ALBIREA DINTILOR

Clasificare

In cabinet

vitala

devitala

La domiciliu

Materialele folosite

geluri ce contin ca substanta activa peroxidul de carbamida sau peroxidul de hidrogen in diferite concentratii, in asociere cu glicerina si substante aromatizante, care pot sa actioneze sin-gure sau sa fie activate de lampa de fotopolimerizare sau de laser pe baza de argon sau dioxid de carbon.

In procesul de albire peroxidul ataca legaturile duble nesaturate din

substantele colorante (cromofore), care isi pierd capacitatea de a

pigmenta si dintele isi recapata culoarea

1.Discromie cauzata de cromofore absorbite in suprafata smaltului

2.Moleculele de peroxid difuzeaza in tesuturile dentare si oxideaza cromoforele 3. Aspectul smaltului si dentinei dupa decolorare.

Albirea la domiciliu

Examinarea dintilor anterior albirii lor

Amprentarea pentru confectionarea gutierelor;

Adaptarea gutierelor

Instructiuni de aplicare a agentilor de albire si de purtare a gutierelor

Revenirea la medicul dentist pentru evaluarea modificarilor

Finalizarea procesului de albire a dintilor la domiciliu

Avantajele albirii la domiciliu

Utilizarea unor geluri in concentratii mai mici

Implicare redusa (dar nu de neglijat!) din partea medicului

Cost redus

Albirea in cabinet

Vitala:

Proceduri preliminare si generale:

indepartarea petelor extrinseci prin periaj profesional

invatarea pacientului sa-si perie bine dintii

determinarea si inregistrarea nuantei inainte de inceperea tratamentului.

Izolare:

cu diga

cu rasina de protectie fotopolimerizabila

Aplicarea materialului

Activarea prin lumina - optional

Curatarea.

Devitala

Aplicarea materialului in camera pulpara si pe fata vestibulara

- Activarea prin lumina

- Curatarea

Albirea cu laser

Avantajele albirii in cabinet

Protectia partilor moi si a gingiei

Nu sunt necesare gutierele

Gelul poate fi aplicat strict pe suprafetele vizibile ale dintilor

Rezultate imediate sau in maxim doua-trei sedinte

Efecte secundare

Sensibilitatea dintilor

Iritatie gingivala:

din cauza neadaptarii gutierei

din cauza purtarii peste masura a gutierei, mai ales la inceputul tratamentului

Reactii nedorite, in cazul obturatiilor neadaptate sau al cariilor

Eroziuni sau abrazii cervicale

Rezorbtii radiculare

Efecte la nivelul obturatiilor.

Albirea cu laser- timpi operatori

Albirea cu laser

reprezinta cea mai avansata si eficienta modalitate de albire

Este eficienta si in discoloratiile profunde

reactia chimica consta in descompunerea peroxidului de hidrogen in apa (H2O) si radicali liberi de oxigen(O). The free radicals chemically reduce larger organic-pigmented molecules in the enamel matrix into smaller, less pigmented constituents by rapid oxidation. These compounds have double bonds and long carbon chains that are subsequently reduced to smaller carbon chains and hydroxyl groups, which eliminate discoloration. It does not decompose readily, which is why traditional bleaching procedures require lengthy visits.

Avantajele albirii cu laser:

reducerea numarului de sedinte (1 sedinta)

Mentinerea rezultatelor minim 2 ani

Targets stain molecules below the surface.

Dezavantaje

pret de cost ridicat

rezultatele pot fi prea evidente (artificiale)

Intrebari frecvente

Cum survine albirea?

Aceasta apare ca urmare a oxidarii pigmentilor dintilor

Cat timp dureaza tratamentul?

De obicei, de la cateva zile la cateva saptamani, iar in cazul coloratiilor extreme, pana la cateva luni

Intrebari frecvente

Este vizibila gutiera ce acopera dintii?

- Nu este vizibila, deoarece este transparenta si se adapteaza foarte bine pe dinti.

Exista probleme asociate albirii?

- Unii pacienti pot prezenta sensibilitate la nivelul dintilor, care poate fi tratata cu desensibilizanti sau prin modificarea regimului de mentinere a gutierei pe dinti.

Cat timp dureaza efectul de albire a dintilor?

- Studiile arata ca efectul se mentine in proportie de 84% dupa 3 ani.

Intrebari frecvente

Poate pacientul sa continue folosirea gelului de albire pe viitor?

