|
|
|
Andropauza - deficienta hormonala ca urmare a reducerii functiei testiculare, informatii medicale, endocrinologie
Termenul de andropauza desemneaza totalitatea
manifestarilor psihologice si organice observate la barbatii intre 50 si 70
ani, datorita diminuarii progresive a productiei de androgeni. Termenul a fost
creat prin analogie cu cel de 'menopauza', desi barbatii nu dispun de
un punct de reper, cum este incetarea menstruatiei la femei, pentru a marca
aceasta tranzitie. Menopauza reprezinta intreruperea fiziologica a functiei
menstruale la femeia intre 45 si 55 ani, insotita de simptome neplacute si de
pierderea osoasa de-a lungul anilor.
Desi nu exista un fenomen analog pentru barbati, termenul de
'andropauza' este tot mai utilizat pentru a descrie unele simptome
intalnite la barbatii de varsta mijlocie si atribuite scaderii nivelului de
testosteron. Andropauza reprezinta o deficienta hormonala ca urmare a reducerii
functiei testiculare.
Androgenii sunt hormoni sexuali masculini produsi de testicule si glandele
suprarenale. Testosteronul, a carui concentratie este de 20 ori mai mare la
barbati decat la femei, este principalul hormon androgen. La barbati,
androgenii se afla la originea caracterelor sexuale secundare (pilozitate,
voce, etc.) si mentin spermatogeneza (producerea de spermatozoizi). De
asemenea, ei joaca un rol important in libido (dorinta sexuala) si influenteaza
comportamentul emotional. La femeie, androgenii sunt fabricati de catre ovare
si de glandele suprarenale.
Andropauza este definita drept o scadere a nivelului seric de testosteron, la
barbatii de o anumita varsta, sub plaja de valori normale observate la barbatii
tineri, asociata unui sindrom clinic ce corespunde unei deficiente de
androgeni.
Sindromul clinic consta in anumite simptome (oboseala, capacitate redusa de
concentrare, iritabilitate, pierderea interesului pentru actul sexual) si semne
(anemie, pierderea fortei musculare, modificarea masei musculare, diminuarea
densitatii osoase, disfunctia erectila).
Semne si simptome
In general, andropauza nu este bine definita: simptomele sunt vagi si variaza
foarte mult de la un individ la altul. In plus, diminuarea productiei de
hormoni masculini este progresiva, survenind incepand cu 30 ani si continuand
in urmatoarele decenii de viata.
Modificarile psihologice sunt de ordin emotional: oboseala, iritabilitate,
reducerea capacitatii de concentrare, sindrom depresiv, pierdere a stimei de
sine, uneori indiferenta, etc.
In ceea ce priveste activitatea sexuala, fenomenele ce conduc la orgasm sunt
diminuate la barbatul de varsta mijlocie. De asemenea, se observa o alterare
cantitativa si calitativa a erectiilor si in special cele nocturne.
Spermatogeneza persista insa pana la o varsta avansata.
Alte modificari hormonale privesc melatonina si leptina. Melatonina este un
hormon secretat de glanda epifiza si joaca un rol important in reglarea
bioritmului si in ciclul somn- veche al organismului. Leptina este un hormon de
natura proteica, secretat in tesuturile adipoase si care joaca un rol in
controlarea masei grase a organismului, regland aporturile alimentare si cheltuielile
energetice.
Celelalte manifestari ale andropauzei nu sunt prezente la toti barbatii:
- tulburari de memorie
- diminuarea volumului muschilor, insotita de o diminuare a fortei musculare si
o crestere a masei adipoase
- accelerare a osteopeniei (fragilizare progresiva a tesuturilor osoase)
- aparitie a obezitatii abdominale
- astenie (oboseala) accentuata
- tulburari ale somnului (insomnie)
- modificari ale glandelor sudoripare
- manifestari vasomotorii: bufeuri (valuri de caldura, modificare a culorii
pielii datorita unei tulburari a circulatiei locale)
Conform unor studii, androgenii (testosteron si DHEA) au efecte benefice in
prevenirea bolilor coronariene, prin distrugerea grasimilor. Pe de alta parte,
hormonii masculini au o actiune vasodilatatoare (maresc calibrul vaselor
sangvine) si se afla la originea unei sensibilitati crescute fata de insulina
(hormon ce permite scaderea nivelului de glucoza in sange).
Cauze
Androgenii (hormonii sexuali masculini) sunt secretati de celulele Leydig din
testicule, sub forma testosteronului si de catre corticosuprarenala (partea
periferica a glandei suprarenale).
