|
|
|
Cimbrul este un arbust de mici dimensiuni, care isi
are originile pe tarmurile europene ale Marii Mediterane, unde il gasim si
astazi, crescut spontan pe locurile virane, pe falezele nisipoase si prin
stancarii.
Mai este numit si cimbru de cultura (Thymus vulgaris), pentru a fi deosebit de
cimbrul de gradina (Satureja hortensis), care este o cu totul alta specie. Ca
infatisare, este total nespectaculos: scund, de nici patruzeci de centimetri
inaltime, are flori mici, de culoare roz-pal, care apar de la mijlocul verii si
pana toamna tarziu. Nu este deloc pretentios, crescand pe orice fel de soluri
si cerand cantitati mici de apa. Sub aceste aparente exterioare modeste se
ascunde, insa, o uimitoare forta terapeutica. Se pare ca cimbrul este una din
cele mai puternice plante medicinale din lume. De altfel, faima lui e
straveche. Pliniu cel Batran il me
ntioneaza in scrierile sale, iar medicii greci si, mai tarziu, cei
romani, il recomandau frecvent contra bolilor digestive si a celor
respiratorii. Dacii numeau cimbrul 'cinuboila' si il foloseau atat in
alimentatie, cat si ca remediu. Consacrarea cimbrului ca medicament a pornit,
insa, in evul mediu, cand arabii au inceput sa fabrice uleiuri volatile prin
distilare. Foarte repede, uleiul volatil de cimbru a devenit un panaceu
universal, capabil sa vindece foarte multe din molimele care au decimat in
nenumarate randuri populatia in acele vremuri. Cunoscut de un cerc foarte
restrans de 'initiati', uleiul de cimbru prevenea si ajuta la
combaterea ciumei, a holerei, a tuberculozei pulmonare, a frigurilor galbene.
Exista scrieri orientale care mentioneaza folosirea cu succes a acestui remediu
chiar si contra sifilisului sau a dizenteriei. In cele ce urmeaza, vom cunoaste
impreuna extraordinarele sale efecte in vindecarea bolilor, de data aceasta in
lumina studiilor moderne, nu inainte insa de a afla cum se prepara si cum se
administreaza:
Modalitati de preparare si de administrare a cimbrului
PulbereaSe obtine prin macinarea cat mai fina cu rasnita electrica de
cafea a partilor aeriene ale plantei. Depozitarea pulberii de cimbru se face in
borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada
de maximum o saptamana, deoarece uleiurile sale volatile se evapora foarte
rapid. De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi, cate un sfert - o jumatate
de lingurita rasa, pe stomacul gol.
Uleiul volatil Se obtine doar
prin procedee industriale, la noi, in magazinele si in farmaciile naturiste,
fiind disponibil gata preparat. Se va folosi doar uleiul de cimbru din magazine
specializate si care poate fi folosit pentru uz intern. Se administreaza de
regula cate 3 picaturi de ulei de cimbru, dizolvate intr-o lingurita de miere
sau puse intr-o lingura de apa, de 2 ori pe zi, in cure de 5-14 zile. La copiii
intre 8 si 12 ani, doza se injumatateste, iar la cei intre 5 si 8 ani, se
administreaza o singura picatura, de doua ori pe zi.
Extractul hidroalcoolic (tinctura)
Se pun intr-un borcan 15 linguri de pulbere de cimbru, care se acopera cu 400
ml de alcool alimentar de 50 de grade, amestecand incontinuu. Cand intreaga
masa de pulbere a fost acoperita, se inchide borcanul ermetic si se lasa
continutul la macerat vreme de 12 zile. Apoi preparatul se strecoara, se adauga
10 picaturi de ulei volatil de cimbru, se agita bine, iar extractul astfel
obtinut se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de
regula o lingurita de 4-6 ori pe zi, in tratamente cu o durata de 1-3 luni.
Infuzia combinata Se pun
3-4 linguri de cimbru maruntit la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de
8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar
planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme
de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se
amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie
combinata de cimbru, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi) sau extern, sub
forma de comprese si bai.
