|
|
|
Leasingul sursa de formare a capitalului fix
1 Finantarea Investitiilor
Reprezinta problema cardinala a procesului investitional. De regula asa cum s-a aratat, se dezvolta mai multe proiecte de investitii decat se pot finanta, deci nu poate fi ocolit procesul de selectie, care, de regula se realizeaza dupa doua criterii esentiale:
o oportunitate ( optiunea pentru investitii);
o eficienta ( selectia pe baza criteriilor si indicatorilor aratati);
In aceasta zona a managementului financiar intra probleme importante cum sunt:
o asigurarea resurselor de finantare ( oportun si la costuri acceptabile);
o finantarea neintrerupta a lucrarilor;
o recuperarea fondurilor avansate;
o rambursarea imprumuturilor contractuale;
o asigurarea profitului scontat;
1.1 Sursele de finantare a investitiilor
Pentru finantarea investitiilor pot fi utilizate doua categorii de resurse sau combinarea lor:
o resursele proprii ( profit, amortizare, vanzare active fixe);
o resursele imprumutate ( credite bancare, titluri financiare);
Se spune ca, in esenta, capacitatea de finantare este data de:
o resursele proprii disponibile:
o capacitatea de imprumutare pe termen mediu si lung ( creditele reprezentand un avans pentru venituri viitoare);
Deci, toate resursele financiare care concura la realizarea investitiilor trebuie sa fie acoperite din resursele proprii ( existente la un moment dat sau realizabile pe parcursul termenului de recuperare a fondurilor imprumutate). Deci resursele imprumutate acopera doar decalajul intre perioada de formare a resurselor proprii si perioada de efectuare efectiva a cheltuielilor de investitii ( inclusiv a platii dobanzilor la imprumuturile efectuate). A trata altfel lucrurile inseamna o amagire. De aceea profitabilitatea investitiilor reprezinta un parametru de baza in tabloul indicatorilor de eficienta.
Capitalul finantabil are doua componente: capitalul amortizabil si capitalul de lucru.
Pentru finantarea investitiilor se utilizeaza bugetul de venituri si cheltuielei elaborat special pentru aceasta activitate.
In spatele acestui instrument trebuie sa fie constituit un grafic de formare a veniturilor si a efectuarii cheltuielilor prin buget, prevazandu-se si finantarea temporara a decalajelor cu ajutorul imprumuturilor contactate de firma.
In bugetul procesului investitional apar alti doi indicatori specifici:
o imobilizari ( adica fonduri incorporate in lucrari neterminate si de alta natura) care, ca orice imobilizare, trebuie lichidate operativ;
o mobilizari, adica sume recuperabile in perioada de gestiune ( creante de incasat si altele);
1.1.1 Formarea capitalurilor firmei pein imprumuturi bancare pe termen mediu si lung
Nivelul structura si costul imrumuturilor bancare rezulta din negocierea dintre solicitant ( subiectul cererii de fonduri) si ofertant ( societatea bancara).
Evident, procesul de negociere trebuie sa fie bine pregatit, cu calcule, cu planuri de afaceri, cu demonstratii prin indicatori de performanta adecvati, prin solicitare si oferte de garantii, prin oferte de niveluri de dobanzi, de comisioane, de conditii de angajare si rambursare etc. Firesc, toate acestea, in timp, s-au constituit intr-o adevarata literatura de specialitate ( management bancar, gestiune bancara, riscuri bancare), literatura care in momentul de fata omite esenta, si anume faptul ca scopul final il constituie avantajul reciproc (finantator-client), cresterea economica generala si progresul economico-social al tarii.
Pentru o firma, planul de afaceri are conotatii si utilizari multiple ( definirea obiectivelor strategice si tactice, controlul pilotajului firmei, emitator de mesaje pentru cei interesati, etc.). Esential insa, planul de afaceri are valoare doar daca exprima o afacere reala, profitabila, cu riscuri minime, pentru ambele parti.Realitatea e insa ca , profitabilitatea si riscurile afacerii nu trebuie nici povestite, nici cosmetizate,ci demonstrate prin calcule , indicatori de performanta adecvati, avize etc.
