|
|
|
MEDIUL AMBIANT AL FIRMEI
OBIECTIVE
Studierea acestei teme isi propune ca obiective
Studierea conceptului de mediu ambiant al firmei
Evidentierea relatiilor firmei cu mediul ambiant
Prezentarea caracteristicilor de baza ale mediului ambiant si a efectului acestora asupra activitatilor firmei
Identificarea componentelor mediului ambiant
Definirea locului firmei in cadrul mediului economic concurential in care isi desfasoara activitatea
Prezentarea efectelor actiunii mediului asupra obiectivelor firmei
Definirea conceptului de concurenta si identificarea formelor de manifestare a acesteia
Rolul statului in asigurarea unui climat concurential normal
CUPRINS
1 Definirea conceptului de mediu ambiant al firmei
2 Relatiile firmei cu mediul ambiant
3 Caracteristicile mediului ambiant
4 Componentele mediului ambiant al firmei
5 Obiectivele firmei in conditiile mediului economic concurential
Dupa cum s-a aratat mai inainte, in conceptia sistemica, firma reprezinta un sistem deschis, fapt ce presupune ca aceasta se afla in interactiune permanenta cu elementele mediului economic caruia ii apartine. In aceasta acceptiune, firma isi indeplineste obiectivele proprii in mod independent dar, totodata, realizeaza schimburi de activitati cu alte firme, precum si cu mediul caruia ii apartine, fara de care existenta sa ar avea de suferit sau ar fi chiar imposibila.
Conditiile de natura eterogena care exercita influenta asupra modului in care firma isi realizeaza obiectivele proprii, poarta numele de mediu ambiant. Acesta mai poate fi definit ca o retea de variabile exogene, carora firma le opune propriile variabile endogene (resurse materiale, umane si financiare).
In sens mai larg, prin mediu ambiant al firmei se intelege totalitatea elementelor exogene firmei, de natura economica, tehnica, politica, juridica, stiintifica, demografica, culturala, organizatorica, psiho- sociologica, educationala si ecologica in care aceasta isi desfasoara activitatea si care, in fapt, marcheaza stabilirea obiectivelor firmei, obtinerea resurselor necesare, adaptarea si aplicarea deciziilor de realizare a lor.
Din cele de mai sus, rezulta ca mediul ambiant reprezinta un ansamblu de forte ce influenteaza supravietuirea si evolutia firmei. Componentele acesteia sunt numeroase, complexe, dinamice, imprevizibile si cel mai adesea perturbatoare pentru activitatea firmei.
Ca agent economic, firma isi orienteaza si desfasoara activitatea sub impactul conditiilor concrete ale mediului sau ambiant. In Figura 1 se prezinta schema de principii a legaturilor firmei cu mediul ambiant.
Figura 1 Schema de principii a legaturilor firmei cu mediul ambiant
Relatiile firmei cu mediul ambiant sunt, in general, bivalente si se conditioneaza reciproc. In Figura 2 se prezinta relatiile complexe ce exista intre functiunile firmei si factorii interni si externi, iar in Figura 3 legaturile firmei cu mediul ambiant.
Figura 2 Relatiile firmei cu factorii interni si externi
Figura 3 Relatiile firmei cu mediul ambiant
Relatiile dintre firme si mediul lor ambiant sunt specifice: firma influenteaza mediul prin produsele, serviciile sale etc, iar mediul ambiant influenteaza firma ce actioneaza in randul lui. Se poate vorbi deci, de o legatura de conexiune inversa.
Principala caracteristica a mediului ambiant al firmei, este dinamismul sau tot mai accentuat, concretizat in cresterea spectaculoasa a frecventei schimbarilor produse in cadrul lui. Transformarile produse in formele de manifestare ale mediului industrial au crescut ca numar si amploare in ultima perioada determinand totodata multiplicarea incidentelor asupra firmei. Frecventa producerii acestor schimbari - aparitia de noi produse si tehnologii, modificarea cerintelor pietei- difera de la o ramura la alta, de la o zona geografica sau tara la alta. Deci, in aceasta acceptiune, mediul are o determinare spatiala ca dimensiune si localizare si una temporala.
Analiza diferitelor circumstante si a efectelor acestora asupra economiei si gestiunii firmelor pune in evidenta trei tipuri de medii, si anume: stabil, schimbator (instabil) si turbulent.
