|
|
|
ANATOMIA PIELII - PREZENTARE
PIELEA SAU TEGUMENTUL
Este un organ conjunctivepitelial care acopera corpul in intregime si care se continua cu mucioasele la nivelul orificiilor naturale ale organismului(gura, cavitati nazale, anus, vagin).
La un om de talie mijlocie suprafata pielii este de aprox. 1,5 m2 iar greutatea poate ajunge pana la 18 kg. Grosimea pielii variaza in raport cu sexul, varsta si regiunea de pe corp. atat in regiunea gambelor cat si in cea plantara grosimea pielii atinge cca. 4 mm. grosime iar in regiunea pleoapelor 0,5 mm. Culoarea pielii, variaza dupa varsta si regiuni, fiind determinata de bogatia in pigment melanic ca si de gradul de vascularizatie.
STRUCTURA
Este alcatuita din trei straturi principale:
epidermul
dermul
hipodermul
Epidermul - este stratul superficial al pielii de natura epiteliala (epiteliu stratificat pavimentos) despartit de derm printr-o membrana bazala;
- se compune din 2 starturi principale si anume: un strat profund, gros si moale numit strat mucos si un strat superficial, subtire, transparent si uscat numit strat cornos;
- este trabatut de tulpina firelor de par si de conolele de excretie ale glandelor sudoripare; contine de asemenea terminatii nervoase receptoare:
Dermul:
este o membrana conjunctiva densa care se gaseste sub epiderm si de care este despartita prin membrana bazala
in constitutia dermului se poate deosebi o substanta fundamentala, elemente celulare si fibre conjunctive (colagene, elastice si de reticulina)
in derm grasimi: glande sebacee, canale de excretie ale glandelor sudoripare, partea dinspre suprafata a foliculilor pilosi, vase sangvine, nervi si corpusculi senzitivi
in alcatuirea dermului intra doua straturi: papilar si reticular
stratul papilar se caractreizeaza prin prezenta a numeroase ridicaturi conice numite papile
stratul reticular este format din fibre conjunctive si elastice.
Hipodermul:
este stratul, profund al pielii situat sub derm si care se continua cu aponevrozele subdiacente sau periostul oaselor
este format din tesutul conjunctiv lex; fibrele conjunctive in marea lor majoritate sunt oriectate perpendicular pe suprafata pielii, alte fibre care au traiect oblic continuandu-se cu eponevrozele subdiacente si periostul oaselor
in ochiurile delimitate de fibre se gasesc in unele regiuni celule grase mari care formeaza panuculul adipos a hopodermului in afara de toate acestea, mai contine vase de sange, nervi, portiunea secretoarea a glandei sudoripare, muschii pielosi si crepusculi senzitivi.
RECEPTORII CUTANATI
Inervetia pielii este deosebit de bogata. In afara de alte fibre nervoase motorii (eferembe) care aduc in fluxul nervos la vasele pielii (nervi vasomotori) si la glandele pielii (nervi excitosecretori) aici se mai gasesc si fibre nervoase senzitive (aferente) prin care pielea isi indeplineste functia de organ de simt.
Fibrele nervoase senzitive nu sunt altceva decat denclivitele neuronilor senzitivi din ganglionii spinali ai nervilor rahidieni si din ganglionii senzitivi de pe traiectul nervilor cranieni.
GLANDELE PIELII
In piele se gasesc trei feluri de glande:
sebacee
sudoripare
mamare
Glande sebacee:
sunt glande de tip ocinos; pot fi simple sau compuse si din punct de vedere al tipului de secretie ele sunt glande holocrine, elaborand un drodus gras numit sebuum care unge parul si apoi se intinde pe suprafata pielii.
Glande sudoripare:
sunt glande sebuloase simple a caror extremitati profunda este incolacita
la fiecare glanda sudoripara se disting trei feluri :
1. o portiune dreapta numita canal sudoripar
2. o portiune spirala numita traect sudoripar
3. o portiune secretoare.
In raport cu mecanismul de secretie glandele sudoripare pot fi:
- merocrine (celulele nu se disting od data cu expulzarea produselor de secretie)
- helomelocrine (la acestea celula se distinge numai in parte o data cu expulzarea produsului de secretie).
Un tip particular de glande sudoripare il constituie glandele ceruminoase din conductul auditiv extern.
Glandele mamare:
intra in constitutia mamelelor ca anexe ale organelor sexuale feminine
structural sunt glande de tip tubuloacinos
acinii glandulari secreta laptele.
FUNCTIILE PIELII
Pielea este un organ care indeplineste mai multe functii:
de organ de simt
de protectie
de excretie
de termoreglare
de depozit
de absorbtie.
