|
|
|
Cromatica Bacoviana
George Bacovia este cel mai insemnat poet simbolist al literaturii romane, apartinand perioadei interbelice.El este creatorul unei poezii de atmosfera, originalitatea sa consta in impunerea unui nou univers de inspiratie si in intensitatea obsesiva cu care traieste spaima de moarte si de dezintegrare a naturii. Influentele de factura simbolista se concretizeaza la Bacovia prin : gustul pentru satanic, prin atmosfera de nevroza, ideea mortii, predilectia pentru muzica si cel mai important prin cromatica.
Toate aceste influente le regasim in volumul "Plumb",publicat in 1916,care a trecut aproape neobservat in epoca.In volumul "Plumb" se creaza o viziune de infern,plina de dezolare,Bacovia redand cu usurinta acestea cu ajutorul culorilor.
Cromatica are profunde sensuri in definirea starilor sufletesti ale eului poetic dupa cum insusi Bacovia marturisea: "In poezie m-a obsedat todeauna un subiect de culoare. Pictura cuvintelor, sau auditie colorata. Imi place mult vioara. Melodiile au avut pentru mine influenta coloranta. Pictorul intrebuinteaza in mestesugul sau culorile alb,rosu,violet. Le vezi cu ochii. Eu am incercat sa le redau cu inteligenta, prin cuvinte. Fiecarui sentiment ii corespunde o culoare." Nu exista nuante in culorile bacoviene; culorile sale sunt concentrate, ele devin strigate ale sufletului, ale trairii.Bacovia n-a scris un sonet al vocalelor,dar a incercat sa introduca paleta pictorului in poem.
Cromatica in opera lui Bacovia nu are statut de figurant, ci de protagonist. Albul, negrul, violetul ori galbenul isi impart mai toata poezia autorului. Subiect de studiu, de exercitiu sunt numai primele patru culori, fiecare figurand o realitate totalitara, un univers reconstituit cu minutiozitate. Trairea existentiala a durerii, sentimentul de pustietate si singuratate sunt elemente impresioniste realizate insa de poet prin corespondente intre sentiment si culoare. Gama de culori este restransa, concentrata pe cateva motive tipic simboliste: uratul, plictisul, tristetea, nevroza, angoasa, monotonia, ele avand corespondente si in lumea instrumentelor muzicale.
Astfel, exista un cod al interpretarii culorii bacoviene dintre care:
Albul simbolizeaza inexistenta si starea de nevroza.
Totodata albul sugereaza reverie si sfarsit.
"Salonul alb visa cu roze albe -
Un vals de voaluri albe."
("Alb")
Poetul foloseste albul pentru a sugera imacularea inerta a anotimpului rece, in contrast cu sangele de culoare rosie, simbol al vietii ce se stinge
Negrul este culoarea disparitiei si a carbonizarii, ea sugereaza o atmosfera trista, nu numai lumea materiala este simbolizata prin negru ci si lumea sentimentelor. Acest decor invaluit in negru sugereaza o tacere vesnica fara viitor , ca o inchisoare eterna fara posibilitati de scapare. Precum rosu, negrul simbolizeaza moartea.
"Carbonizate flori, noian de negru.
Sicrie negre, arse,de metal,
Vestminte funerare de mangal,
Negru profund, noian de negru."
In poezia "Decor" Negrul este prezentat in opozitie cu albul. Negrul este o culoare de doliu - si nu ca albul, ci intr-un mod mult mai coplesitor. Doliul alb are in el ceva mesianic. El indica o absenta temporara, o lipsa provizorie.
'Copacii albi, copacii negri .
Stau goi in parcul solitar
Decor de doliu funerar
Copacii albi, copacii negri"
("Decor")
In poezia "Plumb", poetul simbolist transporta singuratatea in cavori,si pune totul sub semnul unei culori unice,cenusiul.
"Dormeau adanc sicriele de plumb
Si flori de plumb si funerar vestmant -
Stam singur in cavou. si era vant."
Monotonia si angoasa sunt principalele stari sugerate de cenusiu. In opera lui Bacovia, decorul, oamenii, lucrurile au culoarea cenusie a plumbului, fiindca peste tot domina tristetea si apasarea. "Existand in natura, s-a strecurat necalculat in versurile mele" marturiseste Bacovia.
Culoarea bolii si a finalitatii, rosu, simbolizeaza triumful iubirii si, implicit, al vietii. Nuanta sangelui scurs, datatoarea unei excitatii vizuale extreme, dand senzatii de nevroza si violenta, devine in poemul "Decembre", culoarea combustiei interioare, nesugerand cromaticul, ci o ardere sufleteasca a cuplului, in dezacord cu gerul de afara.
"Te uita cum ninge decembre.
Spre geamuri, iubito, priveste -
Mai spune s-aduca jaratec
Si focul s-aud cum trosneste."
In poezia "Amurg" folosirea substantivului "sange" ne duce cu gandul automat la culoarea rosu,o culoare puternica, tipatoare, poetul comparand frunzele, luna, si lacul cu sangele:
"Cu lacrimi mari de sange
Curg frunze de pe ramuri,-"
"Pe dealurile-albastre,
De sange urca luna,
De sange pare lacul,
Mai ros ca-ntotdeauna."
Violetul, o culoare halucinanta si obsesiva, sugereaza la randul ei in opera Bacoviana sentimentul de monotonie, crepuscul, alienare.
Alaturi de negru, violetul este folosit de catre Bacovia in "Amurg violet". Plopii sun comparati cu niste "apostoli in odajdii violete", Monotonia este accentuata prin repetarea exagerata a substantivului "violet":
"Amurg de toamna violet.
Pe drum e-o lume lenesa, cocheta;
Multimea toata pare violeta,
Orasul tot e violet ."
Pana si frigul in imaginatia sa are culoarea violetului in "Plumb de iarna":
"Trec singur spre seara pe ape-nghetate
Cand falfaie, pe lume, violetul."
Galbenul, este o culoare depresiva, precum insusi poetul declara. In crearea acestei culori, Bacovia a avut ca sursa de inspiratie gradina publica a orasului. Galbenul bacovian sugereaza deznadejde, dezolare si tristete. Si este folosit totodata ca un sinonim pentru boala si mizerie:
"Si noaptea se lasa
Murdara si goala
Si galbeni trec bolnavi
Copii de la scoala." ("Moina")
Galbenul este culoarea sufletului, dupa cum insusi poetul declara: "Acum in urma m-a obsedat galbenul,culoarea deznadejdii..In plumb vad culoarea galbena.Compusii lui dau un precipitat galben.Temperamentului meu ii convine aceasta culoare.Dupa violet si alb am evoluat spre galben.Plumbul ars e galben.Sufletul ars e galben"
In poezia "Note de primavara", rozul si verdele apar in combinatii halucinante cu alte culori:
"Verde crud,verde crud,
Mugur alb si roz si pur
Vis de-albastru si azur
Te mai vad,te mai aud."
Verdele spre deosebire de roz, sugereaza o stare de tristete, monotonie, in schimb rozul o puternica stare de nevroza. Albastrul indeosebi este o culoare halucinanta si rece.
Gama de culori este restransa in poezia lui Bacovia,concentrata pe cateva motive tipic simboliste: uratul, plictisul, trsitetea, monotania. George Bacovia creeaza in intreaga sa lirica o "atmosfera de coplesitoare dezolare,de toamne reci,cu ploi putrede,o atmosfera de plumb,in care pluteste obsesia mortii si a neantului,o descompunere a fiintei organice."(Eugen Lovinescu)