Un plan de afaceri, practic, proiecteaza o schimbare in gestiunea celor doi parteneri, unul isi plaseaza resursele, cu toate riscurile si avantajele acestui demers iar celalalt isi majoreaza datoriile, majorandu-si riscul de indatorare, dar creandu-si sanse de dezvoltare. Cei doi parteneri trebuie sa isi asigure solutiile de gestionare a riscului pe care si-l asuma respectand codul etic al afacerii, care in esenta, inseamna castigul reciproc.
Din pacate, in abordarea planului de afaceri, atat in teorie cat si in practica, se da mai multa atentie structurii acestuia, etapelor de elaborare si altor componente decat obiectului sau scopului sau , adica afacerii in sine.
Un prim aspect deci, care trebuie tratat este definirea afacerii: ce se vrea, cum se vrea schimbarea, ce premise sunt previzibile pentru schimbare, oportunitatea acelei schimbari, raspunsul preconizat al firmei si contributia acesteia la schimbarea preconizata, elementele definitorii de baza ale schimbarii ( ale afacerii), comportamentele preconizate concrete ale firmei pentru a promova schimbarea , startul schimbarii si finisul acesteia, adica proiectia firmei la saltul peste stacheta atinsa etc.
Riscul major al relatiilor creditor - utilizator de credite provine in principal din neintelegerea afacerii, a schimbarii, din nestapanirea acesteia, care, la randul ei, provine din mentalitatea comoda de a judeca o afacere doar dupa grila de indicatori prefabricati, generali.
Oportunitatea unei afaceri relativ sigura, cu avantaje maxime si riscuri minime, nu poate rezulta decat dintr-o cercetare de marketing realiztata dupa toate regulile ( care sa contureze cat mai bine activitatea sau produsul, capabile sa genereze schimbarea in bine a firmei , pretul, costul, profitul, mutatiile in distributie si promovare etc.)
Schimbarea nu se poate face la intamplare, ci trebuie conceputa si implementata in mod constient, stiintific, performante ce revin managementul firmei, care, la randul sau, trebuie sa traverseze, in prealabil, un proces adecvat de schimbare ( mutatie care in etapa aceasta, nu se mai poate promova prin metode empirice , ci utilizand arsenalul metodologic al managementului schimbarii). Eficienta managementului firmei, pana la urma, este expresia eficientei schimbarii, cu tot ce tine de aceasta mutatie calitativa.
Un alt aspec al planului de afaceri, inaintea celor de metodologie, de tehnologie, de redactare, il constituie profitabilitatea si riscul afacerii. Este cunoscut ca raportul intre profitabilitate si risc este unul direct proportional.
Profitabilitaea este o componenta care intereseaza deopotriva pe ambii parteneri. Nu a fost definita ca si concept, ca metodologie de expromare si analiza. Riscul asumat de parteneri insa este departe de a se fi abordat la nivelul cerintelor.
Implicarea bancilor in procesul investitional este benefica pe toate planurile , si mai ales sub aspectul rigorii si ordinii finaciare. Ca urmaredocumentatiile tehnico-economice pentru investitii trebuie aliniate la cerintele bancilor si institutiilor financiare.
Documentatia trebuie sa respecte fidel investitia, pornind de la premisa ca nu se poate sustine un credit catalogat performant, cu o investitie mai putin performanta, pentru ca o astfel de tratare va amai devreme sau mai tarziu, implicatii negative. De regula, raporturile intre beneficiarul investitiei si banca finantatoare trebuie sa fie cat mai corecta cu putinta.
Dintr-o asemena documentatie, prezentata finantatorului nu pot lipsi:
o un plan de afaceri corect, bine si realist fundamentat;
o garantii cerute si oferite cu buna credinta;
o un grafic de rambursare realist si convenit;
o o analiza de sensibilitate ( modificari probabile, previziuni realiste);
o un contract de credite cu clauze acoperitoare si avantajoase pentru ambele parti;
o un sistem de informare si verificare periodica
2 Conceptul de Leasing
Intrucat leasingul, pentru Romania, este o metoda de finantare relativ noua si cu o arie de raspandire restransa, desi are avantaje considerabile redam in continuare cateva aspecte pe care le consideram esentiale in legatura cu investitiile.
Definitia leasingului poate fi data atat din punct de vedere economic, cat si juridic.
Din punct de vedere economic, leasingul reprezinta o operatiune de finantare in care finantatorul asigura fondurile necesare pentru intreaga investitie.