- De obicei nu este necesar, dar e posibila mentinerea culorii dorite prin folosirea ocazionala a gutierei si a unui gel, intr-una sau doua sedinte de tratament

Pot agentii de albire sa duca la aparitia cancerului?

Prin dispensarizarea pacientilor care au folosit agenti de albire la domiciliu cu continut de 10% de peroxid de carbamida, medicii dentisti au sustinut inexistenta riscului carcinogenetic.

Albirea dentara

Clasificare

In cabinet

vitala

devitala

La domiciliu

Materialele folosite

geluri ce contin ca substanta activa peroxidul de carbamida sau peroxidul de hidrogen in diferite concentratii, in asociere cu glicerina si substante aromatizante, care pot sa actioneze singure sau sa fie activate de lampa de fotopolimerizare sau de laser pe baza de argon sau dioxid de carbon.

Peroxidul de hidrogen H2O2

Peroxidul de hidrogen H2O2 reprezinta substanta de baza a procesului de oxidare

din tehnicile de albire.

Peroxidul de hidrogen este un compus instabil care se poate disocia prin doua

reactii chimice simultane:

disociere fotochimica sub actiunea luminii sau caldurii (50-70�S C), conform

reactiei:

H2O2 �� H2O O2

- disociere anionica de tip bazic activator (perborat, persulfat) conform reactiei:

H2O2 �� H2O� H

Oricare ar fi reactia, produsul de descompunere al peroxidului de higrogen oxideaza structura dentara colorata si reduce pigmentarea.

In procesul de albire peroxidul ataca legaturile duble nesaturate din substantele

colorante (cromofore), care isi pierd capacitatea de a pigmenta si dintele isi

recapata culoarea

Peroxidul de carbamida

Peroxidul de carbamida contine peroxid de hidrogen stabilizat

intr-o solutie de glicerina anhidra si legat de carbamida (uree).

Pentru cresterea vascozitatii produsului si intarzierea

descompunerii peroxidului de hidrogen in contact cu saliva se

adauga carbopol.

Modul de actiune este acelasi si anume eliberarea radicalilor de

oxigen liberi si efect efervescent datorat oxigenului

Peroxidul de carbamida este mai putin activ decat peroxidul de

hidrogen din cauza concentratiei mai mici de peroxid si a absentei

activatorului, de aceea actiunea lui este mai putin nociva.

Produse comerciale

Illumine - Dentsply se utilizeaza atat in albirea in cabinet, cat si in

albirea la domiciliu si se prezinta in 2 concentratii:

-    10 % care contine: peroxid de carbamida 10% care elibereaza

H2O2 in concentratie de 3,6 %, glicerina, carboxipolimetilen,

hidroxid de sodiu, arome;

-    15 % care contine: peroxid de carbamida15%, fluorura de

sodium, H2O2 5,4%, glicerina, carboxipolimetilen, hidroxid

de sodiu, arome;

Superoxol contine H2O2 stabilizata 30-35% conservata la rece

Hilite contine H2O2 lichid activat de lumina si sulfat de magneziu care accelereaza reactia de oxidare.

Quickstrat contine peroxid de carbamida 35% foarte activ;

Opalescence Xtra contine perhidrol si 4 beta caroten, care ii confera culoarea sa portocalie. Este un gel fluid care se activeaza la lumina sau caldura, rezultatele apar rapid, la 5 minute de la aplicare.

Opalescence Quick contine peroxid de carbamida 35% sub forma de gel care se aplica in gutiere.

Vivastyle contine peroxid de carbamida 10%, glicerina, acid policarboxilic tamponat si arome. Se utilizeaza in albirile la domiciliu.

Starbreit contine peroxid de carbamida 35% sub forma de pulbere, care se amesteca cu apa rezultand un gel extrem de activ.

Protocol terapeutic al albirii in cabinet ("in office

bleaching")

Evaluarea preopeatorie

-    aprecierea posibilitatilor si a tehnicii alese;

-    informarea pacientului asupra limitelor si a longevitatii

albirii;

-    radiografii si teste de vitalitate a dintilor care urmeaza a fi

albiti;

-    fotografii sau marcari de nuante;

verificarea etanseitatii restaurarilor extinse pe dintii ce vor fi

supusi albirii, pentru a evita aparitia complicatiilor pulpare.

In cazul existentei unor procese carioase, aceastea se vor trata

provizoriu, iar restauratiile deficitare vor trebui inlocuite.

