Utilizarea ergonomica a mobilierului si a echipamentelor tehnice in sectia de chirurgie

Utilizarea ergonomica a mobilierului si a echipamentelor tehnice in sectia de chirurgie

Independent de datoria medicilor specialisti, personalul din sala de operatie trebuie sa fie in stare sa foloseasca si sa supravegheze toate aparatele aflate in sala. Deoarece odata cu evolutia tehnicii apar aparate tot mai complexe devine mult mai grea manuirea acestora. Din aceasta cauza numarul specialistilor in inginerie medicala, pregatiti special pentru proiectarea, supravegherea si utilizarea acestor aparate, este in continua crestere.

1 Echipamentul necesar unei sali de operatie

Echipamentul de baza al unei sali de operatie din punct de vedere tehnico-medical cuprinde:

masa de operatie;

lampa de operatie reglabila;

instrumente pentru anestezie si narcoza;

instrumentarul chirurgical;

tablou de comanda izolat;

ceas;

monitor de citire al filmului Roentgen;

sistem de ventilare;

iluminare.

In functie de sectia careia ii apartine sala de operatie se modifica tipul si pozitia aparaturii, respectiv a echipamentului.

Fig. 23.7 - chirurgie generala Fig. 23.8 - urgente

La dotarea salii de operatie trebuie avut in vedere (fig. 23.7 - 23.13):

- pozitia mesei de operatie in functie de necesitatea pacientului de a fi mutat (1);

- modelul si gradul de mobilitate a instalatiei de iluminat;

- pozitia, zona de acoperire/mobilitatea si caile de alimentare ale aparatelor pentru anestezie si chirurgie (3,4);

- pozitia si zona de acoperire/mobilitatea aparaturii Roentgen de pe tavan (5);

- pozitia celorlalte echipamente fixe (6);

- ventilatia (7);

- culoarele de trecere pentru pacienti, personal si materiale tehnico-sanitare;

- dotarea si pozitionarea echipamentelor /aparatelor mobile.

Figurile corespunzatoare prezinta modul corect de amplasare si fixare a aparaturii si echipamentelor intr-o sala de operatie la 6 sectii diferite.

Zonele de fixare si cele de miscare ale aparaturii montate pe tavan sunt pozitionate astfel incat sa nu-si influenteze/interfereze functionalitatea (fig. 23.13).

Fig. 23.9 - ortopedie Fig. 23.10 - urologie

Fig. 23.11 Fig. 23.12

Fig. 23.13

1. masa de operatie

2. aparatura chirurgicala

3. aparatura de anestezie

4. lampa scialitica

2. Mobilierul medical

Chiar de la prelucrare trebuie sa se urmareasca ca mobilierul mobil sa aiba suprafete netede usor de curatat si care rezista la coroziune si la actiunea dezinfectantilor. In sala de operatie se foloseste otelul inoxidabil (de crom-nichel). Acest otel, datorita puterii de reflectare deranjante si a ingrijirii dificile nu trebuie sa fie lustruit ci slefuit mat. Mobilierul mobil ar trebui sa se deplaseze pe role.

In jurul mesei de operatie trebuie sa fie in conformitate cu regulamentul de protectie in cazul exploziilor ce pot aparea daca la ciocnirea mobilierului ies scantei. Incarcarea electrostatica se evita prin conductibilitatea electrica a piesei de mobilier. Curatirea permanenta, dezinfectarea, ingrijirea si verificarea functionala se numara printre conditiile de baza pentru igiena in sala de operatii.

3 Masa de operatie

Nivelul inalt al tehnicizarii mesei de operatii, mobile, este reprezentat de micromotoare electrice / electronice sau electrohidraulice cu module miniaturizate interschimbabile, care sunt alimentate de baterii reincarcabile si care rezista mai multe zile fara sa fie alimentate de la reteaua de curent. Printr-o manevrare a comenzilor se pot obtine diferitele pozitii necesare desfasurarii interventiei.

Suprafata mesei de operatie este din otel de crom-nichel ca si picioarele de altfel. In caz de reparatii aceasta suprafata trebuie sa poata fi indepartata usor. Totodata trebuie ca firele electrice ce strabat masa sa fie usor de inspectat si de curatat.

Mai multe posibilitati le ofera mesele de operatie fixe ale caror placi se pot demonta si schimba in functie de natura interventiei. Aceste placi se pot transporta usor si nu afecteaza podeaua ca mesele de operatie mobile, datorita greutatii mult mai mici. Aparatele fixate in podea, ca cele pentru anestezie si lampile isi pot schimba pozitia cu ajutorul unei telecomenzi astfel incat sa nu incurce personalul.

Prin comenzi speciale se pot adapta diferitele segmente la corpul pacientului.

Pe langa curatarea si dezinfectarea permanenta ca prima conditie pentru lucrul aseptic, trebuie ca si verificarea functionala a partii electrice sa fie permanenta.