- Mediul stabil constituie tipul de referinta in cadrul analizelor. Acesta se caracterizeaza prin modificari la intervale mari, cauza reprezentand-o evenimente neesentiale care sunt usor de prevazut si de mica amploare, de aceea pune putine probleme de adaptare a firmei. Acest tip de mediu asigura stabilitatea firmei, dar nu este un tip caracteristic, se intalneste destul de rar in prezent.
- Mediul schimbator se caracterizeaza prin frecvente modificari, de o amploare variata si, in general, previzibile. Ele constituie baza anticiparilor. Acest tip de mediu da posibilitatea firmei sa stabileasca cele mai potrivite mijloace si forme in vederea confruntarii cu firmele concurente.
- Mediul turbulent este definit de schimbari foarte accentuate, frecvente, bruste, de amploare variata, cu incidente profunde asupra activitatii firmei si greu de autentificat. Pentru a face fata acestui tip de mediu, firma trebuie sa se caracterizeze prin flexibilitate, elasticitate a structurilor, in vedrea adaptarii rapide la un nou mod de actiune, la noi metode.
Daca mediul stabil permite adoptarea de catre firma a unei structuri neschimbate pe o perioada lunga in care accentul este pus pe specializarea stricta a fortei de munca, pe definirea riguroasa a atributiilor si pe respectarea liniilor de autoritate, mediul schimbarilor, permite relaxarea sensibila a acestor cerinte - indeosebi pentru activitatile de cercetare - dezvoltare, marketing etc. - in timp ce mediul tulburent impune adoptarea unei structuri simple si a unor modalitati de conducere a schimburilor care se anunta sau care s-au produs deja. In firma ce opereaza in mediul turbulent accentul nu se mai pune pe definirea riguroasa a activitatilor fiecarui angajat, ci pe capacitatea acestuia de a solutiona o varietate mare de probleme generale determinate de schimbarile intervenite in mediul respectiv.
O analiza a componentelor mediului ambiant devine facila prin gruparea acestora in doua categorii si anume: micromediul si macromediul firmei.
A. MICROMEDIUL firmei cuprinde ansamblul componentelor cu care aceasta intra in relatii reciproce directe, pe termen scurt. Dintre acestea fac parte:
1. Furnizorii de marfuri: acestia sunt reprezentati de diversi agenti economici care, in baza relatiilor de vanzare- cumparare asigura firmei resursele necesare de materii prime, materiale, echipamente, masini etc. In contactarea acestor agenti de mediu, firma trebuie sa dispuna de informatii referitoare la dimensiunile si calitatea ofertei, preturile practicate, politicile comerciale utilizate, cunoasterea unor aspecte referitoare la climatul intern al firmei furnizoare (stabilitatea economica, disciplina tehnologica) alte informatii referitoare la factorii perturbatori ai unor aprovizionari corespunzatoare.
2. Prestatori de servicii: acestia sunt reprezentati de firme sau persoane fizice care ofera o larga gama de servicii utile realizarii obiectivului de activitate al firmei, cum sunt: firme de comert, de transport, agentii de publicitate etc. Din aceasta gama fac parte si prestatorii de servicii bancare intalniti pe piata financiara.
3. Furnizorii fortei de munca: acestia sunt reprezentati de institutiile si unitatile de invatamant, oficiile fortei de munca, persoanele ce cauta un loc de munca etc. Capacitatea de a atrage, motiva si retine resursele necesare producerii de bunuri competitive este o variabila importanta pentru orice firma.
4. Clientii: in aceasta categorie intra consumatorii, utilizatorii industriali, agentii guvernamentale, care alcatuiesc cercul carora le sunt oferite pentru consum bunurile produse de firma. Tot mai multe firme sunt preocupate de satisfacerea consumatorilor si acorda o atentie deosebita calitatii produselor si serviciilor, cautand metode care sa-i satisfaca pe clienti mai bine decat firmele concurente.
5. Concurentii: aceasta componenta este reprezentata de firmele sau persoanele fizice care isi disputa desfacerea produselor sau serviciilor la aceleasi categorii de clienti, iar in situatiile frecvente aceiasi furnizori sau prestatori de servicii.
Organismele publice: aceasta componenta este reprezentata de asociatiile profesionale, asociatiile consumatorilor, mediile de informare in masa etc. In aceasta componenta se integreaza si organele de stat (financiare, vamale, de justitie) fata de care firma are obligatii fiscale.