Periaj profesional cu paste abrazive a dintilor ce urmeaza a fi

albiti

Izolarea pentru protectia parodontiului marginal prin:

-    aplicarea de vaselina;

-    aplicarea diga;

-    aplicarea unei rasini fotopolimerizabile (Opal - Dam) care se gaseste intr-o seringa, cu ajutorul careia se aplica in jurul dintilor de albit si pe dintii vecini acestora, se fotopolimerizeaza 10-20 de secunde. Dupa priza, se indeparteaza excesul cu un bisturiu fin si se trece la realizarea tehnicii de albire. Dupa terminarea tratamentului acest strat de rasina se indeparteaza relativ simplu, cu ajutorul unei sonde dentare.

Demineralizarea smaltului

Pentru a obtine un smalt receptiv la decolorare se aplica pe

suprafata sa un gel demineralizant, acid fosforic 35% timp de 15

secunde, dupa care se spala cu apa si se usuca dintele. Aceasta

gravare acida lasa o suprafata poroasa ce mareste capacitatea de

penetrare a decolorantului.

Aplicarea agentului decolorant

Substanta de albire se aplica pe suprafata vestibulara dentara cu ajutorul unei

bulete de vata.

Utilizarea suplimentara a caldurii sau luminii (se poate folosi lampa de

fotopolimerizare) accelereaza procesul de albire.

Este important sa nu apara durerea produsa de caldura, pacientii pot tolera o

temperatura de 50-60s.� Durata aplicatiei pe dinte nu trebuie sa fie mai mare de 3

minute, dupa care se asteapta 1 minut, apoi se poate relua procedura.

Procesul de albire nu trebuie sa dureze mai mult de 10-30 minute/sedinta.

Tratamentul se efectueaza saptamanal si cuprinde 2-6 sedinte/30 min.

Cand se foloseste pentru producerea caldurii lampa de fotopolimerizare, aceasta

se mentine timp de 1 minut.

Pentru a preveni aparitia durerilor post-operatorii, dupa albire dintii vor fi tratati

cu gel neutru de fluorura de natriu, timp de 2-3 minute.

Dezavantajele albirii in cabinet:

  agentii de albire si caldura pot produce modificari pulpare;

  agentii de albire pot deteriora smaltul si structura dentara;

peroxidul de hidrogen are potential mutagen;

utilizarea lor pe termen lung poate distruge flora din cavitatea

orala

se pot produce arsuri chimice ale tesuturilor moi atunci cand

ele nu sunt suficient protejate;

poate modifica mecanismul adeziunii in tehnicile de restaurare

cu materiale compozite.

Avantajele albirii in cabinet

Protectia partilor moi si a gingiei

Nu sunt necesare gutierele

Gelul poate fi aplicat strict pe suprafetele vizibile ale dintilor

Rezultate imediate sau in maxim doua-trei sedinte

Tehnica de albire vitala a dintilor se poate realiza si cu

ajutorul laserului. Aceasta metoda este indicata pacientilor

care doresc o albire rapida si eficienta. Se pot utiliza 2

tipuri de laser:

-  Laser cu argon care emite unde albastre vizibile care

activeaza substanta de albire prin absorbtia lor la

nivelul discromiilor si reflexia la nivelul suprafetei

normal colorate a smaltului.

-  Laser cu CO2 care emite raze invizibile care activeaza

oxigenul pentru a fi eficient.

H2O2 �� H2O O2 Radicalii liberi reduc moleculele cromogene

din smalt in molecule mici care pot fi rapid oxidate)

Albirea cu laser

reprezinta cea mai avansata si eficienta modalitate de albire

Este eficienta si in discoloratiile profunde

In prezent exista sisteme de albire care utilizeaza lampi cu

emisie de radiatii ultraviolete. Lampa ZOOM presupune

utilizarea unui gel aplicat pe suprafata dintilor, gel care contine

peroxid de hidrogen si gluconat de fier. Pentru a diminua

sensibilitatea dentara consecutiva procedeelor de albire, in gel

a fost inglobata o noua componenta constind in fosfat de calciu

amorf.

Protocol terapeutic al albirii la domiciliu ("home bleaching")

Aceasta tehnica este mai putin activa, utilizeaza produse de albit mai

putin nocive pentru pulpa dentara dar si pentru parodontiul

marginal, dar nu necesita programari repetate si deplasari la

cabinet.

Procedura presupune, ca timp suplimentar fata de tehnica de albire

vitala, realizarea unei gutiere in care se va aplica substanta pentru

albire.