1. Organ de simt:
analizatorul cutanat este alcatuit dintr-un segment periferic, un segmant de conducere si un segmant central
segmentul pereiferic este reprezentat de terminatiile nervoase receptoare libere si informatiile receptoare incorporate existente in epiderm, devine si hipoderm
sensibilitatea tactila este determinata de excitanti meconici care actioneaza prin atingere sau tact sau prin apasare sau presiune
segmentul de conducere este alcatuit din caile vervoase care conduc impulsurile de la receptori catre segmentul central
segmentul central este girul postcentral din lobul parietal, ariile 3, 1, 2, 5, si 7.
2. Protectie:
o piele protejeaja intreg organismul impotriva agentilor emecanici, chimici, termici si microbieni prin intreaga sa structura
rezistenta fibrelor conjunctive si elastice din derm la care se adauga rolul de amortizor al socurilor pe care i-l confera grosimea din hipoderm face ca pielea sa protejeze tesuturile subiacente (muschi, apronevroze si oase) de actiunea nociva a agentilor mecanici
o protectie contra agentilor biologici se realizeaza descuamarea continua a epidermului ca si prin pelicula acida de la suprafata pielii care impiedica multiplicarea microbilor si a parazitilor.
Numai cand stratul cornos este indepartat prin factori mecanici sau chimici, microbii pot patrunde in straturile subiacente dezvoltand infectii locale sau generale.
3. Excretie
Alaturi de rinichi si de tubul digestiv, pielea intervine in excretie difuzand substante din organism prin intermediul glandelor sudoripare. Produsul de secretie al acestor glande este sudoarea care din punct de vedere cantitativ in conditii obisnuite de terperatura, umiditate si efort fizic este aprox. de 200 ml in 24 ore.
Reglarea secretiei sudorale se face atat pe cale nervoasa cat si pe cale umorala.
4. Termoreglarea
Prin termoreglare se intelege totalitatea mecanismelor care asigura mentinerea temperaturii corpului in limitele fiziologice (36 5 dimineasa si 36,9 seara).
Aceasta constanta reprezinta un echilibru intre producerea de caldura (termogeneza) ca urmare a reactiilor biochimice insotite de degajarea de energie si pierdere de caldura (termoliza).
5. Depozit
Stratul profund al pielii si anume hipodermul reprezinta locul de depozitare al grasimilor de rezerva. Aceste grasimi provin din grasimile alimentare dar, mai ales, din transformarea glucidelor in lipide.
Pielea nu este rezervor numai de grasime, dar si de sange. Cantitatea de sange care se gaseste in vasele din stratul papilar, si din hipoderm este apreciabila.
6. Absorbtia
Are importanta fiziologica redusa, in schimb permeabilitatea acesteaia pe anumite substante medicamentoase este foarte importanta pentru practica medicala.
absorbtia diferitelor substante se face in deosebi prin orificiile sudoripare, si orificiile pilosebacee.
Dintre grasimi, lanolina este absorbita cel mai usor impreuna cu substante medicamentoase care o insotesc.
FIZIOLOGIA ANALIZATORULUI CUTANAT
Sensibilitatea exteroceptiva
Pielea adaposeste receptorii a doua tipuri de sensibilitatea exteroreceptiva :
nediscriminativa, tactila protopatica, de presiune si dureroasa;
discriminativa, cu doua subtipuri: tactila fina si simtul vibratiilor
Stimulii adecvati pentru receptorii tactili sunt reprezentati prin apasari ce produc deformarea superficiala a tegumentului; pentru stimulii de presiune, sunt apasari ce produc deformarea sa profunda iar pentru cei vibratorii, apasari rapid-receptive. Daca exteroceptorii sunt raspanditi in pielea regiunii trunchiului si membrelor, sensibilitatea exteroceptiva este condusa prin fasciculele ascendente medulare, iar daca se afla in pielea fetei si a acapului, prin fibrele somatosenzitive ale nervului cranian trigemen.
Sensibilitatea exteroceptiva nedescriminativa cuprinde:
Sensibilitatea tactila protopatica sau globala permite recunoasterea atingerii usoare a pielii cu un corp fizic (spre exemplu tampon de vata). Receptorii acestei sensibilitati (corpusculii Meissner, terminatiile nervoase libere si terminatiile peritrihiale) sunt sensibili la atingeri usoare ale pielii, fiind stimulati de deformarea sa superficiala Calea de conducere a acestei sensibilitati este reprezentata de fascicolul spinotalamic anterior.