Varietatea interventiilor chirurgicale necesita multiple modalitati de dispunere corespunzatoare a pacientilor pe mesele OP. In acest caz nu trebuie avut in vedere doar accesul neconditionat al chirurgilor din orice punct al campului operational, ci si supravegherea pacientului pe perioada narcozei (EKG, tensiune si temperatura) si administrarea intravenoasa a medicamentelor.

Fig. 23.14 - masa mobila de chirurgie abdominala Fig. 23.15 - masa fixa de neurochirurgie

 

Fig. 23.17 - masa mobila de urologie Fig. 23.16 - masa fixa de ortopedie

Figurile 23.15 si 23.16 arata modalitati diferite de pozitionare a pacientilor in timpul operatiei intr-o sectie de neuro-chirurgie sau de chirurgie ortopedica. Partea superioara a mesei OP este impartita in segmente ce sunt individual reglabile, detasabile sau interschimbabile. Patul este confectionat dintr-un material usor dezinfectabil si conductibil. Reglarea se efectueaza mecanic, electromecanic sau electrohidraulic.

Deosebim mese OP mobile (fig. 23.14 si 23.16) sau fixe (fig. 23.15 si 23.17). Sali de operatie cu mese fixe intalnim in special in spitale mari prezentand avantaje organizatorice.

Transportul pacientilor la si de la sala de operatie este realizat prin intermediul blaturilor de mese OP (2) speciale (fig. 23.18), blaturi care se pot dispune pe mecanismul coloana din sala de operatie (1) (fig. 23.14 - 23.17) sau pe suportul de transportat(3), pozitionarea realizandu-se prin intermediul unor electromotoare si lagare speciale.

Fig. 23.18 - masa pentru transportat pacienti

Apendectomia

Astfel, pentru chirurgia abdominala, pozitia mesei de operatie este in zona de sub abdomen putin ridicata, astfel incat zona ce urmeaza a fi operata se ridica tensionandu-se. Tensiunea se poate mari prin indoirea usoara a picioarelor. De cele mai multe ori pozitia este dictata de catre chirurg insusi.

La inchiderea ranii se aplatizeaza masa de operatie pentru a se relaxa zona operatorie (eventual se ridica placile pentru picioare). Trebuie doar sa aiba grija ca relaxarea sa nu fie exagerata, iar cutele pielii astfel formate sa nu impiedice sutura peretelui abdominal.

Pentru operarea vezicii biliare, pacientul pregatit si anesteziat se culca pe spate in asa fel pe masa de operatie, incat portiunea cea mai inalta reglabila sa fie situata sub vezica biliara, coborandu-se placile din zona spatelui astfel incat zona operatorie se tensioneaza, ridicandu-se; placi separate ale bazinului se muleaza dupa sezutul pacientului, asemanator se pot modifica si pozitiile celorlalte segmente, a placilor mobile pentru picioare, a portiunii superioare a placii spatelui, pentru a se obtine pozitii favorabile din punct de vedere anatomic. Usoara inclinare a suprafetei mesei spre dreapta se mareste doar la sfatul chirurgului, daca astfel se usureaza prezentarea canalelor biliare in radiografii. Pentru radiografiere caseta filmului se poate fixa cu cleme sub suprafata mesei, ce permite trecerea razelor, sau direct de dispozitivul Röntgen de marire a imaginii cu un suport special pentru casete. Dupa radiografiere se indreapta masa, eliminandu-se inclinarea spre dreapta (fig. 23.19).

Fig. 23. 19

La operatia rinichilor se culca pacientul cu spatele spre chirurg si aproape de marginea suprafetei mesei pe parte sanatoasa in asa fel incat cea mai mare parte a unghiului mesei sa se afle intre arcul costal si bazin. Placile pentru spate si pentru picioare ce au fost coborate la indicatiile chirurgului pentru a forma acest unghi ridica zona operatorie suficient de tensionata dar in acelasi timp regiunea toracica si bazinul trebuie sa fie bine sprijinita.

Suporturile laterale pentru torace si bazin pot sprijini si proteja pacientul datorita mobilitatii crescute, astfel incat doar in cazuri exceptionale se mai adauga perne intre corp si suporturi. In practica se intalneste des portiunea laterala curbata la torace si bazin, cand se folosesc doar doua suporturi laterale, puse diagonal pe portiunea anterioara a toracelui si la sezut.

Prin ridicarea portiunii superioare a placii spatelui se formeaza un canal, prin care bratul prevazut pentru perfuzie nu este supus presiunii si este usor accesibil. Figura 23.20 arata pozitia operatorie la operarea rinichilor impreuna cu un aparat Roentgen de imbunatatire a imaginii.

La operatia in pozitie sezanda a pacientului (de exemplu resectia coastelor), inainte de interventia chirurgicala se ridica placa spatelui iar portiunea superioara se apleaca pana la orizontala. Dupa cum se observa in figura 23.21 placile pentru picioare dispuse asemanator pot sprijini pacientul si totodata reprezenta un loc de depunere al instrumentarului.