Infuzia fierbinte Se prepara prin oparirea unei lingurite de pulbere de
cimbru cu o cana de apa, dupa care se lasa acoperit amestecul sa infuzeze vreme
de 10-15 minute si apoi se filtreaza. Se administreaza cat mai calda posibil. Tratamente
interne cu cimbru
* Bronsita acuta, raceala (viroza respiratorie) - in ultimii ani, mai
multe cercetari au aratat uimitoarele efecte terapeutice ale cimbrului in
infectiile respiratorii acute. Intr-unul dintre aceste studii, facut la un
institut de cercetari din Berlin, 189 de pacienti cu bronsita acuta abia
declansata au fost tratati cu cimbru, ca remediu principal, la care s-a adaugat
un extract de ciubotica-cucului (Primula officinalis). Dupa trei zile de
tratament cu aceste plante, aproximativ 53% dintre cei tratati nu mai prezentau
nici un fel de simptom al bronsitei, iar la 25% dintre pacienti, simptome cum
ar fi tusea, durerile in zona pieptului, catarul, febra ori starea de astenie
erau mult ameliorate, chiar daca nu disparusera total. Asadar, contra racelii
si bronsitei se recomanda tinctura de cimbru, cate o lingurita de 4-6 ori pe
zi, in cure de maximum 12 zile. Pentru o eficienta sporita, tinctura de cimbru
se poate combina in proportia de 2:1 cu tinctura de radacina de
ciubotica-cucului, combinatia administrandu-se in aceeasi doza.
* Bronsita cronica, tuse convulsiva, tuse productiva - ca remediu de
urgenta, se administreaza cateva inghitituri de infuzie fierbinte de cimbru,
care are efecte bronhodilatatoare, expectorante si calmante rapide. Pentru un
tratament de lunga durata, se recomanda pulberea, din care se ia de trei ori pe
zi cate o lingurita rasa. Tratamentul dureaza 4 saptamani. Suplimentar, se fac
bai fierbinti cu infuzie de cimbru, care au efecte puternice de intarire a
imunitatii. Intr-un studiu facut in Germania, s-a observat ca in aceste
afectiuni rezultate mai bune se obtin daca in paralel cu pulberea de cimbru se
ia si tinctura de iedera (Hedera helix), cate 4 ml (aproximativ o lingurita) pe
zi, in cura de 4 saptamani.
* Astmul, pneumonia, infectiile respiratorii recidivante - se
administreaza uleiul volatil, cate 2-3 picaturi, de 4 ori pe zi, in cure de
10-20 de zile. De preferinta se ia diluat in infuzia combinata de cimbru: o
doza de ulei volatil la un sfert de pahar (50 ml) de infuzie combinata din
aceeasi planta. Acest tratament are un efect antibiotic si bronhodilatator
puternic, usurand respiratia, eliminand infectiile bacteriene. Este un
tratament adjuvant foarte bun si contra tuberculozei.
* Laringita, faringita, amigdalita - se ia intern uleiul de cimbru, cate
2-3 picaturi, inghitite cu putina apa, de trei ori pe zi. Extern, se face gargara
cu infuzie combinata de cimbru, macar de doua ori pe zi, fiecare aplicatie
durand minimum cinci minute. Tratamentul dureaza 5-7 zile, in cazul formei
acute a acestor afectiuni, si 12-21 de zile pentru forma cronica.
* Colita, enterocolita, colon iritabil, colon spastic - faima de
condiment a cimbrului nu se datoreaza neaparat aromei sale (care este mai putin
placuta ca a cimbrului de gradina), ci efectului sau terapeutic, cu totul
exceptional, asupra tubului digestiv. Mai multe studii arata fara dubiu ca
cimbrul este unul din cele mai puternice remedii contra colitei, distrugand
flora bacteriana in exces, fie ea de putrefactie sau de fermentatie. Apoi,
cimbrul calmeaza spasmele digestive, elimina balonarea, are efect
antiinflamator asupra tubului digestiv. Se ia cate o jumatate de lingurita rasa
de pulbere de cimbru, de patru ori pe zi. Tratamentul dureaza 21 de zile,
putand fi reluat de cate ori este nevoie. In cazul colitelor severe, se ia si
ulei volatil, cate 5-7 picaturi zilnic, pe perioade de 5-10 zile.