Sensibilitatea la presiune se datoreaza receptorilor raspanditi in profunzimea dermului si in hipoderm: corpusculii Golgi sensibili la presiuni slabe, corpusculii Pacini la presiuni mari, iar pentru sensibilitatea profunda, corpusculii Ruffini, sensibili la deformarile puternice si prelungite ale tegumenului si tesuturilor subcutanate. Calea de conducere a sensibilitatii tactile protopatice si de presiune este reprezentata de fascicolul spinotalamic anterior. In aria senzitiva primara (sau somestezica I) din scoarta cerebrala se formeaza senzatii tactile protopatice nedescriminative, acre permit aprecierea globala a punctelor atinse de pe tegument, in primul caz, si senzatii de presiune, in al doilea caz.
Sensibilitatea termica este inregistrata de receptorii termici, reprezentati prin terminatii nervoase libere, care sunt stimulate de variatii ale temperaturii, in raport cu temperatura pielii; au un rol important in termoreglare. sensibilitatea termica este condusa prin fasciculul spinotalamic lateral. Zona de proiectie corticala (aria senzitiva primara, lobul parietal) formeaza senzatii de cald, de rece si de durere asociata cu cele termice, care declanseaza reflexele de aparare, ce scot organismul de sub influenta factorilor nocivi.
Sensibilitatea dureroasa superficiala (cutanata) se defineste ca o sensibilitate cu componenta afectiva neplacuta si de protectie a organismului. receptorii durerii sunt reprezentati prin terminatii nervoase libere din epiderm, cu o densitate ce variaza in functie de teritoriu. Durerea cutanata este declansata de orice stimul puternic (mecanic, termic, electric, chimic etc.) ce actioneaza cu bruschete asupra tegumenului producand leziuni. La locul de contact se elibereaza o substanta chimica din grupa kininelor, care constituie stimulul fiziologic al receptorilor de durere. Sensibilitatea dureroasa superficiala (cutanata) este condusa prin fasciculul spinotalamic lateral. O prima prelucrare a impulsurilor nervoase are loc in talamus, in nucleul de releu ventral posterolateral (VPL), unde se formeaza senzatii de durere primare. In aria senzitiva primara, senzatia formata anterior devine constienta si capata caracter de individualitate. conexiunile scoartei cerebrale cu sistemul limbic imprima senzatiei o coloratura emotionala, iar conexiunile cu sistemul nervos vegetativ determina aparitia unor manifestari ce insotesc senzatia de durere superficiala, cutanata.
Sensibilitatea exteroceptiva discriminativa are doua componente: sensibilitatea tactila epicritica si simtul vibratiilor.
Sensibilitatea tactila fina (epicritica) este receptionata de corpusculii Meissner si de terminatiile nervoase libere. Acest tip de sensibilitate ne permite sa distingem cu precizie existenta a doua puncte apropiate de pe piele, atinse simultan, si sa localizam obiectele in spatiu si timp. Sensibilitatea tactila discriminativa se transmite prin fasciculul spinobulbar (Goll si Burdach). Zona de prioectie corticala este reprezentata prin aria senzitiva I (campurile corticale 3, 1, 2), unde se formeaza senzatii si perceptii, pe baza carora putem aprecia proprietatile fizice ale obiectelor (foram, marime) si miscarea (ca directie si sens).
Perceptia izolata (testul compasului) a doi excitanti simultan si la distante mici pe tegument se poate masura cu ajutorul unui compas special, prevazut cu doua varfuri. se obtin doua senzatii tactile separate, daca cele doua varfuri se gasesc la o anumita distanta unul fata de altul. Distanta cea mai mica, masurata in milimetri, explrima acuitatea tactilaa regiunii respective. In unele regiuni discriminarea este mai mare iar in altele mai mica. Zonele de pe corp cu sensibilitate mare sunt buzele si varful degetelor iar cele mai putin sensibile se gasesc pe pielea spatelui si a talpilor. Capacitatea de discriminare poate fi apreciata experimental.
Sensibilitatea vibratiilor constituie o modalitate a sensibilitatii exteroceptive tactile epicritice. Utilajele mecanice in miscare de rotatie (strunguri, freze, raboteze, gatere etc), neechilibrate static si dinamic, produc vibratii, ce se transmit prin obiectele cu care venim in contact; ele sunt percepute de organism ca trepidatii. Vibratiile cu frecventa ridicata stimuleaza corpusculii Pacini, cele cu frecventa joasa, receptorii tactili (in special corpusculii Meissner). Calea de conducere a acestei sensibilitati este fasciculul spinobulbar.
Senzatia vibratorie apare consecutiv semnalelor rapid-repetitive, declansate de deformarea mecanica a tegumentului. Vibratiile au efecte nocive asupra organismului, efecte care depind de frecventa si de timpul de expunere la actiunea lor; pentru combaterea lor sunt necesare masuri de protectie.