Pe portiunea superioara a placii spatelui se monteaza o placa rabatabila pentru cap si totodata vis-ā-vis de campul operator se fixeaza un suport pentru brat si un suport pentru anestezie, de forma unui unghi deschis. Pacientul se pune pe masa de operatie astfel incat sezutul si spatele sa urmareasca marginea mesei. Trunchiul este rezemat usor indoit pe spatarul ce este acoperit de perne pentru a evita presiunea puternica. Pacientul este legat cu o curea lata. Capul se afla pe o parte pe suportul pentru cap. Bratul prevazut pentru perfuzie este asezat fara a fi apasat pe portiunea superioara a placii spatelui. Impreuna cu suportul pentru brat se formeaza o suprafata pe care sa se odihneasca intregul brat, pentru ca si presiunea marginilor pernelor pot provoca afectiuni, de exemplu paralizii ale nervului radial sau ulnar, mai ales in urma utilizarii relaxantelor musculare. Daca celalalt brat se afla deasupra trebuie sa se aiba grija ca si el sa fie protejat cu perne si ferit de o adevarata apasare provocata de diferitele componente ale mesei de operatie. Se recomanda ca bratul sa fie prins in sus, ca in figura 23.22 pe un suport pentru anestezie si legat cu doua curele late si captusite. In aceasta situatie bratul nu trebuie adus intr-o abductie de peste 90⁰ sau intins la spatele pacientului.

Fig. 23.20 Fig. 23.24 Fig. 23. 23

Fig. 23.22 Fig. 23.21

Placile pentru picioare trebuie sa sprijine picioarele pacientului in asa fel incat gambele sa nu fie afectate de apasarea marginilor suprafetei sau a pernelor (vezi fig. 23.23).

Dispozitivele de sprijin laterale pentru torace ce sunt dispuse in figura 23.23 preiau presiunea provocata de chirurg daca sunt montate in portiunea superioara a corpului pieptului.

In vederea unui acces mai bun, placile pentru picioare se pot demonta atata timp cat masa corporala a pacientului o permite (vezi fig. 23.24).

Modificari ale pozitiei pacientului in timpul operatiei se fac doar la indicatiile chirurgului.

Pentru tratamentul chirurgical al fracturilor (osteosinteza) exista mai multe metode, de exemplu:

- placi si suruburi produse ale comunitatii de lucru pentru osteosinteza;

- legarea la fracturile de glezna, genunchi si cot etc.

Aceste metode se pot folosi ca atare sau combinate dupa hotararea chirurgului. Aceste metode au in comun principiul repunerii sangeroase, adica fixarea si potrivirea cu ochiul liber sau cu ajutorul dispozitivului Röntgen de imbunatatire a imaginii a fragmentelor. Diferente apar totusi la cerintele cu privire la pozitionarea pacientului: - pozitionarea fara afectarea pacientului;

- pastrarea conditiilor aseptice;

- accesul liber al chirurgului la zona operatorie;

- iluminarea Röntgen fara obstacole;

- extensia exact dozata si uniforma a membrelor inferioare.

Dispozitivele de extensie ale picioarelor trebuie sa se afle in afara directiei razelor Röntgen pentru a se permite iluminarea pentru doua planuri perpendiculare (anteroposterior de axial). Figura 23.25 arata pozitia picioarelor, intre ele cu aparatul Röntgen pentru radierea in plan antero-posterior.

Figurile 23.26 si 23.27 arata pozitionarea cu aparatul Röntgen, pentru radiere in plan antero-posterior si axial, asezat lateral.

Figura 24.28 arata pozitionarea cu doua aparate Röntgen fixe pentru radiere in plan antero-posterior si axial. Un aparat este dispus pe partea exterioara opusa zonei operatorii, in timp ce cel de-al doilea aparat este dispus intre picioarele pacientului.

Figurile 23.29 si 23.30 arata pozitionarea pe o masa de extensie mobila cu aparat Röntgen mobil pe partea laterala pentru radiere in plan antero-posterior si axial.

Inainte de inceperea operatiei se ridica suprafata mesei impreuna cu pacientul pana la nivelul aparatului Röntgen. Picioarele pacientului se rotesc usor spre interior la indicatiile chirurgului. Agregatele de intindere cu divizare pe kilograme fac posibila o extensie egala pe ambele picioare si exact dozata. Dispozitivul de extensie mobil ce aluneca pe o sina fixata de masa de operatie este prezentat in figura 23.31.

Operatiile neurochirurgicale se executa in pozitiile culcat pe spate sau pe burta, in pozitie sezand si semiculcat pe o parte. La aceste interventii foarte obositoare si de durata trebuie ca pacientul sa fie asezat intr-o pozitie cat mai comoda. Zona operatorie trebuie sa fie foarte usor accesibila pentru chirurg, acelasi lucru este valabil si pentru anestezist si pentru ceilalti membrii ai echipei.