B. MACROMEDIUL (MEGAMEDIUL): cuprinde ansamblul factorilor de ordin general, cu actiune indirecta si pe termen lung asupra firmei. Este acea componenta a mediului care reflecta conditiile generale si tendintele din societatea in care isi desfasoara activitatea firma. Printre componentele macromediului firmei se numara:
1. Mediul demografic: poate fi definit prin indicatori specifici, precum: numarul populatiei, structura pe varste si sexe, dimensiunea medie a unei familii, repartizarea teritoriala si pe medii (urban/rural) etc. Analiza unor astfel de indicatori permite o esalonare a dimensiunilor cererii potentiale a pietei firmei.
2. Mediul economic: este format din ansamblul elementelor care compun spatiul economic in care actioneaza firma, cum sunt: structura pe ramuri a economiei, nivelul de dezvoltare pe ansamblu si pe fiecare ramura economica, gradul de ocupare a fortei de munca, situatia financiar - valutara etc. Reprezinta acel sistem in care se produc, se distribuie si se consuma bunurile si serviciile.
3. Mediul tehnologic: cuprinde nivelul tehnic al masinilor si utilajelor disponibile pentru cumparare, calitatea tehnologiilor ce pot fi achizitionate, calitatea cercetarilor tehnice si tehnologice la care firma are acces, numarul si nivelul licentelor si brevetelor inregistrate, capacitatea inovatoare a sistemului de cercetare - proiectare etc. Cuprinzand ansamblul elementelor cu caracter tehnic si tehnologic au impact asupra firmei, aceasta componenta a mediului isi pune amprenta in principal, pe gradul de inzestare tehnica, pe ritmul de modernizare a produselor si tehnologiilor.
4. Mediul cultural: este format din elemente referitoare la sistemul de obiceiuri, traditii, norme de convietuire etc. Acestea pot influenta, in anumite imprejurari decisiv asupra comportamentului consumatorilor, asupra segmentarii pietelor, asupra comunicarii firmei cu piata.
Firmele exportatoare de marfuri si/sau servicii se confrunta cu diferente culturale intre diferitele piete, motiv pentru care trebuie sa-si adapteze produsele la specificul acestora. Deoarece aspectele socio- culturale sunt supuse permanent schimbarilor, actiunea fiecarei firme trebuie sa urmareasca aceste schimbari pentru a identifica noi oportunitati, care sa le permita sa obtina profit si sa evite posibile amenintari.
5. Mediul politic: influenteaza activitatea prin componente ca: structura societatii, fortele politice si raporturile dintre ele, gradul de implicare a statului in economie, gradul de stabilitate al climatului politic intern, zonal, international. Mediul politic poate deveni un factor stimulativ prin care este vizata - direct sau indirect - actiunea firmei.
Mediul juridic: este constituit din ansamblul reglementarilor de natura juridica, prin care este vizata - direct sau indirect - activitatea firmei.
7. Mediul natural: cuprinde factorii naturali (ecologici) din care fac parte resursele naturale: apa, solul, clima, vegetatia, fauna etc. Acesta influenteaza intr-o masura diferita, proiectarea, organizarea si conducerea activitatilor economice.
8. Mediul international: include factorii din afara tarii de origine a firmei, ce pot influenta activitatea acestuia. De exemplu, fluctuatiile dolarului comparativ cu alte monede straine.
Cunoasterea amanuntita a mediului ambiant al firmei este dificila, iar uneori devine imposibila. In analiza mediului extern a unei firme este utila analiza a doua concepte si anume:
a) incertitudinea mediului - data de faptul ca circumstantele viitoare ale mediului extern ce pot afecta o firma nu pot fi previzionate cu acuratete. Cu cat este mai mare incertitudinea mediului ambiant al firmei, cu atat consumul de timp si efort pentru analizarea posibilelor influente pe care acestea le au asupra firmei este mai mare.
b) capacitatea mediului - exprima gradul in care mediul ambiant poate suporta cresterea sustinuta si stabilitatea firmei.
Mediul extern poate determina o multitudine de efecete asupra firmei cum sunt :
adoptarea de structuri organizatorice ample, adecvate frecventei, complexitatii si amplitudinii schimbarilor
multiplicarea punctelor de contact intre firme si mediul extensiv, pentru sesizarea operativa si corecta a schimbarilor
diferentierea modului de definire a atributiilor in cadrul activitatilor, in functie de gradul de afectare a acestora la schimbarile mediului
sporirea importantei activitatilor de prognoza ( de anticipare) a schimbarilor.
