecvata din partea partenerei
dorite.
Modificarile histopatologice ale testiculului la climacteriu constau in
modificari ale peretilor tubilor seminali (ingrosare,
fibroza sau hialinizare) si o involutie partiala a
celulelor Leydig. Numarul celulelor Leydig raportat la tubi scade, apar
vacuolizari protoplasmatice, cresc pigmentii protoplasmatici, scade
continutul in lipide si diminua cristalele Reincke.
Spermatogeneza in tubii seminali se mentine timp indelungat, scade
treptat, dar nu inceteaza complet,- deci capacitatea fecundanta nu
dispare chiar la o virsta inaintata (80-90 de ani). Dupa 55 de
ani, insa scade volumul ejaculatului sub 2 ml si diminua
numarul spermatozoizilor (oligospermie).
Dintre cele doua functii testiculare, spermatogeneza este mai
putin afectata decit androgeneza pe parcursul inaintarii in
virsta. Eliminarea de 17-cetosterotizi scade progresiv cu virsta; astfel
Tonuti constata ca intre 40 si 59 de ani valoarea medie este de
9,9 mg/24 de ore (6,9-14,3), iar intre 60 si 75 de ani este de 4,5 mg/24
de ore (3-12,5 mg). Gonadotrofinele urinare totale cresc abia dupa 60 de
ani si prezinta valori mai scazute decit la menopauza, iar
gonadotrofinele serice cresc moderat.
Tulburarile generale care insotesc climacteriul viril constau in
tulburari neurovegetative si psihice.
Tulburarile neurovegetative sint variate si uneori intense, constind
in nervozitate, irascibilitate, insomnii sau somnolenta, valuri de
caldura, transpiratii, parestezii, cefalee, palpitatii,
extremitati reci sau dureri anginoase.
Tulburarile psihice constau intr-o astenie psihica cu scaderea
memoriei, a puterii de concentrare si a simtului de raspundere;
sint mentionate de asemenea : stari de melancolie, labilitate
afectiva, uneori tendinte depresive accentuate. Barbatii la
climacterium devin susceptibili, capriciosi si anxiosi.
Modificarile somatice se traduc mai frecvent printr-o depunere a
tesutului adipos pe jumatatea inferioara a corpului, mai ales pe
abdomen, solduri si coapse, datorita scaderii
secretiei de testosteron. Examenul genital arata o crestere de
volum a prostatei, care se datoreste unui dezechilibru hormonal intre
estrogeni si androgeni. Penisul si testiculele sint hipotone,
fara sa prezinte modificari semnificative de volum. Numai
rareori a fost semnalata aparitia involutiei genitale. Scrotul
este flasc, mai putin faldurat si hipopigmentat. Aceste
modificari morfologice discrete ale organelor genitale concorda
si cu conservarea relativa si indeosebi a spermatogenezei
pina la o virsta inaintata.
Tratamentul andropauzei consta in administrarea unei medicatii
echilibrate a sistemului nervos si vegetativ : sedative, tranchilizante,
deconectante, anxiolitice, antidepresive, la care se va asocia Testosteron (25
mg pe fiola, o injectie la 2-3 zile) sau preparate hormonale retard :
Testolent (1 fiola in injectie i.m. la 14 zile) sau Sterandryl
(100 mg la 14 zile) sau Androtardyl (200 mg) o fiola pe luna, in
injectie i.m.
Acest tratament da uneori rezultate spectaculoase, alteori este ineficace
din cauza senescentei insasi a sistemului nervos ; centrii
nervosi sexuali de comanda, senescenti isi pierd
sensibilitatea la solicitarile hormonale.
( T.Stoica, Sexologie, Ed.med., Buc., 1975 )