Deoarece pentru aceasta operatie pacientul trebuie sa fie cat mai bine fixat, atunci si masa de operatie si accesoriile ei trebuie sa fie cat mai stabile, mai ales in cazul micro-neurochirurgiei.

Figura 23.32 arata pacientul pregatit si anesteziat culcat pe spate pe o placa pentru spate scurtata si dintr-o bucata. Capul se fixeaza fie cu un suport capitonat de forma unei potcoave sau pe un suport special pentru neurochirurgie, la care dispozitivele metalice se strang simetric in jurul craniului. La fel de bine trebuie fixat si corpul pacientului. Segmentele mobile si capitonate ale mesei de operatie se adapteaza formei corpului dupa cum se vede si in figura, unde placa bazinului formeaza o depresiune pentru sezut.

Principiul de baza in cazul operatiilor este simplitatea. Posibilitatea aproape permanenta a chirurgului de lucru in pozitia sezanda prelungeste timpul puterii de concentrare si nu apare asa repede oboseala.

Bineinteles ca din multe pozitii speciale existente chirurgul o alege pe cea mai potrivita lui. Diferite pozitii se intalnesc si dintr-o clinica in alta.

Fig. 23.32 Fig. 23.25

Fig. 23.26    Fig. 23.27

Fig. 23.28 Fig. 23.29

Fig. 23.30 Fig. 23.31

4 Sistemul de iluminare in salile OP

Cerintele unui sistem de iluminare intr-o sala de operatie se refera atat la tehnica de iluminare, amplasare si conditii de igiena, cat si la siguranta instalatiilor.

Lampile OP sunt de obicei amplasate central fata de masa de operatie. Ele sunt alcatuite dintr-unul sau mai multe corpuri mobile de iluminat.

Tehnica de iluminare

Puterea mare de iluminare este necesara pentru recunoasterea contrastanta a organelor, vaselor de sange, terminatiilor nervoase si a tesutului deoarece tesutul absoarbe o mare cantitate de lumina. In mod normal, puterea de iluminare a unei lampi OP este de 50000 - 100000 lx si este de regula reglabila.

Spotul de lumina trebuie sa aiba acelasi diametru (cca. 20-25 cm)cu zona care urmeaza a fi luminata, avand cu 10% putere de iluminare mai mare decat in mod normal. O parte neinsemnata a luminii se reflecta.

In figura 23.33 se prezinta o lampa scialitica prin intermediul careia se realizeaza o iluminare profunda, intensa si fara umbre (ale capului, mainilor chirurgului) a zonei de interventie chirurgicala. Sursele de lumina sunt multiple si dispuse la unghiuri diferite astfel incat sa existe o zona (8) ideal luminata.

Pentru chirurgi culoarea functie de temperatura unui tesut joaca un rol important in stabilirea diagnosticului / interventiei. Lampile scialitice produc o temperatura de 4000-5000K (DIN 5035) apropiata de cea naturala de 5800K.

Lampile OP sunt lampi cu halogen care consuma cu 10% mai putin decat cele obisnuite si au un spectru de radiatii cu o lungime de unda cuprinsa intre 400nm si 800nm.

Medicul chirurg este interesat de o pozitionare usoara si reglabila a sursei de iluminare. Reglarea ei trebuie se fie accesibila si sa decurga in conditii de igiena maxima (fig. 23.34 si 23.35).

Fig. 23.33 - reprezentarea schematica a iluminarii unei lampi scialitice

1. lampa cu halogen

2. reflector cu lumina rece

3. reflector opus,sferic

4. filtru de corectie

5. lentila Fresnel

6. montura de lentila ce se poate deschide

7. fascicol de lumina

8. zona ideal luminata

9. bararea campului

10. reflector central

Fig. 23.34 - mobilitatea pentru un model de lampa scialitica cu un reflector mare si usor

Fig. 23.35 - mobilitatea pentru un model cu doua lampi

Aparatura tehnico-medicala este fixata de tavanul salii de operatie (fig. 23.36 si 23.37).

Se obisnuieste ca dupa fiecare operatie sa urmeze operatia de curatare si dezinfectare a salii. Pentru usurarea acestei operatiuni se fixeaza pe cat posibil cat mai multe aparate de tavan. Alt avantaj al acestei montari este si faptul ca evita riscul de impiedicare in cabluri si tuburi gofrate.

Prelucrarea semnalelor informationale tehnice este utilizata pe scara din ce in ce mai larga, aceasta ajutand la perfectionarea tehnicilor chirurgicale, in scopuri demonstrative si/sau pentru documentarea operatiei.

Figura 23.13 prezinta aparatura tehnico-medicala fixata de tavanul salii de operatie pentru anestezie cu aparatele narcotice si monitorul pentru pacient.