Principala componenta a mediului ambiant in care firma apare atat in calitate de vanzator cat si de cumparator este piata. Rezulta astfel ca piata mijloceste legaturile multiple ale firmei cu mediul sau ambiant.
In figura 4. se prezinta pozitia firmei in raport cu diferitele piete cu care vine in contact.
Figura 4 Pozitia firmei in raport cu piata
In relatia firma - mediu, respectiv firma - piata, pot fi subliniate urmatoarele aspecte:
1. Studiul pietei: constituie premiza, punctul de plecare in activitatea firmei. Mecanismul pietei reprezinta pentru firma terenul de confruntare a situatiei prezente cu cea de perspectiva, sursa de idei pentru produse noi sau pentru modernizarea celor existente, mediul de testare a unor produse noi, a formelor si a metodelor noi de distributie si promovarea produselor. Informatiile referitoare la piata, la consumatorii actuali si potentiali, la structura si caracteristicile canalelor de destinatie, la firmele concurente (gama produselor oferite, segmentele de consumatori), la categoriile de preturi, sunt absolut necesare pentru fundamentarea deciziilor privind activitatea de aprovizionare - productie - desfacere.
Pentru a fi efectuata, cercetarea de piata trebuie sa raspunda la intrebari cum sunt:
Ce piete ofera cele mai bune perspective pentru produsul respectiv?
Ce modificari trebuie aduse produsului pentru a se vinde mai bine?
Ce pret trebuie fixat pentru produsul respectiv?
Ce venituri se obtin prin exportul produsului?
2. In fluxul de activitati: aprovizionare - productie - desfacere; primul stadiu (aprovizionare) si ultimul (desfacerea) reflecta legatura firmei cu piata.
3. Succesiunea logistica in fundamentarea activitatii firmei trebuie sa fie: desfacere - aprovizionare - productie - desfacere. Initial, trebuie sa se identifice cererile nesatisfacute ale pietei (produse, servicii, cu cerere certa si desfacere asigurata). Deci, initial se va fundamenta planul de desfacere, apoi planul de aprovizionare si programele corespunzatoare de productie, care vor asigura realizarea programelor de desfacere.
4. Orientarea activitatii firmei catre obiectivele prioritare cum sunt:
satisfacerea si conditii superioare a nevoilor consumatorilor, prin produse noi create si oferite
cresterea rentabilitatii si a eficientei economice pe baza cresterii productivitatii muncii si a sporirii vanzarii totale
Aceste obiective definesc scopul si insasi ratiunea existentei firmei, iar realizarea lor este in functie de sporirea supletei, adaptabilitatii si flexibilitatii firmelor in raport cu mediul lor ambiant.
In conditiile actuale, sub raportul obiectivelor, firma nu se poate reduce la un organism simplu, avand ca unic obiectiv doar maximizarea profitului. Ea este un organism complex, care se confrunta cu o multime de obiective contradictorii ce tin de tactica si strategia dezvoltarii si de satisfacerea intereselor proprietarilor si ale managerilor, interese care pot fi uneori divergente. Firmele au astfel componente diferite si, in functie de numarul lor, depinde puterea lor economica de a influenta piata.
Un parametru important de apreciere al firmei este competitivitatea acesteia, determinata in principal de trei marimi caracterisitice, Figura 5, si anume: serviciile oferite, calitatea lor si costurile incorporate. Cu cat raportul calitate pret al seviciilor este mai mare, cu atat firma este considerata mai competitiva in mediul economic concurential in care isi desfasoara activitatea.
Figura 5 Marimile caracteristice ale competitivitatii firmei
In economia de piata, concurenta apare ca o necesitate obiectiva, face parte din regulile de joc ale pietei.
Activitatea de piata a unei firme este marcata de prezenta firmelor concurente, care isi disputa oprtunitatile oferite de aceleasi piete.
In dubla lor ipostaza de cumparator si de vanzator, firmele isi plaseaza competitia dintre ele in doua planuri: pe de o parte, ele isi disputa furnizorii, prestatorii de servicii, disponibilitatile de forta de munca, iar pe de alta parte, isi disputa clientii, urmarindu-se obtinerea celor mai avantajoase conditii in asigurarea resurselor si in plasarea produselor proprii pe piata.