* Diaree, adjuvant in dizenterie - se administreaza, de asemenea,
pulberea de cimbru, cate o lingurita, de 4-6 ori pe zi. Are actiune
astringenta, distruge bacteriile patogene din intestin, reduce crampele
abdominale. Contra dizenteriei si a diareei severe produse de toxiinfectii
alimentare se face suplimentar o cura cu ulei volatil de cimbru, din care se
iau cate patru picaturi de doua ori pe zi.
* Tulburari ale circulatiei cerebrale, prevenirea accidentului vascular
cerebral - se fac de patru ori pe an cure in care se administreaza, in
fiecare zi, cate patru lingurite de tinctura. Tratamentul dureaza vreme de 28
de zile si se face cu pauze de doua luni intre doua cure. Studii de medicina
experimentala facute in laboratoarele din Marea Britanie, in anul 2000, arata
ca cimbrul impiedica depunerea grasimilor pe vasele de sange din creier,
mentinand astfel circulatia la un nivel optim. In plus, cimbrul impiedica
imbatranirea si degenerarea celulelor sistemului nervos, datorita efectului sau
antioxidant. De asemenea, s-a observat - de data aceasta in studii pe subiecti
umani - ca cimbrul favorizeaza atentia si concentrarea mentala.
* Colesterol - un studiu amplu facut pe animale de experienta in Turcia,
in anul 2006, a pus in evidenta faptul ca ingerarea regulata a cimbrului reduce
cantitatea de colesterol negativ (LDL) si reduce nivelul trigliceridelor din
sange, prevenind astfel bolile cardiovasculare. Se recomanda, asadar, consumul
cimbrului in alimentatie ca si condiment. Suplimentar, se tin cure de cate 6
saptamani, timp in care se administreaza zilnic cate 3 grame de pulbere de
parti aeriene.
* Tromboze - in frunzele cimbrului au fost descoperite doua principii
active care impiedica formarea cheagurilor de sange. Se administreaza infuzia
combinata de cimbru, din care se iau cate 2-3 cani pe zi, in fiecare doza de
infuzie combinata dizolvandu-se in prealabil doua picaturi de ulei volatil de
cimbru. O cura dureaza vreme de trei saptamani si se repeta dupa o pauza de
minimum o luna.
* Infectii renale si urinare, adjuvant in uretrita (inclusiv gonococica)
- se administreaza uleiul volatil de cimbru, din care se iau cate 3 picaturi,
de trei-patru ori pe zi, in cure de 7-14 zile. Un studiu german extrem de
amanuntit arata ca uleiul volatil de cimbru, care are efecte antibiotice si
antimicotice extrem de puternice, este eliminat in proportie de 20% prin urina,
vreme de 41 de ore de la ingerare, exercitandu-si astfel actiunea curativa la
nivelul rinichilor, al vezicii urinare si al uretrei. Pentru a beneficia de aceste
efecte terapeutice este esential, insa, ca pe timpul tratamentului sa fie
mentinuta o dieta alcalina, care sa favorizeze efectul antiseptic al cimbrului.
Acelasi tratament este eficient si in tratarea infectiilor genito-urinare
cronice, cum ar fie nefrita, pielita, salpingita. Suplimentar, se pun comprese
cu extractul alcoolic de cimbru pe zonele afectate, comprese care se tin vreme
de minimum o ora pe zi.
