|
|
|
AFECTIUNI ALE COLOANEI VERTEBRALE
Scolioza
Scolioza este o boala evolutiva caracterizata prin una sau mai multe curburi (C sau S) laterale ale coloanei vertebrale, vizibile in plan frontal, uneori insotite de rotatia vertebrelor, cu tendinta de compensare superioara si inferioara (- curburile), dar fara o reducere completa a acestora.
Scoliozele au rasunet asupra morfologiei trunchiului.
Ele pot fi:
posturale (stam stramb);
de compensare (in cazul unei subluxatii de sold, de exemplu);
inflamatorii (TBC, osteomielita, miozita, sifilis);
cauzate de o lombosciatica;
putem avea deviatii chiar de natura isterica.
Cea mai frecventa: scolioza idiopatica, cand avem o anomalie de tip muscular, putand provoca paralizii de diverse grade, cu caracter tranzitoriu sau definitiv; poate cuprinde mai multi sau mai putini muschi;
Cel mai grav: cand apar in perioada de crestere, dupa poliomielita sau meningoencefalita; factorii agravanti: reumatismul. La prepubertate pot aparea si din cauza unor tulburari de crestere, mai frecvent la fete, probabil din cauza unui exces de foliculina; exista si cauze endocrine; rahiticii sunt predispusi; mai rar: cauze congenitale; uneori si dupa intoxicatii.
Scolioze:
- patogene;
- nepatogene.
Musculatura in concavitate este contractata; pe curbura convexa: musculatura este intinsa si cu forta redusa. Atunci cand apare si o rotatie vertebrala apare progresiv o gibozitate costo-musculara, de obicei mai accentuata in zona dorsala.
De partea spre care se rotesc vertebrele apofizele spinoase costo-vertebrale se infunda si toata zona apare ca infundata.
Tratament: gimnastica medicala corelata cu masaj selectiv; la copii si tineri: reducerile pot fi 100 %.
Cifoza
Este deviatia in flexie a coloanei vertebrale; apare in regiunea cervicala, dorsala sau lombara; cea nepatogena este cel mai adesea in regiunea dorsala; se poate asocia uneori cu scolioza, devenind cifoscolioza. Cifoza patologica se intalneste tot in regiunea dorsala.
Cifoza poate fi congenitala sau dobandita; fie din cauza unor distrofii musculare (provocate de tulburari neuroendocrine si metabolice, asociate cu o postura vicioasa la cei care fac eforturi profesionale, in rahitism etc.); sau poate fi de natura traumatica (dupa spondilita anchilopoietica, poliomielita etc.).
Tratament: gimnastica medicala si masaj terapeutic.
Discopatia
Este o afectiune a discului intervertebral. La fenomene de suprasolicitare repetata apare o uzura /degenerare/imbatranire a discului intervertebral, care da algii locale; cel mai frecvent: in regiunea lombara si cervicala.
Tratament de intretinere, masaj si miscare usoara - discopatia este reversibila; se poate regenera.
Predispusi sunt cei care muncesc mai greu (ridica, lucreaza in frig, umezeala) dar si sedentarii (munca la calculator, birou, lipsa de miscare, sofat)..
Discopatia netratata poate degenera in hernie de disc; discul herniaza putin, preseaza radacina nervului, durerile nu mai sunt locale, merg pe nerv (lombosciatica; manifestare in diverse grade0; trebuie tratata fizioterapic neaparat.
In hernia de disc acuta : masajul este contraindicat; repaus la pat, cu fata-n jos, cu o perna sub burta pentru delordozarea coloanei si elongarea spatiului intervertebral sau cu fata-n sus, cu doua perne sub genunchi.
Tratamentul de urgenta: masaj cu gheata, laser terapeutic pe zona afectata, cu rol antiinflamator decontracturant si antalgic si reflexoterapie. Pe masura ce durerile cedeaza introducem masajul regiunii lombare si al membrelor inferioare, apoi: masaj abdominal si exercitii numai din pozitie stand pe spate (pentru a intari peretii abdominali ca sa poata prelua o parte din suprasarcina paravertebralilor). Se va continua apoi cu masaj medical si gimnastica de intretinere circa 6 luni, cel putin o data pe saptamana. Se recomanda o cura intr-o statiune balneara o data pe an.
Spondiloza
Este o evolutie degenerativa a discopatiei. Discul se fibrizeaza, chiar se calcifiaza. Organismul incepe sa depuna calciu interapofizar; miscarea incepe sa fie limitata; alte semne: vertij, ceafa ca "in gheare", dureri de ceafa.
Tratament de durata: masaj; in forma algica: laser; gimnastica usoara.
Se pot produce regenerari dar in timp indelungat, indefinit.