Anasamblul raporturilor de interactiune in care intra firmele in lupta pentru asigurarea surselor de aprovizionare si a pietelor de desfacere formeaza sistemul relatiilor de concurenta.
In fapt concurenta consta dintr-o multitudine de forme de comportament ce se manifesta in cadrul relatiilor dintre furnizori pentru captarea interesului unei clientele cat mai numeroase. Pentru definirea acestor forme trebuie avute in vedere urmatoarele:
- interesul si aspiratiile clientului, tinand seama de faptul ca aceasta este eterogena.
- libertatea de a actiona in limitele reglementarilor exectuive
- interesele si aspiratiile producatorilor, in calitate de ofertanti. De regula acestia cauta sa indeplineasca interesele curente de asigurare a veniturilor cu cele viitoare de dezvoltare si consolidare a pozitiilor lor pe piata, recurgand pentru aceasta la un set diversificat de cai si metode
- existenta in mediul economic a unor reglementari juridice, a unor reguli cutumiare si a unei stari psihologice care impun sau favorizeaza anumite actinui sau comportamente din partea agentilor economici.
Gradul de intensificare al concurentei este impus de raportul cerere - oferta, de masura echilibrarii acestuia, pe de o parte, si de raportul de forta in care se plaseaza pe piata agentii economici, pe de alta parte.
In general, mijloacele si instrumentele utilizate in relatiile de concurenta se pot delimita in jurul celor patru piloni si politicii de marketing:
a) produsul
b) pretul
c) promovarea
d) distributia
Concurenta poate fi directa sau indirecta. Concurenta cea mai evidenta, directa, se manifesta intre firmele care apar pe piata cu bunuri identice sau cu mici diferentieri, destinate satisfacerii acelorasi game de nevoi. In acest caz, diferentierea intre concurenti se realizeaza prin imaginea de marca, prin concurenta intre marci. Concurenta indirecta se manifesta cand firmele se adreseaza acelorasi nevoi sau unor nevoi diferite, prin oferta unei game variate de bunuri.
Forta competitiei si implicatiile ei asupra rezultatelor activitatii unei firme depind de competitivitatea, marimea si pozitia economica a celor care se confrunta.
In acest cadru, statul trebuie sa se implice doar in asigurarea unui cadru si climat concrential normal, ceea ce presupune:
- autonomia formelor
- libertatea de infiintare a oricarui tip de firma
- promovarea celor mai rentabile produse din punct de vedere al intereselor fiecarei firme
- reglementari economico- financiare egale pentru toti agentii economici, indiferent de forma de proprietate, marime etc
- formarea libera a preturilor
- stabilirea prin reglementari bugetare a obligatiilor fata de stat
- masuri pentru favorizarea participarii pe piete externe
- reglementari clare pentru sanctionarea, prin instanta judecatoreasca, a firmelor nerentabile, etc.
mediu ambiant
mediu ambiant al firmei
caracteristicile mediului ambiant
micromediul firmei:
- furnizari de marfuri
- prestari de servicii
- furnizori de forta de munca
- clienti
- concurenta
- organisme publice
- mediul geografic
- mediul economic
- mediul tehnologic
- mediul cultural
- mediul politic
- mediul social
- mediul international
1. Ce se intelege prin mediul ambiant?
2. Definiti notiunea de mediu ambiant al firmei
3. Ce tipuri de mediu ambiant al firmei cunosteti?
4. Ce se intelege prin micromediul firmei?
5. Care sunt componentele macromediului firmei?
6. Care este rolul pietei in relaiia firma- mediu ambiant?
7. Ce se intelege prin competitivitatea firmei?
8. Care sunt obiectivele firmei in conditiile mediului economic concurential?
1. Barbulescu, C., Gavrila, T., Economia si gestiunea intreprinderii, Ed. Economica, Bucuresti 1999
2. Burdus, E., Fundamentele managementului organizatiei, Ed. Economica, Bucuresti 1999
3. Constantinescu, D.A., Management I, Ed. Tehnica, Bucuresti 1998
4. Gavrila, T., Lefter, V., Managementul general al firmei, Ed. Economica, Bucuresti, 2002
5. Neagu, C., Managementul firmei, Ed. Tritonic, Bucuresti, 2004
6. Nicolescu, O., Verbancu, I., Management, Ed. Economica, Bucuresti 1999
7. Zorlentan, T., Managementul organizatiei, Ed. Holding Reporter, Bucuresti 1995
