|
|
|
Antrenamentul fizic in faza a II-a de recuperare a IMA
Programul de antrenament . incalzirea;
. antrenamentul propriu-zis;
. racirea (revenirea).
Pe parcursul antrenamentului, doi parametri sunt studiati in mod deosebit:
1) frecventa cardiaca de antrenament sa nu depaseasca, dar nici
sa fie mult inferioara frecventei cardiace prestabilite.
2) scala de autopercepere a intensitatii efortului (scala este
impartita in 20 de grade de percepere a efortului).
Intensitatea antrenamentului
. clasic - se considera ca este necesar sa se presteze un efort
fizic de 70% din capacitatea maxima de efort a individului (VO2), valoare
care corespunde aproximativ pragului anaerob (care nu trebuie
sa fie depasit in cursul antrenametului fizic).
. intensitatea se apreciaza practic prin frecventa cardiaca a
efortului.
Durata antrenamentului initial este de 5-10 minute, se
creste progresiv - in functie de toleranta bolnavului - pana la 30
minute.
La pacientii care sunt bine antrenati, dupa terminarea antrenamentului
propriu-zis, se pot adauga jocuri recreative, la o frecventa
cardiaca sub cea atinsa in timpul antrenamentului.
Frecventa antrenamentului
. antrenamentul trebuie sa fie repetat de cateva ori/saptamana
(3-4 sedinte/saptamana, despartite de o zi libera.)
. cresterea numarului de antrenamente peste aceasta valoare nu
este benefic, dar cresterea disconfortului muscular al pacientului este o
regula;
. in ziua libera este bine, totusi, ca pacientul sa faca exercitii
usoare de gimnastica, activitati gospodaresti, sa mearga pe jos;
Exista doua variante metodologice de antrenament:
. antrenamentul continuu;
. antrenamentul cu intervale.
Antrenamentul continuu este mai eficient:
. odata atinsa, starea de steady-state, aceasta trebuie mentinuta
pe parcursul intregului antrenament.
. oprirea antrenamentului face ca, la reluarea lui, mecanismele
periferice de adaptare la efort sa nu mai fie puse rapid in functie, ceea ce
reprezinta o solicitare suplimentara a cordului, care duce la cresterea riscului
de aparitie a complicatiilor: angor, dispnee, tulburari de ritm cardiac.
. intervalul de odihna de 1-2 minute nu face sa dispara mecanismele
periferice de adaptare la efort, care pot sa fie repuse rapid in
functiune.
. la 3 minute, se produc cele de mai sus, dar scade oboseala
musculara, creste aderenta bolnavului la antrenament, scade teama
bolnavului de complicatii.
. antrenamentul continuu oboseste bolnavul, atat muscular, cat
si psihic, prin monotonie.
Tipuri de efort
. efortul izometric are pericolul potential al precipitarii tulburarilor de ritm cardiac si al fenomenelor de insuficienta ventriculara stanga.
. efortul izotonic in timpul antrenamentului fizic (antrenament
propriu-zis) poate fi obtinut cu ajutorul:
- cicloergometrului;
- covorului rulant;
- aparatului de vaslit;
- cicloergometrului de brate.