Artrozele
Artroza este o afectiune cronica degenerativa articulara, caracterizata prin leziuni degenerative cartilaginoase, cu diminuarea atat cantitativa cat si calitativa a lichidului sinovial si cu modificarea apofizelor articulare.
Artrozele sunt artropatii cronice dureroase si deformante; frecventa lor creste in raport cu varsta; nu sunt insotite de semne generale si nici de leziuni extraarticulare.
Cele mai frecvente artroze le intalnim la articulatiile mari sau la articulatiile care suporta sarcini mari (in special genunchi: gonartroza si sold: coxartroza).
La artrozele obisnuite nu sunt afectate cotul si glezna; insa putem avea artroze cauzate de traumatisme/fracturi, care pot afecta si cotul sau glezna.
Factori predispozanti:
mecanici: produc o repartitie anormala a presiunii asupra articulatiilor (obezitatea, de exemplu);
traumatici: fracturi, luxatii care produc alterari ale cartilagiului articular;
endocrini/metabolici (menopauza, dislipidemie = cresterea peste normal a colesterolului);
inflamatorii-reumatici;
imbatranirea
Simptome:
durerea si oboseala articulara care se calmeaza la repaus; noaptea nu doare de obicei;
apare o limitare functionala a articulatiei; crepitatii intraarticulare la mobilizarea articulatiei; mai tarziu apar cracmente (troznituri); in final articulatia se deformeaza si apar proliferari osteo-cartilaginoase si lichid intraarticular (hidrartroza).
Periartrita scapulo-humerala (PSH)
Este un sindrom clinic caracterizat prin dureri ale umarului si prin redoare determinata de leziuni degenerative si inflamatorii ale tendoanelor si burselor de la nivelul articulatiei umarului (scapulo-humerala).
Este o diartroza acoperita cu un cartilaj gros. Este o boala reumatismala care afecteaza acest cartilaj, atat cel din cavitatea glenoida cat si ligamentele care sustin cele doua suprafete articulare in contact cu capsula. Capsula este intarita superior de ligamentul coraco-humeral iar anterior de trei ligamente gleno-humerale (superior, mijlociu si inferior). In PSH toate aceste elemente pot fi afectate, insa mai ales capsula. Exista si un PSH posttraumatic, cand apare un focar de inflamatii in aceeasi zona.
PSH - cinci forme clinice:
1. umarul dureros simplu;
2. umarul acut hiperalgic;
3. umarul mixt;
4. umarul blocat;
5. umarul pseudo-paralitic.
1. Umarul dureros simplu
Este forma clinica cea mai frecventa (dar si cea mai usoara), la baza fiind o tendinita, o bursita sau o tenosinovita.
Pacientul acuza dureri moderate la nivelul umarului, mai ales cu ocazia unor miscari uzuale sau cand poarta unele greutati. Durerea poate interveni chiar in timpul somnului si se intensifica in anumite pozitii.
Putem gasi un punct sensibil subacromial in zona antero-exterioara sau in zona dureroasa pe fata anterioara a umarului, pe tendonul muschiului biceps. Sunt afectate in mod deosebit miscarile de flexie anterioara, abductie si rotatie externa. Daca forma este mai grava, bratul poate fi imobilizat cu o pernuta in axila, care il tine la 35-45 grade, intr-o usoara abductie, si sustinut de o esarfa.
Ca tratament se recomanda: repausul umarului; laser terapeutic, masaj, gimnastica. Cand sunt dureri in articulatie facem gimnastica pe articulatia sanatoasa (umarul celalalt) si contractii izometrice; in faza acuta se va face masaj cu gheata.
2. Umarul acut hiperalgic
De obicei tendinita se repeta, apare un proces de calcifiere, uneori si in bursa acromiodeltoidiana.
Peritendinita = afectarea tendoanelor de insertie.
In umarul dureros acut durerile sunt violente, insuportabile si se exacerbeaza noaptea. Apar si semnele inflamatiei: rubor, tumor, calor, dolor (se inroseste, se inflameaza, e fierbinte, doare).
Miscarea devine imposibila datorita durerii si contractiei musculare. Se recomanda sa facem miscare de tragere a umerilor inapoi, pentru mentinerea ligamentelor si a muschilor la insertie.
Tratament: masaj cu gheata, repaus, laser terapeutic, masaj usor cu crema antiinflamatoare; se poate incerca si reflexoterapie.
3. Umarul mixt
In acest caz inflamatia se extinde la nivelul tendoanelor, burselor si sinovialei si produce limitarea miscarii prin contractura musculara antalgica (fara durere).
Pe langa tratamentul de mai inainte, se recomanda miscari izometrice cu exercitii de relaxare care se pot face usor, chiar si de catre pacienti singuri. Se pot face bai calde cu efect calmant, miscarile devenind mai usoare.
