Studierea cererii de consum a populatiei

Studierea cererii de consum a populatiei

1. Nevoile de consum si metodele de studiere

Nevoia de consum reprezinta componenta de baza a mecanismului economic si ca urmare impulsul primordial al intregii activitati umane, ea determinand repartitia agentilor economici pe ramuri, subramuri si domenii de activitate. Cunoasterea nevoi de consum permite agentilor economici sa anticipeze evolutia cererii de piata si astfel sa-si racordeze activitatea la cerintele pietei.

Nevoile de consum sunt greu de masurat utilizand o singura "unitate de masura", deoarece nivelul si intensitatea acestuia depind de o multime de factori a caror influenta variaza de la caz la caz. Totusi, in incercarea de a surprinde dimensiunile nevoilor specialistii apeleaza la o serie de criterii de normare, cu scopul de a restrange numarul variabilelor de influenta.

Din perspectiva solvabilitatii consumatorilor abordarea nevoilor de consum beneficiaza de multiple metode si tehnici de cercetare.

Din categoria metodelor de cercetare a nevoilor de consum independent de solvabilitate mentionam:

a) Normele de consum reprezinta evaluari stiintifice in raport cu intensitatea activitatii umane, in anumite conditii de munca, clima si in functie de varsta si sex, exprimandu-se de regula in unitati naturale. Ele ofera o dimensiune masurabila a nevoilor prin intermediul unor:

norme fiziologice - pentru consumul alimentar;

norme rationale - pentru imbracaminte, incaltaminte etc;

norme de inzestrare tehnica - pentru consumul bunurilor de folosinta indelungata.

In principal aceasta metoda este utilizata pentru determinarea potentialului de absorbtie a pietei si pentru cunoasterea capacitatii agentilor economici.

b) Investigarea purtatorilor cererii se realizeaza cu ajutorul anchetelor adresate diferitelor categorii de segmente de consumatori si foloseste in principal, pentru determinarea gradului de interes a nevoilor si ierarhizarea lor. Uneori aceasta metoda se poate dovedi dificila, deoarece nu in toate cazurile consumatorii au o idee clara asupra nevoilor, uneori acestea nu sunt suficient de bine conturate, iar alteori sunt lipsite de solvabilitate.

Din categoria metodelor de cercetare a nevoilor de consum dependent de solvabilitate mentionam:

a) Bugetele normative de consum reprezinta un ansamblu de norme de consum fiziologice si/sau rationale menite a indica marimea optima de consum si a oferii informatii cu privire la evolutia nevoilor. Ele au ca punct de plecare parerea subiectiva a autorilor lor despre produsele si serviciile necesare unei familii de marime mijlocie sau nevoile reale ale unei familii, care dispune de un venit mediu. De aici rezulta si marea varietate a acestor bugete-normative: buget minim de consum, buget moderat, buget etalon, buget rational, buget al belsugului etc.

b) Bugetele de familie exprima nevoile, in mod diferentiat pe categorii de populatie, in functie de toate elementele de influenta ale consumului familial (a unei gospodarii): ocupatie, mediu de viata, nivelul veniturilor, marimea familiei. Deoarece consumurile pot fi grupate si pe clase de venit, exista posibilitatea identificarii nevoilor reale, neafectate de gradul de solvabilitate.

1. Cererea de consum si metodele de studiere

Cererea de consum a populatiei are o structura larga; ea se refera la marfuri si servicii. Studiul cererii de consum comporta folosirea mai multor metode.

Dupa modalitatea obtinerii informatiilor, deosebim:

- metode indirecte de studiere a cererii de consum;

metode directe de studiere a cererii de consum.

In categoria metodelor indirecte se includ: analiza vanzarilor catre populatie; analiza miscarii stocurilor de marfuri; studierea bugetelor de familie.

a) Analiza vanzarilor catre populatie. Vanzarile de marfuri catre populatie reprezinta, de fapt, o sinteza a actiunii ansamblului de factori asupra cererii intr-o anumita perioada; ele se identifica, de regula, cu cererea realizata.

Se cunosc mai multe procedee de analiza a vanzarilor catre populatie, dintre care mai folosite sunt:

metoda ritmului mediu a vanzarilor

ajustarea matematica a seriilor dinamice de date, cu ajutorul unor functii matematice.

determinarea elasticitatii cererii pe grupe de marfuri, in functie de desfacerile totale

b) Analiza miscarii stocurilor de marfuri. Marimea stocurilor in reteaua comerciala si, mai ales, raportul lor fata de desfaceri reflecta conditiile aprovizionarii cu marfuri a unitatilor cu amanuntul si, evident, si modul de manifestare a cererii populatiei.

Principalele informatii care se pot obtine din analiza miscarii stocurilor sunt legate de evolutia cererii totale si pe grupe de marfuri pe sortimente, articole etc .

c) Analiza bugetelor de familie

Bugetele de familie sa ofere un ansamblu de informatii privind relatiile de interdependenta dintre cerere si marimea venitului, dintre cerere si factorii demografici sau dintre cerere si calitate.

Din cadrul metodelor directe fac parte cele care se bazeaza pe culegerea informatiilor despre cererea de marfuri si servicii direct de la sursa, de la purtatorii cererii, de la consumatori.

Metodele de studiere directa a cererii se pot grupa, si ele, dupa mai multe criterii:

a)     dupa locul unde se face cercetarea (in magazine, la targuri si expozitii, la domiciliul cumparatorilor);

b)     dupa modul de participare a consumatorului la activitatea de investigare a cererii (cu sau fara antrenarea lui);

c)     dupa modul de desfasurare in timp a investigatiei (cercetare continua, cercetare discontinua).

In masura in care se bazeaza pe o fundamentare stiintifica sau pe o adunare empirica de date, metodele de cercetare directa a cererii se pot imparti in doua mari grupe: observarea empirica a cererii si sondajul statistic.

Studiul cererii de consum a populatiei, pentru a fi complet, implica si determinarea variatiei acesteia.

Variatia cantitativa a cererii de consum a populatiei evidentiaza abaterile cererilor particulare in plus sau in minus de la cererea medie si, respectiv, modul cum acestea se vor grupa in jurul cererii medii.

Cererea medie () se va determina ca o medie aritmetica ponderata a cererilor particulare, dupa relatia:

Caracterizarea abaterii cererilor particulare fata de cererea medie necesita determi­narea abaterilor individuale (di), dupa relatia: di = x_i -. Interes prezinta abaterea de la medie a cererii maxime (d_max) si cea a cererii minime (d_min).

Pentru a caracteriza amploarea abaterilor cererilor particulare de la cererea medie, se folosesc urmatorii indicatori :

a) indicatorul amplitudinii relative (I_ar), care se determina dupa relatia :

b) abaterea medie liniara (d), data de relatia:

c) abaterea medie patratica (σ) dupa relatia:

d) coeficientul de variatie (V), care exprima variatia abaterilor in cifre relative si care se calculeaza dupa relatia:

Coeficientul de variatie exprima, alaturi de abaterea cererilor particulare de la cererea medie, si aspecte de alta natura, cum sunt: o oferta de marfuri insuficienta pe piata, o structura sortimentala restransa la grupa respectiva de marfuri, pentru situatiile cand variatia este mica, sau o insuficienta cunoastere a produsului in masa consumatorilor, pe fondul unei activitati promotionale slabe si ineficiente, cand variatia este mare.