 

Fig. 23.36 - fixare aparaturii pe tavan Fig. 23.37 - fixare aparaturii pe tavan

cu un brat mobil   cu doua brate mobile

De regula dupa fiecare operatie este necesara spalarea si dezinfectarea pardoselii OP. Pentru usurarea procesului se urmareste posibilitatea de suspendare a aparaturii din OP, prin diverse sisteme de deplasare . Pentru prevenirea contaminarii OP prin sistemele de tubulatura, care contin cabluri si conducte ce alimenteaza aparatura si masa de operatie, s-au prevazut diverse sisteme de camuflare a acestei tubulaturi, separat pentru sistemele de anestezie si pentru instrumentarul chirurgical.

Cele mai importante sunt sistemele de orientare modulare mobile pentru a obtine o pozitie ideala a instrumentelor fata de masa de operatie. Acestea pot fi construite cu un brat sau cu doua brate, cu sau fara brat portsatelit respectiv cu sau fara posibilitatea reglarii in inaltime (23.36 si 23.37).

Capacitatea portanta a acestor sisteme este de 490-2943N.

Datorita faptului ca tubulatura de vehiculare a gazelor medicale nu poate fi intrerupta in zona de articulatie a bratului, nu este posibila o orientare reglabila in plan perpendicular. Unghiul de rotatie se situeaza totusi pana la 330 (fig. 23.38).

Fig. 23.38 - date tehnice de la sistemele de orientare

Posibilitatile de montare a unitatilor de alimentare prin tavanul salii OP sunt prezentate in tabelul 23.1

Tab. 23.1

Modalitatile de legatura a sistemelor de vehiculare a informatiilor prin cabluri devin in ultimul timp de prisos datorita posibilitatilor de transmitere a informatiei, din salile de operatie catre sali de demonstratii si studiu, prin unde radio.

Acest sistem permite de asemenea stocarea si prelucrarea semnalelor primite de la pacient, respectiv a semnalelor privind parametrii aparatelor, putand fi utilizate pentru proiectarea si optimizarea, respectiv documentarea interventiei chirurgicale.

5 Aparatura Roentgen in sala de operatie

Aparatele Roentgen in salile OP se deosebesc in functie de modalitatea de memorare a imaginilor: aparate de radiologie si aparate de inregistrare (aparate foto specializate),care pot fi fixe sau mobile.

Avantajul instalatiilor mobile consta in faptul ca acestea pot fi transportate in orice sectie OP in care sunt necesare. Dezavantajul lor il constituie cablurile ce reprezinta un risc major de accidentare, puterea mai mica de radiatie si faptul ca necesita o igiena speciala.

Aparatura Roentgen fixa se monteaza alaturi de alte aparate de tavanul salii OP (fig. 23.39).

Fig. 23.39 - aparatura Roentgen fixata pe tavan

La utilizarea orizontala a aparaturii Roentgen este necesara o dubla protectie impotriva radiatiilor.

pentru personalul din incapere trebuie mentinut spectrul de radiatii la un nivel minim. Este necesara imbracarea unui echipament de protectie adecvat;

salile prevazute cu aparatura Roentgen au nevoie de o izolare anti-radiatii inca din constructie pentru a proteja persoanele din incaperile alaturate. Acest lucru presupune ca si usile si eventualele geamuri sa fie acoperite cu material protector.

Aparatele de monitorizare sunt fixate de tavan, pentru a nu ocupa spatiu in sala de operatii. Se utilizeaza in primul rand 2 tipuri de aparate de supraveghere, care in combinatie cu tehnica de inregistrare pe film magnetic permit vizualizarea pe ecran a imaginilor Roentgen din 2 unghiuri diferite.

Pentru instalatiile Roentgen fixe, se monteaza tabloul de comenzi de obicei pe perete. De acolo decurge intregul meniu de comenzi al aparatului.

Comutatorul Roentgen se afla in apropierea tabloului de comenzi din cadrul unitatii de functiune a salii de operatii. Camerele obscure pentru developarea filmelor sunt instalate In camerele alaturate unei sali de operatie.

La amenajarea salilor cu aparatura Roentgen sunt necesare panourile pentru citirea filmelor Roentgen, care se afla de regula pe perete. Ele sunt dotate cu jaluzele sau intrerupatoare, pentru a micsora riscul de orbire. In salile de operatie ale sectiei de ortopedie se utilizeaza acest tip de aparatura atat vertical cat si orizontal.

Construirea si dotarea salilor cu aparatura Roentgen din cadrul spitalelor se realizeaza conform normelor de protectie tehnica anti-radiatii si pentru valorile maxime de radiatii admise.

Pentru aparatura Roentgen mobila este obligatorie determinarea nivelului admisibil pentru personalul aferent functie de care se aleg materialele necesare pentru izolari.

6 Aparate electromedicale

Spre deosebire de utilizarea mobilierului in sala de operatie, manevrarea aparatelor electromedicale, ca de exemplu aparatul chirurgical cu frecventa inalta dispozitivele de absorbtie, aparatul pentru anestezie, lampile, este mult mai dificila.