4. Umarul blocat
Miscarile se limiteaza progresiv, ajungandu-se la o blocare aproape completa a umarului. Apar leziuni inflamatorii ale capsulei gleno-humerale, cu evolutie catre fibroza.
In acest stadiu gimnastica devine dureroasa, dar trebuie facuta ca sa rupem aderentele. Se va face un masaj de relaxare pentru atenuarea acestor dureri.
5. Umarul pseudo-paralitic
Este o tendoperiostita posttraumatica; se produce o ruptura intinsa a tendoanelor; uneori se perforeaza si capsula.
Pacientul nu mai poate face miscarile active; le va executa pasiv; mai intai va fi destul de dureros, dar ulterior durerea va disparea treptat.
Se pot face interventii chirurgicale, apoi se recomanda kinetoterapie, pentru a mentine capsula in bunastare si sa nu devina retractila pentru a recupera forta musculara si pentru a invata miscari compensatorii.
Reumatismul secundar tuberculos (Poncett)
apare pe fondul unei tuberculoze;
cand afecteaza coloana, apare gibozitatea numita "morbul lui Pott".
Osteoporoza
Este o distrofie metabolica a osului, caracterizata prin diminuarea matricei proteice, cu conservarea componentei fosfo-calcice. Are in mod special cauze endocrine.
Cauzele aparitiei:
cel mai frecvent apare la femei, post-menopauza;
poate aparea si sub forma localizata, in urma unor traumatisme;
cauze iatrogene: administrarea de anticoagulante precum heparina, de exemplu; sau exces de medicamente etc.
cauze metabolice.
Osteoporoza reprezinta asadar pierderea substantei calcice din os ca urmare a unui dezechilibru hormonal si implicit metabolic. Pentru a echilibra formula calciului din sange, organismul ia din os; ca urmare, in interiorul acestuia apar geodele (goluri) ce determina tasari ale osului si astfel, micsorarea inaltimii. In faza avansata, apar dureri ale oaselor ce se pot fractura usor.
Osteoporoza trebuie tratata din fazele ei incipiente de osteopenie; aceasta poate fi determinata chiar prin semne clinice si se evidentiaza la radiografie sub forma unor pete intunecate.
Analiza densitatii osului se numeste osteodensimetrie.
Tratamentul alopat: recomanda
de obicei pentru faza sa incipienta un medicament numit Alfa D 3, pentru faza
sa medie, tratament injectabil de Miocalcic (calcitonina sintetica-fiole) iar
pentru faza declarata, Fosamax. Toate aceste trei medicamente au insa reactii
negative puternice.
Tratamentul fizioterapic:
presupune in primul rand o alimentatie echilibrata;
baza tratamentului va fi constituita de laptisorul de matca (sublingual, pe nemancate, 0,2mg/ 2-3 ori pe zi timp de 6-12 luni) ce trebuie administrat din faza de premenopauza pentru a regla organismul din punct de vedere hormonal; tratamentul cu tinctura de propolis echilibreaza metabolismul si potenteaza sistemul imunitar: 20 picaturi/zi administrate intr-o singura repriza, amestecat cu apa, miere sau lapte; se mai poate administra si pastura (polen prelucrat) - 1 lingurita/zi.
consum sporit de miere;
regim igieno-dietetic;
cura cu otetul de mere si miere;
miscare moderata;
bai de soare/lumina.
La osteoporoza nu se face fizioterapie ci reflexoterapie si miscare moderata.
Definitii uzuale
Contuzia: leziune anatomica inchisa, fara leziune tegumentara; poate fi: usoara, grava, superficiala sau profunda.
Escoriatia: leziune superficiala a epidermei.
Entorsa: traumatism al articulatiei, produs printr-o miscare brusca si brutala; produce intinderi ale partilor moi si periarticulare; pot fi usoare sau grave (fisuri sau microrupturi ale fibrelor muschiului).
Luxatia = se produce atunci cand cele doua suprafete articulare ies din capsula articulara.
Fractura: intreruperea continuitatii unui os; poate fi incompleta sau completa (cand linia de rupere este transversala); poate fi cu deplasare (capetele osoase se deplaseaza) sau fara deplasare, deschisa sau inchisa.
Escara : este o necroza cutanata printr-o presiune prelungita.
Limfangita acuta: este o inflamatie a retelei limfatice dintr-o anumita regiune.
Halus valgus: o deviere si o deformare statica a piciorului, cu devierea laterala a halucelui.
Halus varus: deviatia mediana a halucelui.
Hematomul: acumulare de sange in tesut prin ruperea unor vase de sange.
Hidrosadenita: inflamatie acuta a glandelor sudoripare.
Lipomul: acumulare de tesut conjunctiv adipos bine delimitata, de consistenta relativ moale, care se dezvolta in tesutul subcutanat.
Paralizia: este diminuarea sau disparitia functiei motorii musculare.