Incepand de la varsta de 30 ani, nivelul de testosteron diminueaza cu 10% in
fiecare deceniu de viata. In functionarea normala a sistemului hormonal masculin,
cea mai mare parte a testosteronului (cca 98%) este legata de doua componente
sangvine: globulina si albumina - care il transporta si participa la reglarea
sa. Restul de 2% este testosteron liber sau biodisponibil.
Desi nivelul de testosteron scade in mod progresiv odata cu inaintarea in
varsta, el ramane intr-o plaja de valori considerate normale. Nivelul de
testosteron liber scade foarte mult intre 40 si 70 ani. Aceste modificari sunt
importante, dar raman intotdeauna in limite normale. Din acest motiv, nu se
stie ce semnificatie clinica are scaderea nivelurilor de androgeni.
Disfunctiile sexuale nu pot fi atribuite doar nivelului scazut de testosteron
seric. Intrucat la majoritatea barbatilor de o anumita varsta, nivelul de
testosteron ramane intr-un interval considerat normal, acesta poate sa nu fie
un factor ce contribuie la disfunctia erectila.
La barbatii de varsta mijlocie s-a observat o scadere progresiva a numarului de
celule Leydig si o afectare a functiei celulelor Sertoli - doua posibile cauze
ale scaderii generale a nivelului de androgeni. Spre deosebire de ovare,
involutia functiei testiculelor nu este insotita de o oprire a activitatii, ci
de o modificare progresiva.
Tratament
Terapia de substitutie hormonala are drept obiectiv cresterea nivelului de
testosteron, pentru a preveni efectele imbatranirii la barbati. Unele studii au
evidentiat o crestere a masei musculare si a fortei musculare in conditiile
suplimentarii cu testosteron. De asemenea, a fost studiata legatura dintre
nivelul scazut de testosteron si bolile coronariene la barbati.
Riscurile administrarii de hormoni sexuali la barbatii de varsta mijlocie
privesc prostata si sistemul cardiovascular. Este cunoscut faptul ca androgenii
agraveaza evolutia cancerului de prostata. Unele studii arata ca nivelul de APS
(antigen prostatic specific) creste in 92% din pacientii ce primesc suplimente
de testosteron si nu revin la normal in 30% din cazuri, dupa intreruperea
tratamentului. Alt efect secundar al terapiei de substitutie cu testosteron
este apneea in somn.
In prezent, terapia de substitutie hormonala nu poate fi recomandata fara
restrictii. Sunt necesare studii pe scara larga pentru documentarea riscurilor
si beneficiilor oferite de suplimentarea cu androgeni in prevenirea efectelor
imbatranirii la barbati.
Contraindicatiile administrarii de testosteron sunt: problemele psihiatrice
grave, cancerul de prostata, adenomul de prostata, apneea in somn, tulburarile
respiratorii importante si unele afectiuni ale aparatului locomotor (tendinita).
Administrarea de testosteron este decisa in anumite conditii: existenta
simptomelor neplacute si un nivel al testosteronului < 2,5 - 3 ng/ ml.
Scopul terapiei este acela de a preveni efectele imbatranirii si restaura
libidoul, precum si activitatea sexuala satisfacatoare. Reactiile pozitive ale
tratamentului de substitutie hormonala cu testosteron la barbatii cu un nivel
scazut al acestui hormon sunt:
- ameliorarea starii de spirit
- diminuarea iritabilitatii, depresiei, oboselii si nervozitatii
- ameliorare a calitatii somnului
- ameliorarea a libidoului si activitatii sexuale
- crestere a masei musculare
- diminuare a masei grase, in special abdominale
Timpul necesar pentru ca aceste beneficii sa fie observate variaza de la un
individ la altul, dar este important de mentionat ca efectele terapiei nu sunt
imediate, ci pot sa se faca simtite dupa cateva luni.
Pacientii sunt sfatuiti sa isi noteze modificarile pozitive si negative pe care
le observa, pentru a se putea alege o doza potrivita si, in timp, sa poata
beneficia de o ameliorare semnificativa a calitatii vietii.
Monitorizarea riguroasa si metodica a prostatei in cazul tratamentului pe baza
de androgeni se face prin tuseu rectal si prin determinarea APS (antigen
prostatic specific), la fiecare 6 luni - 1 an.
Terapia de substitutie (aportul de testosteron sub forma medicamentoasa) se
face pe cale orala, sub forma de injectii intramusculare sau cu ajutorul unui
patch, ce permite patrunderea testosteronului prin piele.