Cimbrul
poate fi cultivat si in ghiveci, pe pervaz
* Adjuvant
in hipertensiune arteriala - un grup de cercetatori din fosta Uniune
Sovietica, sub indrumarea dr. Z.T. Kulieva, au demonstrat ca administrarea
uleiului volatil de cimbru reduce semnificativ presiunea arteriala. De
asemenea, acest ulei reduce susceptibilitatea aparatului cardiovascular la
influenta daunatoare a stresului psihic. Ca atare, este recomandat consumul
cimbrului in alimentatie drept condiment, iar suplimentar, se fac cure cu
tinctura de cimbru, din care se administreaza cate o lingurita de patru ori pe
zi. Tratamentul dureaza vreme de 56 de zile si este recomandat in mod special
hipertensivilor foarte sensibili la stres, hipertensivilor care au avut, sau au
o dieta preponderent carnivora ori se confrunta cu tulburari digestive de genul
aerofagiei, balonarii sau colitei.
* Viermi intestinali - se administreaza uleiul volatil de cimbru, cate
cinci picaturi, puse intr-o lingura de ulei de masline sau de floarea-soarelui.
Se iau doua astfel de doze pe zi, prima dimineata, pe stomacul gol, cu cel
putin jumatate de ora inainte de a manca, iar cealalta seara, inainte de
culcare. Tratamentul dureaza vreme de 28 de zile. Uleiul de cimbru inhiba
dezvoltarea parazitilor intestinali, paralizeaza centrii nervosi ai viermilor,
ajutand la eliminarea lor prin scaun.
* Infectia cu Giardia lamblia - o combinatie imbatabila in tratarea
acestei boli este cea dintre cimbru si rostopasca (Chelidonium majus).
Tincturile celor doua plante se amesteca in parti egale si se pun apoi intr-o
sticla care se inchide ermetic. Se administreaza cate o lingurita din acest
amestec, diluata intr-un sfert de pahar de apa, in care se adauga si doua
picaturi de ulei de cimbru. Aceasta doza se ia de patru ori pe zi. Tratamentul
se face vreme de trei saptamani, iar daca mai este necesar, se poate relua dupa
14 zile de pauza. Conform unui studiu mexican facut in anul 2006, sub
conducerea dr. F. Calzada, principiile active din cimbru, mai ales uleiul
volatil, distrug Giardia lamblia si impiedica reproducerea sa. Un alt studiu,
de data aceasta iranian, publicat in 2008, arata ca cimbrul este foarte
eficient in infectia cu protozoarele Entamoeba histolytica, Trypanosoma brucei
si Trypanosoma cruzi, care produc boli tropicale pe cat de periculoase, pe atat
de raspandite in zonele calde. Uleiul volatil de cimbru are, conform studiului
iranian mentionat, o actiune terapeutica comparabila cu cea a metronidazolului,
care este medicamentul cel mai frecvent folosit in aceste afectiuni, dar fara a
avea si efectele adverse ale produsului de sinteza.
* Candidoza bucala, digestiva, respiratorie, genitala - intr-o jumatate
de cana de infuzie combinata de cimbru se pun doua picaturi de ulei volatil de
cimbru si se consuma acest amestec la 2 ore dupa masa. Se iau 2-3 astfel de
doze pe zi, in cure de 12-21 de zile, urmate de 14 zile de pauza, dupa care se
poate relua. Cimbrul, si mai ales compusii sai aromatici, sunt printre cele mai
puternice anticandidozice cunoscute, atat in medicina naturala, cat si in cea
alopata. Nenumarate teste de laborator au pus in evidenta efectul puternic de
distrugere al diverselor specii si tulpini de Candida sub actiunea cimbrului.
Tratamente externe cu cimbru
* Sinuzita - se fac aromatizari in incapere, cu ulei volatil de cimbru
sau, mai bine, daca este suportata - se face inhalatie cu acelasi ulei volatil.
Suplimentar se pun pe frunte comprese cu tinctura de cimbru. Se tin vreme de 20
de minute pe zi, pana la vindecare. Cimbrul actioneaza astfel direct la nivelul
cailor respiratorii superioare, exercitandu-si actiunea antibiotica si
decongestiva.
* Rani, ulcere pe piele, arsuri - pentru prevenirea infectarii acestor
leziuni se fac spalaturi cu extract alcoolic sau cu infuzie combinata de
cimbru. Aceste extracte au un efect antibiotic foarte puternic, avand de
asemenea un usor efect cicatrizant.
