Logistica de distributie a produselor agroalimentare

Logistica de distributie a produselor agroalimentare

Logistica de distributie a produselor agroalimentare prezinta o serie de patrticularitati care deriva din particularitatile pe care le are piata produselor agroalimentare.

Piata produselor alimentare reprezinta o piata care a fost liberalizata in totalitate incepand cu anul 1997, atunci cand de fapt a avut loc liberalizarea preturilor principalelor produse alimentare (paine, lapte, carne, ulei, zahar) cu exceptia legumelor si fructelor care a fost prima piata a produselor agroalimentareliberalizata (inca din 1990) si care a reusit sa devina, in timp, piata care functioneaza dupa principiile economiei de piata.

Piata produselor alimentare se caracterizeaza prin urmatoarele particularitati:

1. Caracterul sezonier al ofertei cumulat cu caracterul continuu al cererii de produse agroalimentare ridica o serie de probleme cu privire la asigurarea continuitatii ofertei in cantitati si calitati omogene.
2. Piata produselor agroalimentare s-a caracterizat si se caracterizeaza, in continuare, prin interventia statului pe de-o parte pentru sustinerea achizitiilor de inputuri, iar pe de alta parte pentru sustinerea preturilor de vanzare;
3. Piata produselor agroalimentare este o piata imperfecta sau partial perfecta, dintre cele cinci trasaturi ale economiei de piata perfecte aceasta indeplinind trei si anume:

atomicitatea cererii si ofertei;

intrarea si iesirea libera pe / de pe piata;

perfecta mobilitate a factorilor de productie.

4.Piata produselor agroalimentare se caracterizeaza printr-o gama foarte variata de produse ceea ce da posibilitatea consumatorilor de a alege dintr-o gama variata de produse si chiar produse similare. Totodata, producatorii de produse agrolaimentare care realizeaza si comercializeaza pe piata produse in cantitati mari se confrunta cu o serie de probleme legate de aducerea produselor cat mai aproape de consumatori (legate de distributie).

5. Produsele agroalimentare se caracterizeaza, chiar in cadrul aceleiasi grupe de produse, prin  sezonalitate producerii si vanzarii produselor ( mai ales ale celor perisabile).

De exemplu, in cazul legumelor si fructelor intalnim gruparea produselor in  urmatoarele categorii :

a)     produse cu sezonalitate respectiv perisabilitate foarte mare:  capsuni, cirese, zmeura, visine, caise, piersici;

b)    produse cu grade de sezonalitate medie ce sunt dependente de asigurarea unei productii esalonate.

Exemplu: tomate timpuri si tarzii: de sera, solar;

struguri - recoltare iulie - octombrie.

c)     produse cu sezonalitate de consum scazuta: mere, cartofi, nuci etc;

Gradul ridicat de perisabilitate determina pastrarea aspectului comercial pe o perioada limitata de timp, de aceea este necesar ca produsele agroalimenatre ce se incadreaza in aceasta categorie sa fie orientat catre piata consumatorilor finali intr-o perioada de timp relativ scurta (2 - 3 zile).

6. O alta particularitate este aceea ca produsele agroalimentare pot avea destinatii diferite si anume: consum proaspat; depozitare; industrializare;  export.

Aceasta particularitate face necesar sa se aplice (practice) canale de distributie diferite, care implica costuri de distributie diferite si posibilitatea de a controla produsele pe perioada distributiei. De asemenea, veniturile realizate de producatorul agricol sunt dependente de aceste destinatii si de canalele de distributie utilizate.

7. O particularitate a comercializarii productiei agricole, in Romania este faptul ca in paralel exista o piata taraneasca (care este considerata o piata neloiala) cu piata societatilor comerciale, agentilor economici, care prin tratamentul discriminatoriu creat datorita platilor efectuate la Bugetul de Stat (TVA, impozitul pe salarii), determina existenta concurentei neloiale .

Toate aceste particularitati sunt luate in calcul de catre producatorii si distribuitorii de produse agricole pentru stabilirea unei politici de marketing realiste menite sa contribuie la revigorarea sectorului agroalimentar. Aceasta cu atat mai mult cu cat majoritatea particularitatilor pietei produselor agroalimentare influenteaza activitatea agentilor economici pe intreaga filiera si anume:

asigurarea cu resursele materiale;

productia

distributia produselor agroalimentare,

iar cunoasterea si anticiparea mediului economic in care isi desfasoara activitatea reprezinta un obiectiv de baza al tuturor producatorilor agricoli care actioneaza in economia de piata.