Fig. 23.40

Aparatele moderne de anestezie (fig. 23.40) sunt astfel concepute incat sa asigure administrarea substantelor anestezice in concentratie dorita si posibilitatea de a fi adaptate la particularitatile ventilatorii ale pacientilor si de a monitoriza parametrii vitali ai pacientului in timpul procesului anestezic.

Fig. 23.41

Aparatele asigura urmatoarele cerinte:

sursa de O₂ medicinal la presiunea dorita;

concentratii de substante anestezice optime;

o buna ventilatie a pacientului;

eliminarea CO₂ din circuit;

posibilitatea de umidificare a amestecului gazos anestezic si de mentinere a unei temperaturi constante in circuitul respirator;

precum si asigura o monitorizare clinica si biologica a pacientului;

certitudinea legata de securitatea aparaturii din punct de vedere functional.

Aparatele sunt amplasate in mijlocul camerei la capul bolnavului (fig. 23.41) pentru a asigura spatiu pentru personalul medical care efectueaza interventia chirurgicala.

Aparatul pentru anestezie generala si aparatul pentru respiratie artificiala care inlocuieste aparatul respirator uman, sunt plasate in partea dreapta a patului (fig. 23.42). Tubul gofrat pentru evacuarea expirului pacientului este legat in exterior, pentru a nu se evacua in interior unde ar periclita personalul care efectueaza operatia chirurgicala.

In stanga se observa monitorul functiilor vitale ale pacientului: puls, tensiune, activitate cerebrala, prin care pacientul este conectat la E.K.G.

Lampile scialitice sunt folosite pentru iluminare foarte buna a locului interventiei chirurgicale, iar fereastra este mata pentru a nu distrage atentia chirurgului in timpul operatiei.

Fig. 23.42

Aceste aparate trebuie utilizate exact dupa instructiunile date, trebuie verificate si periodic reparate si reconditionate de catre specialisti.

Necesara in mod deosebit este cunoasterea normelor, a regulamentelor cu privire la pericolul de incendiu sau explozie si respectarea acestora in sala de operatie.

7 Pericolele de incendiu, explozii si arsuri in sectia chirurgicala

Toate substantele inflamabile sunt explozibile daca sunt amestecate suficient de fin in proportii determinate cu aer sau chiar oxigen. Si mai usor explodeaza amestecuri de aer, gaz si abur, format de la lichide inflamabile. Amestecul fin si proportia sunt si aici hotaratoare; la cantitati prea mici de substanta in aer nu se ajunge la ardere si mai departe la explozie, la cantitati prea mari ajunge oxigenul prezent pentru aprindere dar nu si pentru ardere si explozie.

Incendii si explozii apar cand substante inflamabile, oxigen si sursa de aprindere actioneaza impreuna.

Si in sala de operatie exista pericol crescut de incendiu si explozie, cand amestecuri inflamabile de aer cu solutii pentru anestezie sau solutii pentru curatire a pielii si dezinfectare, ce se evapora usor, sunt folosite. Aprinderea se poate face de la o scanteie ce poate aparea la folosirea cu frecventa mare a aparatelor chirurgicale sau dupa incarcari electrostatice. Situatia s-a schimbat de-a lungul anilor prin folosirea de gaze narcotice care impreuna cu aer iau foc dar nu explodeaza. Solutiile de curatire si dezinfectantele se folosesc in cantitati mici sau se folosesc doar cele care sunt greu inflamabile (exemplu Merfen, Kodan etc.) In urma acestor masuri pericolul de incendiu si explozie s-a diminuat cu pana la 90 %.

In contradictie creste numarul accidentelor in care electricitatea are un rol important. Datorita folosirii aparaturii tot mai complexe pot aparea defectiuni si greseli de manevrare si de aceea trebuie sa se cunoasca foarte bine regulamentul cu privire la protectia fata de incendii si explozii in sala de operatie.

Anestezia. Printre masurile de protectie ce trebuie luate in combaterea formarii amestecurilor de aer cu anestezice se recomanda:

- folosirea "sistemelor medicale cu gaze inchise" pentru anestezie iar astfel se protejeaza si sanatatea personalului;

- evitarea sau limitarea folosirii anestezicelor inflamabile si explozibile;

- adaugarea unor substante gazoase, ca dioxidul de carbon pentru a se impiedica formarea amestecurilor explozibile;

- verificarea ermeticitatii sistemelor cu gaze;

- evacuarea sigura pentru pacient si personal a gazelor narcotice eliminate prin expiratie;

- absorbirea aburilor de la anestezice prin instalatia de aer conditionat.

Gaze endogene. In stomacul sau intestinul pacientului, in urma procesului de digestie se pot forma gaze care impreuna cu metan si hidrogen pot forma amestecuri inflamabile. Acest lucru este valabil si pentru electroresectii transuretrale in care se pot forma amestecuri inflamabile in vezica urinara. Preventiv, inainte de operatie pacientul se hraneste doar cu mancare potrivita, iar alta conditie este golirea completa a stomacului, intestinului si vezicii.