Folositi-l, dar cu masura * Circulatie periferica deficitara - se
fac bai fierbinti cu infuzie combinata de cimbru (5 litri la o cada cu apa).
Facute saptamanal, activeaza puternic circulatia, actioneaza asupra
metabolismului organismului, intensificand arderile, si intaresc sistemul
imunitar.
* Micoza vaginala, candidoza vaginala, leucoree, infectii bacterine genitale
- se fac spalaturi vaginale cu infuzie combinata de cimbru pana la vindecare.
Cimbrul are un efect antifungic si antibacterian puternic si cu spectru larg,
foarte rar in lumea plantelor medicinale. De asemenea, are efecte
antiinflamatoare, fiind util in tratamentul salpingitelor (inflamatia trompelor
uterine).
* Reumatism - se pun cataplasme fierbinti cu cimbru pe locul afectat.
Acest tratament intensifica circulatia sanguina pe segmentul afectat, reduce
rigiditatea articulara si sensibilitatea la frig, are efecte calmante si
antialgice.
* Micoze localizate pe unghii (onicomicoze) - se pune o compresa cu
tinctura de cimbru pe unghia bolnava, care se inveleste apoi in nailon, pentru
a se evita evaporarea, si se tine vreme de 1-2 ore. Imediat ce se indeparteaza
compresa, partea afectata de unghie se pileste si se lasa apoi sa se usuce la
aer. Procedura se repeta zilnic, pana cand intreaga portiune de unghie afectata
de micoza este indepartata prin pilire. Uneori, daca micoza este foarte
extinsa, este posibil ca unghia tratata chiar sa cada si sa creasca o unghie
noua, sanatoasa.
* Micoze localizate la degetele picioarelor (boala piciorului de atlet)
- se pun intre degetele afectate tampoane imbibate in tinctura de cimbru, apoi
se incalta piciorul cu o soseta care se tine toata noaptea, asa incat sa
permita tincturii sa isi exercite efectul antiseptic pe o perioada mai lunga de
timp. Cimbrul, folosit in special sub forma de ulei volatil si de tinctura,
este un antimicotic de prima mana. Acest lucru a fost obiectivat printr-un
studiu facut in anul 2008 de un colectiv de cercetatori sarbi de la institutul
'Sinisa Stankovic' din Belgrad. Ei au testat cimbrul pe 17 specii de
ciuperci parazite si au constatat ca uleiul sau volatil este mult mai puternic
decat un produs de sinteza antifungic, bifonazolul, dar si decat uleiul volatil
al altor plante cu actiune antifungica demonstrata (menta, chimen, fenicul).
* Gingivite, carii, placa bacteriana - cinci picaturi de ulei volatil de
cimbru se dizolva intr-un litru de infuzie combinata obtinuta din aceeasi
planta. Cu acest preparat (care la rece poate fi pastrat 3-5 zile fara sa se
altereze) se fac de trei ori pe zi clatiri ale gurii, de preferinta dupa mesele
principale. Fiecare clatire va dura vreme de cinci minute, timp in care
preparatul din cimbru va fi agitat cu putere in gura, pentru a-si exercita
actiunea asupra dintilor, asupra gingiilor si asupra intregii mucoase bucale.
Studii facute in laboratoare din Elvetia si din Germania au aratat ca un
constituent din uleiul volatil de cimbru, timolul, distruge mare parte din
bacteriile cu potential daunator din cavitatea bucala, inlatura infectia la
nivelul gingiilor, protejeaza dintii de formarea cariilor si incetineste
evolutia cariilor deja existente.
Efectele psihologice ale cimbrului de cultura Uscat, da o aroma inconfundabila
mancarurilor
In Grecia
antica, cimbrul era un ingredient indispensabil in alimentatia tinerilor
razboinici, carora - se spunea - le amplifica increderea in sine si curajul. De
altfel, cei mai multi cercetatori spun ca denumirea stiintifica a cimbrului
'Thymus' vine de la grecescul 'thymos', care inseamna
curaj. Medicii greci si apoi cei ai evului mediu foloseau cimbrul pentru
pacientii slabiti fizic si psihic, pentru efectele sale tonice si revigorante.