Logistica de distributie reprezinta ansamblul operatiunilor care  contribuie la transferul produselor de la producator la consumatorul final. Principalele activitati sunt uratoarele:

transportul

stocarea

depozitarea

manipularea fizica

fluxul informational.

TRANSPORTUL produselor agroalimentare se poate realiza prin urmatoarele forme:

1. Transport rutier - specific produselor agroalimentare ( mai ales ) destinate pietei interne. Avand in vedere gradul mare de perisabilitate a produselor agroalimentare, acestea se preteaza la transportul rutier, motiv pentru care peste 90% din produse sunt transportate, comercializate prin acesta forma.
2. Transportul feroviar - pretabil cerealelor si altor produse neperisabile care sunt distribuite in cantitati vagonabile (mari). Practicarea acestei forme este conditionata de gradul de apropiere de calea ferata atat a vanzatorilor, cat si a beneficiarilor.
3. Transportul pe apa - este practicabil cu succes in cazul Romaniei pe fluviul Dunare ( pentru piata interna ) si pe Marea Neagra ( pentru export ). Este preferabil transportul mixt ( de persoane si produse ).
4. Transportul aerian - care detine ponderi nesemnificative in total, pentru  produsele agroalimentare destinate pietei; se practica cu succes pentru transportul florilor. Se prefera transportul mixt ( persoane si produse ).

STOCAREA - produselor agroalimentare are ca principal scop gestionarea eficienta a stocurilor prin fundamentarea stocurilor optime, asigurarea receptiei cantitative si calitative, prin dimensionarea partizilor ( cantitatilor ) de produse ce urmeaza a fi livrate, asigurarea stocurilor de rezerva, a celor sezoniere si a celor in pregatire.

Utilizeaza metode performante de gestionare a stocurilor, vizeaza realizarea celui mai mic cost de stocare pe unitatea de produs.

DEPOZITAREA - produselor agroalimentare se afla in stransa legatura cu activitatea de stocare si are ca principala particularitate asigurarea conditiilor de microclimat, capabile sa mentina, sa pastreze cantitatea si calitatea produselor.

Depozitele se impart in mai multe categorii ( in functie de gradul de perisabilitate a produselor):

a)     magazii simple - fara investitii specifice in asigurarea climatului ( pretabile pentru podusele care pot fi depozitate pentru o perioada de timp ).

b)     Silozurile - pretabile pentru cereale

c)     Depozitele cu ventilatie mecanica

d)     Depozitele frigorifice

MANIPULAREA - produselor agroalimentare are ca principal scop cresterea productivitatii muncii in aceasta activitate, prin utilizarea unor mijloace mecanice de manipulare. Aceasta se poate inregistra in conditiile in care functia ambalajului ( principala ) devine cea de usurare a activitatii de manipulare ( igienizare a produselor ).

FLUXUL INFORMATIONAL - reprezinta poate cel mai important element al logisticii de distributie deoarece este util tuturor participantilor la filiera de produse agroalimentare astfel:

a)     Producatorul agroalimentar - printr-o informare corecta si la timp repereaza foarte usor pietele profitabile si isi orienteaza productia catre acele piete profitabile.

b)     Cosumatorii - printr-o informare corecta pot sa-si asigure maximum de utilitate cu veniturile de care dispun.

c)     Producatorii de ambalaje - stiu care este cerinta de astfel de produse si isi adapteaza productia la cerere.

d)     Transportatorii / unitatile de transport - isi programeaza structura "parcului auto" si aleg rutele optime de transport.

e)     Ministerul Transporturilor - isi fundamenteaza politica privind infrastructura rurala si regionala.

f)      Guvernul - isi programeaza politica de piata ( marketing ) a produselor agroalimentare etc.

Este cunoscut faptul ca infiintarea si intretinerea unui sistem informatizat pentru pietele agroalimentare implica investitii enorm de mari, care nu pot fi sustinute de catre sectorul privat. De aceea constituirea si intretinerea sistemului informatic cade in sarcina sectorului public.