Alte masuri de siguranta sunt:

- operatia se incepe fara aparatul chirurgical de inalta frecventa pana cand se elimina gazele endogene

- folosirea gazelor inerte pentru clatire daca folosirea aparatului precedent este necesara

Solutii de curatire a pielii, de degresare si dezinfectare. Suprafata pentru operatie este de multe ori curatata si dezinfectata cu substante alcoolice. De aceea resturi de lichid sau vapori se pot aprinde la folosirea aparatului cu inalta frecventa sau la incarcari electrostatice si pot cauza arsuri ale pielii. Flacarile, majoritatea incolore nu se pot detecta din pacate la lumina reflectoarelor din sala de operatie. De regula aceste substante se evapora in intervalul de 10 secunde si sunt evacuate prin instalatia de aer conditionat.

Periculoase sunt resturile de lichide care se aduna sub cearceafurile cu care sunt acoperiti pacientii, in cutele pielii sau sub corpul pacientului si astfel raman neobservate. Cu un material absorbant si steril se absoarbe lichidul si se usuca pacientul si in cazuri urgente se renunta la chirurgia de frecventa inalta.

Aparate chirurgicale de inalta frecventa. Cu ajutorul acestor aparate se cedeaza caldura mare care arde sau coaguleaza tesutul. Este usor de imaginat ca la temperaturi de peste 50 grade C se pot usor cauza arsuri in zonele invecinate suprafetei de operare.

Pericol de arsuri datorita fluxului electric deficient. Fluxul electric prin electrodul neutral legat la pacient este disturbat cand:

- cablul este rupt sau daca nu este legat la aparat sau daca contactele nu sunt bune;

- daca electrodul neutral nu este bine fixat;

- daca electrodul neutral este pus prea departe de zona de operatie;

- daca electrodul nu conduce suficient de bine curentul electric datorita oxidarii, gelului de transmisie impartit in mod inegal etc.;

- lichide ce conduc usor curentul electric ca solutia de NaCl fiziologica, transpiratie si sange intre electrodul neutral si pielea pacientului .

Si astfel in aceste locuri se formeaza mari concentratii de curent.

Masuri de protectie inainte de montarea electrodului neutral trebuie sa se verifice daca:

- cablul si contactele sunt intacte;

- electrodul este curat, neoxidat iar gelul este impartit uniform.

Suprafata pielii pe care se aplica electrodul trebuie sa fie fara par, curata, degresata si dezinfectata.

Electrodul cu o suprafata de 180 centimetri patrati pentru adulti trebuie sa fie complet lipit de corpul pacientului. De evitat sunt partile in care oasele trec imediat pe sub piele, portiunile sensibile, paroase si ranite. Electrodul trebuie pus in apropierea zonei operate la unul dintre brate sau una dintre coapse.

Pozitionarea incorecta a electrodului neutral cauzeaza in ziua de azi majoritatea arsurilor. Corpurile metalice din corpul pacientului trebuie sa se ia si ele in considerare. Pentru a se evita arsurile provocate de curentul ce se poate aglomera in cutele pielii, se pun servete uscate izolante intre picioarele pacientului, in axila si intre cutele pielii.

In timpul operatiei trebuie sa se verifice de mai multe ori pozitia electrodului neutral si functionarea lui corecta (fig. 23.43).

Suprasolicitarea aparatului de inalta frecventa daca in timpul operatiei capacitatea aleasa in functionarea aparatului nu este suficienta atunci trebuie sa se verifice inainte de toate starea electrodului neutral, cablurile si contactele in vederea descoperirii unei fisuri sau a verificarii conductibilitatii.

Pericolul arsurilor poate aparea atunci cand, in cazul neobservarii unei defectiuni, se trece la o capacitate mai mare a aparatului.

Butonul electrodului pentru mana sau picior - in timpul operatiei se pot aduna lichide la acest buton ce pot forma un circuit de curent electric nedorit care poate produce arsuri cand electrodul activ vine in contact cu pielea pacientului prin servete umede. De aceea electrodul activ trebuie pus la vedere pe un servet uscat.

Contact nedorit direct sau indirect cu conductori cu pamantare - daca in timpul folosirii aparatului de inalta frecventa pacientul are contact cu parti metalice conductoare de curent electric si care sunt pamantate atunci se poate produce un curent de densitate mare care poate cauza arsuri. Surse de pericol sunt:

- partile laterale ale mesei de operatie ;

- accesorii ca suport pentru cap, pentru maini, picioare daca pernele sunt cu defect sau aluneca astfel incat pielea intra in contact cu metalul;

- mobilier medical ca suporturi pentru perfuzii, masa pentru instrumente;

Fig. 23.43

Din aceasta cauza trebuie sa se aiba grija ca pacientul sa nu ajunga in contact cu aceste parti metalice.