Tehnica de realizare a gutierei presupune urmatoarele etape:

-    amprentarea cu alginat a arcadelor dentare, amprenta trebuie

sa evidentieze corect marginea gingivala;

-turnarea modelului de ghips, urmata de pregatirea acestuia pentru realizarea unei gutiere cat mai eficiente si bine adaptata; astfel, pentru crearea spatiului necesar stocarii materialului pentru albire pe model se aplica material compozit cu o grosime de 1,3-1,5 mm; acest surplus trebuie insa sa se opreasca la 1 mm de marginea gingivala, unde adaptarea gutierei trebuie sa fie foarte etansa;

-    modelul cu dintii astfel pregatiti se va acoperi cu o folie de material plastic moale care va fi presata la cald si in conditii de vid cu ajutorul unui aparat special pentru a lua forma arcadei, dupa care gutiera va fi adaptata prin probare pe modelul de lucru;

-    Se introduce gutiera in cavitatea orala a pacientului si se evalueaza adaptarea atat la nivelul marginii gingivale, cat si adaptarea in ocluzie centrica.

-    Pentru acest tip de albire se utilizeaza gelurile de carbamida 10 sau 15%, care, in urma a numeroase studii si cercetari, au demonstrat ca sunt sigure si eficiente, atunci cand sunt administrate la prescriptia si sub supraveghere medicala.

-    Se instruieste pacientul cum sa aplice substanta de albire in gutiere (gelul se va introduce pe 2/3), se exerseaza cu pacientul aplicarea gutierei incarcate si indepartarea surplusului;

-    Se informeaza pacientul ca atunci cand poarta gutiera nu are voie sa manance, sa bea, sa fumeze;

-    Pacientul trebuie sa poarte gutiera 1-3 ore pe zi, dupa prima ora gelul se indeparteaza si se inlocuieste cu altul proaspat;

Tratamentul dureaza de la 2 la 6 saptamani, iar toleranta la gutiere si substanta de albit este mai buna daca se creste gradat timpul de folosire. Daca apare sensibilitate dentara sau iritatii la nivelul gingiei pacientul trebuie sa se prezinte la medic pentru a determina cauza si a o remedia.

Se recomanda ca albirea sa se faca pe rand, incepand cu maxilarul, astfel, se poate realiza o comparatie intre cele doua arcade, dar se evita si problemele de ocluzie care pot genera miscarea gutierelor cu departarea acestora si scurgerea substantei active.

Albirea dintilor devitali

Dintii devitali, in timp, isi pot modifica culoarea datorita unei

hemostaze incomplete in timpul tratamentului endodontic, in urma

careia in canaliculele dentinare se formeaza sulfit de fier, din

combinatia fierului din hemoglobina cu sulfura provenita din

substante bacteriene; dintii pot capata astfel o coloratie brun- gri

sau uneori o coloratie foarte inchisa, spre negru. Materialul de

obturatie de canal restant in camera pulpara sau alte materiale

dentare, ca de exemplu eugenatul de zinc, au tendinta ca, sub

actiunea luminii, in timp,� sa-si schimbe culoarea.

Tehnicile de albire a dintilor devitali includ:

-    albirea in cabinet "power bleach";

-    albirea in ambulatoriu "walking bleach".

Protocol terapeutic al tehnicii "power bleach"

- aprecierea calitatii tratamentului endodontic;

-  izolare cu diga;

se largeste accesul pentru a se asigura completa deretentivizare

a camerei pulpare;

- indepartarea materialului de obturatie radiculara din regiunea

cervicala cu aproximativ 2 mm;

- se sigileaza canalul radicular prin aplicare de ciment cu ionomer

de sticla;

-se face toaleta camerei pulpare cu un solvent organic de tipul

eterului, alcolului, acetonei, cloroformului dupa care se va face

gravarea acida a cavitatii pulpare si a fetei externe a smaltului cu

acid fosforic 35% timp de 15-20 sec., dupa care se spala dintele

30 de secunde si se usuca;

se se aplica in camera pulpara substanta de albire;

-  Se actioneaza cu caldura ca si la tehnica de albire a dintilor vitali, timp de 1-2 minute, apoi se indeparteaza amestecul de albire si se aplica altul proaspat. Operatiunea se repeta de 3 ori, dupa care acelasi lucru se repeta si la nivelul fetei vestibulare a dintelui.

-  La sfarsitul procedeului de albire se spala dintele si se verifica culoarea.

- daca culoarea obtinuta este satisfacatoare se poate trece la restaurarea definitiva; daca insa este necesara o noua albire se va utiliza un material de restaurare provizorie, care sa poate fi indepartat usor pentru un nou acces la cavitatea pulpara.