Din punct de vedere juridic, leasingul reprezinta un contract complex care permite unei persoane sa obtina si sa utilizeze un lucru fara a plati imediat pretul.
Termenul de leasing este cunoscut in limba romana, fiind preluat din vocabularul economic si comercial englez, unde s-a impus aproximativ de un secol, fiind apoi preluat de tarile europene occidentale.
Definitiile diferitelor legislatii nationale ale statelor prezinta aceleasi caracteristici esentiale ale leasingului, diferentele intalnindu-se intre unele reglementari ale leasingului si privesc importanta pe care statele o acorda unor aspecte referitoare la leasing.
Prima definitie data leasingului in Europa continentala provine din Franta, unde operatiunea poarta numele de credit-bail. Operatiunile credit-bail sunt cele prin care o intreprindere da in locatie bunuri imobiliare, in vederea unei utilizari profesionale, cumparate de ea sau construite prin efortul ei financiar, daca aceste operatiuni, indiferent de calificarea lor, permit locatorului de a deveni proprietar in tot sau in parte, a bunurilor astfel inchiriate, cel mai tarziu la expirarea termenului contractual, fie printr-o promisiune unilaterala de vanzare, fie prin achizitionarea directa sau indirecta a dreptului de proprietate a terenului pe care au fost edificate imobilele inchiriate, fie prin transferul deplin al dreptului de proprietate asupra constructiilor edificate pentru acel locator. Aceasta ampla definitie, desi se refera strict la leasingul imobiliar, este in masura sa prezinte cu claritate principalele elemente cuprinse de conceptia traditionala a leasingului.
Termenul de leasing este preluat in legislatia romana ca un neologism, renuntandu-se implicit la termenul francez de credit bail , avand origine anglo-americana.
In legislatia romana , operatiunile de leasing sunt definite ca fiind acele operatiuni prin care o parte, denumit locator/finantator, transmite pentru o perioada determinata dreptul de folosinta asupra unui bun, al carui proprietar este, celeilalte parti, denumita locatar/utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plati periodice, denumita rata de leasing, iar la sfarsitul perioadei de leasing locatorul/finantatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al locatarului/utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing fara a schimba natura leasingului ori de a inceta raporturile contractuale. Locatarul/utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului inainte de sfarsitul perioadei de leasing, dar nu mai devreme de 12 luni, daca partile convin astfel si daca achita toate obligatiile asumate prin contract.
Actuala legilatie se aplica si in situatia in care locatarul/utilizatorul unui bun care face obiectul unui contract de leasing incheie cu un alt locatar/utilizator, denumit locatar/utilizator final, un contract de leasing avand ca obiect acelasi bun. Contractul de leasing incheiat cu locatarul/utilizatorul final se va incheia dupa obtinerea acordului prealabil scris al locatorului/finantatorului initial si indeplinirea de catre locatar/utilizator a conditiilor cerute societatilor de leasing. In aceste cazuri, desfiintarea titlului locatarului /utilizatorului initial din orice motive va conduce la incetarea de drept a contractului de leasing incheiat intre acesta din urma si locatarul/utilizatorul final.
Operatiunile de leasing au ca obiect bunuri imobile prin natura lor sau care devin
imobile prin destinatie, precum si bunuri mobile, aflate in circuitul civil, cu exceptia inregistrarilor pe banda audio si video, a pieselor de teatru, a manuscriselor, a brevetelor, a drepturilor de autor si a bunurilor necorporale.
Valoare reziduala reprezinta valoarea la care, dupa achitarea de catre utilizator a tuturor ratelor de leasing prevazute in contract, precum si a tuturor celorlalte sume datorate conform contractului, se face transferul dreptului de proprietate asupra bunului catre locatar/utilizator si este stabilita de partile contractante;
Rata de leasing reprezinta
-in cazul leasingului financiar, cota-parte din valoarea de intrare a bunului si dobanda de leasing, care se stabileste pe baza ratei dobanzii convenite prin acordul partilor;
- in cazul leasingului operational, chiria se stabileste prin acordul partilor;
In cadrul unei operaiuni de leasing, poate avea calitatea de locator/finantator
o societate de leasing, persoana juridica romanasau straina.Orice persoana fizica sau juridica, romana ori straina, poate avea calitatea de locatar/utilizator, in conditiile legii romane.