Aceleasi afectiuni electrotermice se pot produce si cu resectoscopul care taie si coaguleaza in acelasi fel cu aparatul de inalta frecventa.

Un pericol asemanator de arsuri apare in cazul folosirii furtunelor pentru anestezie ce pot conduce curentul electric, care stau pe pacient iar curentul in loc sa ajunga la electrodul neutral trece prin aparatul de anestezie si ajunge la priza. Acelasi lucru este valabil si pentru electrodul EKG negru si pamantat. Din cauza marimii mici a acestui electrod pot aparea arsuri grave la zonele de contact.

Trebuie sa existe o distanta minima de 150 milimetri intre electrodul activ si electrodul EKG pentru ca altfel pot aparea arsuri grave.

Alte surse de pericol sunt prin contacte indirecte, ca de exemplu in cazul cand o izolatie cedeaza.

La operatii trebuie sa se foloseasca in plus inca un strat izolator pe masa de operatie pentru a se evita conductibilitatea saltelei care se afla pe masa.

Trebuie sa se verifice ca pacientul sa stea pe o saltea uscata, nu prea subtire si ca lichidele curse sa fie imediat absorbite, inainte sa se ajunga la stratul izolator sau chiar sa se acumuleze sub pacient.

Perne electrice si saltele. Dupa durata operatiei exista pericolul hipotermiei astfel ca se folosesc pernele si saltelele electrice pentru a se mentine temperatura corpului. In cazul defectiunilor insa, sau a temperaturilor fixate necorespunzator, pot aparea arsuri.

Aceste dispozitive trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- limitarea cantitatii maxime de caldura cedata;

- reglarea temperaturii pe mai multe canale;

- numar suficient de termostati.

Din motive de siguranta trebuie sa se renunte la folosirea saltelelor de uz casnic.

Daca local apar deficiente circulatorii la pacient caldura se poate acumula intr-un loc si se pot produce arsuri. Acest lucru se poate observa prin inrosirea pielii si formarea basicilor.

Pseudoarsuri. Pseudoarsurile care au acelasi aspect ca si arsurile sunt observate de obicei dupa operatie insa s-au format datorita frecarii mecanice sau iritarii mecanice. Cauzele lor sunt de putine ori cunoscute.

Iritatii provocate de dezinfectanti - daca se aduna resturi de dezinfectanti sub pacient acestea pot afecta pielea producand iritatii, basici pana la necroza. Aceste lucruri se pot evita prin absorbirea imediata a resturilor de lichid.

Necroze prin influente mecanice - la o perioada mare de timp in pozitie culcat fara modificarea pozitiei pot aparea la pacienti afectiuni ale pielii prin hranirea insuficienta a tesuturilor, pentru ca anestezicele si relaxantele pentru muschi relaxeaza tesutul in asa fel incat presiunea arteriala este mai slaba decat presiunea exterioara a greutatii corpului si irigarea tesuturilor este afectata.

Alte cauze au strivirile tesuturilor dupa mutarea pacientului sau bandajare. Ca urmare apar necroze, mai ales in zonele cu tesut cutanat subtire peste oase, cum sunt:

- calcaiul, coloana, cotul, omoplatii si portiunea posterioara a craniului cand pacientul este culcat;

- aceleasi si cand pacientul este in pozitie sezanda;

- soldurile, degetele de la picioare si genunchii cand este culcat pe o parte;

- bazinul, umerii si capul cand pacientul este culcat pe burta.

Aceste afectiuni apar si la persoane grase si la cele slabe. Ca masuri de protectie se recomanda:

- durata scurta de operare, pentru ca in cazuri normale pot aparea afectiuni dupa 2 ore;

- schimbarea saltelelor si pernelor vechi si batatorite cu altele noi si moi;

- montarea diferitelor segmente ale mesei de operatie in functie de pozitia pacientului;

- evitarea strivirii pielii si formarea de cute in saltea la mutarea pacientului.

8 Pericole datorate modificarii parametrilor curentului electric in legatura cu tehnica chirurgicala de inalta frecventa

Acest lucru se intampla direct cand curentul electric circula prin inima sau indirect cand cauzeaza deranjamente la aparatele de supraveghere.

Aparatura de monitorizare a cordului. Pericolul este cu atat mai mare cu cat curentul trece transversal prin regiunea toracica cu pozitionarea aparatului de monitorizare a cordului. In acest caz trebuie sa se consulte cardiologul si sa se intrerupa imediat interventia de inalta frecventa odata cu schimbarea ritmului cardiac.

Deranjamente la aparatele de supraveghere. Monitoarele de supraveghere pentru puls, EKG, temperatura, EEG, tensiune etc. pot fi afectate de variatii ale curentului de inalta frecventa si chiar avariate. De aceea ele sunt prevazute inca din fabricatie cu filtre pentru a se evita neplacerile.