Protocol terapeutic al tehnicii de albire "walking bleach"

-   izolare prin aplicarea digai;

-   indepartarea materialului de obturatie din zona coronara 2 mm

spre apical;

-   sigilarea canalului cu ciment cu ionomer de sticla;

-   aplicarea pastei de albit in camera pulpara;

-   inchiderea temporara a cavitatii cu material de obturatie. Campul operator se pastraza izolat o perioada de timp pentru evaluarea capacitatii sigilante a materialului de obturatie provizorie, deoarece produsul de albire elibereaza gaz in cavitatea pulpara;

-  Produsul de albire este lasat in cavitate 2 zile pana la o saptamana; daca culoarea dintelui e satisfacatoare se va trece la restaurarea definitiva, daca nu operatiunea se poate repeta, dar nu mai mult de 4 ori deoarece ar putea antrena o slabire a rezistentei structurii interne a dintelui si aparitia riscului de producere a unor fracturi spontane.

Discromie interna

Albire

11 necroza

Albire

21 necroza

Albire

21 necroza

Albire

12 necroza

Albire

Albire

Albire interna

Albire interna

Albire in cabinet
Indepartarea partilor moi

Aplicarea rasinii fotopolimerizabile

Aplicarea rasinii fotopolimerizabile

Albire la domiciliu
Pregatirea modelului

Modelul acoperit cu un plastic transparent

Decuparea gutierei

Modelul la aparatul de vacuum

Gutiera dupa indepartarea de pe model

Rascroirea gutierei

Proba pe model

Restaurarile dintilor frontali prin fatetare

Fatetarea poate fi :

- directa - cu compozit

- indirecta - cu compozit

- cu portelan

Indicatii: - modificari de culoare (fluoroza

hipoplazii de smalt)

- modificari de forma

= rotatii in ax

- treme, diasteme

Avantajele fatetarilor directe:

- elimina inexactitatile din laborator

- este cea mai ieftina

Dezavantaje:

- efecte fizionomice mai slabe

- o rezistenta mai scazuta

Fatetarea vestibulara directa reprezinta o metoda de rezolvare a

unor defecte fizionomice prin acoperirea in totalitate a fetei

vestibulare cu un material de restauratie, prin utilizarea tehnicilor

adezive.

Fatetarea directa foloseste compozitele fotopolimerizabile, care se

aleg in functie de tipul de ocluzie. Astfel, intr-o ocluzie psalidodonta,

suprafata vestibulara a frontalilor superiori se poate reface cu

compozite cu microparticule, care permit o finisare perfecta, deci un

efect fizionomic foarte bun. Desi nu au o rezistenta foarte mare, ele

sunt indicate in aceasta situatie clinica intru-cat la acest nivel

nu se exercita forte de masticatie directe care sa pericliteze

restauratia.

In ocluzia adanca acoperita sau in acoperis, frontalii inferiori, care

suporta la nivelul muchiei incizale cat si pe o anumita lungime a fetei

vestibulare forte mari ocluzale, vor fi refatetati cu compozite

hibride

Prepararea fetei vestibulare se realizeaza prin indepartarea unui strat de smalt de 0,5 -1 mm, respectandu-se conturul convex, in sens axial si transversal, al coroanei dentare. Pentru aceasta se foloseste o freza de turbina diamantata flacara cu varful rotunjit. Preparatia se intinde pana la santul gingival si marginea incizala, iar limitele proximale sunt plasate in vecinatatea punctelor de contact, fara a le desfiinta. Aceste limite sunt definite printr-un prag rotunjit, de tip "chamfren".

Exista freze diamantate speciale care au pe portiunea activa inele spatiate de zone complet netede, cu care se traseaza santuri pana la adancimea maxima permisa de acestea. Aceste santuri sunt apoi desfiintate cu freza flacara diamantata, prin indepartarea smaltului ramas intre ele.