Pentru efectuarea unei operatiuni de leasing, orice persoana fizica sau juridica formuleaza o cerere ferma, in care se precizeaza bunul care va constitui obiectul contractului de leasing. Cererea se transmite societatii de leasing impreuna cu actele din care sa rezulte situatia financiara a solicitantului.
Prin contractul de leasing - financiar sau operational - obligatia de a asigura bunul revine locatorului/finantatorului, care are libertatea in privinta alegerii asiguratorului, daca partile nu au convenit altfel. Costurile asigurarii sunt in sarcina locatarului/utilizatorului, daca prin contract partile nu convin altfel. Acesta trebuie sa cuprinda, pe langa partile contractante, cel putin urmatoarele elemente:
a) clauza privind definirea contractului de leasing ca leasing financiar sau operational;
b) denumirea bunului care face obiectul contractului de leasing si caracteristicile de
identificare a acestuia;
c) valoarea ratelor de leasing si termenul de plata a acestora;
d) perioada de utilizare in sistem de leasing a bunului;
e) clauza privind obligatia asigurarii bunului;
f) valoarea totala a contractului de leasing.
Contractul de leasing financiar trebuie sa cuprinda pe langa elementele enumerate mai sus urmatoarele:
a) valoarea de intrare a bunului;
b) valoarea reziduala a bunului convenita de parti, cand este cazul;
c) valoarea avansului;
d) rata de leasing.
Contractul de leasing se incheie in scris. In cazul incetarii contractului de leasing din culpa utilizatorului sau prin disparitia totala a bunului prin furt, dauna totala, distrugere totala,definita potrivit legii, survenita inainte de implinirea unui an de la intrarea in vigoare a contractului, acesta nu isi schimb" natura, iar bunul ce face obiectul contractului de leasing este tratat fiscal si contabil ca bun, obiect al unui contract de leasing. Acestea din urma, precum si garantiile reale si personale, constituite in scopul garantarii obligatiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii. Locatorul/finantatorul se obliga:
a) sa respecte dreptul locatarului/utilizatorului de a alege furnizorul de bunuri, potrivit intereselor sale;
b) sa contracteze bunul cu furnizorul desemnat de locatar/utilizator, in conditiile expres formulate de catre acesta sau, dupa caz, sa dobandeasca dreptul definitiv de utilizare asupra programului pentru calculator;
c) sa incheie contract de leasing cu locatarul/utilizatorul si sa transmita acestuia, in temeiul contractului de leasing, drepturile ce deriva din contract, cu excepyia dreptului de dispozitie, iar in cazul programelor pentru calculator, sa transmita dreptul de utilizare asupra programelor pentru calculator catre locatar/utilizator, fara a-si mai putea exercita acest drept pe perioada derularii contractului de leasing;
d) sa respecte dreptul de optiune al locatarului/ utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing, fara a schimba natura leasingului, ori de a inceta raporturile contractuale;
e) sa si garanteze locatarului/utilizatorului folosinta linistita a bunului, in conditiile in care acesta a respectat toate clauzele contractuale;
f) sa asigure, printr-o societate de asigurare, bunurile oferite in leasing, daca prin contractul de leasing partile nu au convenit altfel.
Locatarul/utilizatorul se obliga:
a) sa efectueze receptia si sa primeasca bunul la termenul si in conditiile de livrare agreate cu furnizorul;
b) sa nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing decat cu acordul finantatorului;
c) sa achite toate sumele datorate conform contractului de leasing - rate de leasing, asigurari, impozite, taxe -, in cuantumul si la termenele mentionate in contract;
d) sa suporte cheltuielile de intretinere, precum si orice alte cheltuieli aferente bunului sau din contractul de leasing;
e) sa permita locatorului/finantatorului verificarea periodica a starii si a modului de exploatare a bunului care face obiectul contractului de leasing;
f) sa sl informeze pe locator/finantator, in timp util, despre orice tulburare a dreptului de proprietate venita din partea unui tert;
g) sa nu aduca modificari bunului si sa nu schimbe locul declarat in contract fara acordul
locatorului/finantatorului.