De altfel, cimbrul are o actiune demonstrata de imbunatatire a circulatiei
cerebrale, iar studiile au aratat ca are o certa actiune de favorizare sau
chiar de inducere a unor stari de atentie, vigilenta, concentrare mentala.
In medicina macrobiotica se recomanda consumul de cimbru pentru amplificarea
capacitatii de control a emotiilor si pentru intarirea 'imunitatii'
la stresul psihic.
Precautii si contraindicatii
Supradozat, cimbrul si mai ales uleiul volatil extras din el dau reactii
adverse extrem de puternice: convulsii, varsaturi, dureri abdominale puternice,
delir.
Cimbrul se va administra cu prudenta, la inceput in doze reduse la un sfert, in
cazurile de hipotensiune, colon iritabil, ulcer gastric si gastrita
hiper-acida. Daca se constata o exacerbare sau o reactivare a simptomelor uneia
dintre aceste afectiuni, tratamentul intern cu cimbru va fi oprit.
Ingerarea cimbrului este contraindicata pentru femeile insarcinate. De
asemenea, femeile care alapteaza vor consuma maximum 1 gram de cimbru pe zi si
vor evita administrarea interna a uleiului volatil de cimbru.
Extern, cimbrul poate da persoanelor cu sensibilitate alergica marita reactii
alergice la nivel cutanat, iar aplicat multa vreme pe piele poate produce
leziuni cu aspectul unei arsuri.
Efectele antibiotice ale cimbrului
Cimbrul nu doar ca intrece ca eficienta multe medicamente antiinfectioase, dar
este o completare extraordinara la tratamentele clasice. Este o planta
medicinala care ar putea modifica viziunea asupra a ceea ce inseamna tratament
antiinfectios cu adevarat eficient. Mai multe studii facute in laboratoare sau
spitale din Germania, Spania, Elvetia, Japonia, Anglia ori Romania au arata
faptul ca cimbrul, in special uleiul volatil obtinut din el, are efecte
antibiotice extrem de puternice si cu un spectru foarte larg. Conform
studiilor, compusii uleiului volatil de cimbru ataca membrana celulara a
bacteriilor, reducandu-i permeabilitatea, ceea ce duce la moartea
microorganismelor respective. Mai mult, s-a demonstrat ca bacteriile nu pot
dezvolta rezistenta la uleiul de cimbru, asa cum o fac in cazul antibioticelor
de sinteza, deoarece acest ulei are componente atat de multe si de variate,
incat face imposibila o adaptare a microorganismelor. In plus, studii foarte
recente arata ca uleiul de cimbru potenteaza activitatea unor antibiotice,
adica un antibiotic administrat in paralel cu uleiul de cimbru este mult mai
eficient decat luat singur. In multe cazuri de infectii bacteriene, o corelare
a tratamentului alopat cu cel natural, cu cimbru, va face sa fie evitate
cazurile foarte periculoase de rezistenta a bacteriilor la tratament sau de
recidiva a infectiei. Iata in continuare si o lista sumara a bacteriilor care
sunt distruse de uleiul de cimbru: Staphylococcus aureus (produce infectii
urinare, respiratorii), Clostridium botulinum (produce botulism), Eschericcia
choli (produce infectii reno-urinare si digestive), Shigella sonnei (produce
toxiinfectie alimentara, dizenterie), Bacillus subtilis (produce
gastro-enterita), Salmonella enteridis (produce toxiinfectie alimentara),
Campylobacter jejuni (produce infectii gastro-intestinale), Lysteria
moncytogenes (produce infectii care afecteaza sistemul digestiv si cel nervos).
Contra tuturor infectiilor bacteriene mentionate se recomanda un
tratament cu o durata de 7-12 zile, timp in care se iau cate 3-5 picaturi de
ulei volatil de cimbru, de trei-patru ori pe zi, cu putina apa sau cu miere.