In continuare tehnica de lucru este urmatoarea:

-    izolarea campului operator;

plasarea interdentar a unor benzi de celuloid subtiri pentru a

protaja dintii vecini si parodontiul marginal si

demineralizarea intregii suprafete preparate

-    spalare cu jet de apa, uscare;

-    aplicarea pe smaltul demineralizat a sistemului adeziv, de

regula monocomponent fotopolimerizabil;

-    fotopolimerizarea bondingului si aparitia suprafetei lucioase

-    aplicarea materialului compozit care se face, fie in straturi

succesive, fie prin utilizarea unei jumatati de capa de celuloid

adaptata anterior;

In aplicarea materialului compozit trebuiesc respectate urmatoarele

reguli:

-    aplicarea compozitului se face cu o spatula din material plastic

sau din aluminiu anodizat pentru a se evita lipirea si colorarea

-    se utilizeaza compozite de diverse nuante, pornind de la

marginea gingivala si terminand cu muchia incizala, in functie

de aspectul dintilor vecini;

-    contractia de priza a compozitelor se face pe directia fluxului

luminos si in sensul lampii de fotopolimerizare; din acest

motiv se incepe fotopolimerizarea initial dinspre oral, prin

structurile dure dentare, urmata apoi de aplicarea fasciculului

luminos dinspre vestibular;

-    se evita aplicarea unui strat prea gros cervical pentru a nu

creea impresia unei reactii inflamatorii la acest nivel.

Pentru a evita transparenta prin materialul compozit a eventualelor

coloratii mai intense ale substratului dentinar se utilizeaza, in

combinatie cu tehnica fatetarii, substante cu rol de opacifiere si

diversi coloranti. Aceste produse sunt rasini fotopolimerizabile pe

baza de Bis-GMA sau uretan dimetacrilat (UDMA), care contin

pigmenti diferiti.

Opacifiantii contin dioxid de titan si pigmenti opaci si blocheaza

lumina.

Colorantii ("tints") modifica nuanta existenta sau delimiteaza o

anumita zona in functie de cerintele estetice.

Aceste substante se pot clasifica, in functie de gradul de

vascozitate, in:

-    lacuri volatile (Heliocolor-Vivadent) se aplica prin pensulare; necesita o grosime mai mare a compozitului pentru a se obtine transluciditate;

-    lichide siropoase (Estilux Color Modifiers-Kulzer, J&J Color Modifiers-Jonson, Visiopaquers-Espe - opacifianti si Rembrandt Natural-Den Mat - coloranti) care se aplica strat cu strat si se fotopolimerizeaza fiecare in parte;

-   lichide gelatinoase (Creative Color Opaquer-Cosmedent inc. - opacifianti si Creative Color Tints-Cosmedent inc. - coloranti) se aplica prin pensulare in straturi subtiri.

Daca se folosesc aceste materiale etapele de lucru sunt urmatoarele:

-   pregatirea suprafetei vestibulare;

-   demineralizare cu geluri acide a smaltului;

-   aplicare sistem bonding;

-   aplicarea materialelor opacifiante sau colorantilor si fotopolimerizarea lor;

-  aplicarea si modelarea materialului compozit, urmat de fotopolimerizarea lui;

-   finisarea si lustruirea restauratiei.

Eliminarea din tehnica de lucru a opacifiantilor si colorantilor se

poate face daca, inainte de fatetare, se aplica o metoda de albire

dentara.

Ultima etapa de lucru

este finisarea restaurarii

cu freze speciale pentru

materiale compozite,

discuri de material plastic

cu oxizi de aluminiu cu

granulatii din ce in ce mai

fine si cu benzi abrazive.

Lustruirea se face cu

gume speciale si paste de

lustruit.

Fatetarea vestibulara indirecta se realizeaza prin aplicarea de fatete

din material� ceramic.

Tehnica prezinta avantajul realizarii unor piese protetice

fizionomice si durabile dar si dezavantaje reprezentate de

posibilitatea de descimentare, imposibilitatea realizarii unor retusuri

ulterioare, pret de cost ridicat, timp de lucru prelungit.

Tehnica de realizare a fatetelor din ceramica consta in parcurgerea

urmatoarelor etape:

-    examinarea clinica a pacientului;

-    prepararea dintilor;

-    amprentare cu elastomeri de sinteza;

-    cimentarea fatetelor ceramice.

Prepararea dintilor se realizeaza prin tehnici similare cu cele

descrise pentru fatetarea directa. Prepararea se realizeaza doar la

nivelul smaltului, dar prezenta discoloratiilor pot necesita o

extindere mai mare in functie de gradul de transluciditate dorit.

Preparatia fetei vestibulare se poate realiza pana la nivelul

suprafetei linguale sau se poate opri la nivelul marginii incizale, iar

proximal se poate pastra sau nu punctul de contact, in functie de

situatia clinica.

Urmeaza apoi amprentarea si realizarea piesei protetice care va

trebui cimentata cu ciment compozit, dupa pregatirea ei prin

gravare si silanizare.