In afara de obligatii, locatarul/utilizatorul are si urmatoarele drepturi:
a) de actiune directa asupra furnizorului, in cazul reclamatiilor privind livrarea, calitatea, asistenta tehnica, service-ul necesar in perioada de garantie si postgarantie, locatorul/finantatorul fiind exonerat de orice raspundere;
Drepturile locatorului/ finantatorului asupra bunului utilizat in baza unui contract de leasing sunt opozabile judecatorului-sindic, in situatia in care locatarul/utilizatorul se afla in reorganizare judiciara si/sau faliment.
Drepturile locatarului/utilizatorului asupra bunului utilizat in baza unui contract de leasing sunt opozabile judecatorului-sindic si creditorilor in situatia in care locatorul/finantatorul se afla in reorganizare judiciara si/sau faliment. In cazurile prevazute mai sus drepturile locatarului/utilizatorului prevazute de prezenta ordonanta si cele stipulate in contractulde leasing vor urmari bunul aflat in proprietatea oricarui dobanditor al acestuia, in conditiile in care au fost respectate intocmai drepturile locatorului/finantatorului."
In cazul in care locatarul/utilizatorul refuza sa primeasca bunul la termenul agreat cu furnizorul si/sau in contractul de leasing ori daca se afla in stare de reorganizare judiciara si/sau faliment, locatorul/finantatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing cu daune-interese. Locatorul/finantatorul nu raspunde daca bunul care face obiectul contractului de leasing nu este livrat sau este livrat necorespunzator locatarului/utilizatorului de catre furnizor.
Daca in contract nu se prevede altfel, in cazul in care locatarul/utilizatorul nu executa obligatia de plata integrala a ratei de leasing timp de doua luni consecutive, calculate de la scadenta prevazuta in contractul de leasing, locatorul/finantatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat sa restituie bunul si sa plateasca toate sumele datorate, pana la data restituirii in temeiul contractului de leasing. Daca locatorul/finantatorul nu respecta dreptul de optiune al locatarului/utilizatorului, asa cum este prevazut in prezenta ordonanta, locatorul/finantatorul datoreaza daune-interese egale cu totalul prejudiciului produs prin incalcarea acestei obligatii, iar instanta judecatoreasca investita cu stabilirea daunelor-interese va putea pronunta o hotarare care sa tina loc de act de vanzare-cumparare.
Daca in timpul derularii contractului de leasing locatorul/finantatorul instraineaza bunul, respectiv cesioneaza dreptul definitiv de utilizare asupra programului pentru calculator altei societati de leasing, dobanditorul este legat de aceleasi obligatii contractuale ca si locatorul/finantatorul care a instrainat bunul, respectiv transmitatorul care a cesionat dreptul definitiv de utilizare asupra programului pentru calculator.
Din momentul incheierii contractului de leasing si pana la expirarea acestuia si reintrarea in posesia bunului, locatorul/finantatorul este exonerat de orice raspundere fata de terti pentru prejudiciile provocate prin folosinta bunului, fapta sau omisiunea locatarului/ utilizatorului.
Societatile de leasing sunt societati comerciale care au ca obiect principal de activitate desfasurarea operatiunilor de leasing si au un capital social minim, subscris si varsat integral in numerar, la infiintare, egal cu echivalentul in moneda nationala - leu - al sumei de 200.000 euro.
Importanta leasingului
Leasingul s-a dovedit a fi cel mai eficient mijloc de finantare a investitiilor productive, oferind un plus de siguranta detinatorului de capital. Statele au incurajat finantarile prin intermediul lasingului a unor investitii de interes general.
Prin acest mijloc se incurajeaza companiile rentabile, capabile sa aduca profitul necesar achitarii redeventelor. Aceasta forma de finantare ofera creditorului drept garantie insusi dreptul de proprietate fapt ce da creditului un grad scazut de risc.
Leasingul accentueaza tendinta moderna a capitalismului de disociere intre cei ce detin capitalul si cei care folosesc in mod activ acest capital. De asemenea aduce atingerea conceptraditionale de proprietate si afecteaza serios mitul proprietatile in plteoriilor economice
Pe plan international, leasingul este un mijloc de sprijinire a exportului ori de finantare a societatilor cu proiecte de dezvoltare si, nu in ultimul rand, leasingul poate fi o cale credibila de finantare a investitiilor statelor in curs de dezvoltare.
