|
Managementul procesului de productie
1.Ciclul de fabricatie
Intervalul de timp scurs intre momentul declansarii primei operatii de transformare si prelucrare a materiei prime (semifabricatului), pana in momentul incheierii ultimei operatii prin care se obtine produsul finit.
Ciclul de fabricatie se caracterizeaza prin: structura, constituita din categoriile de operatii si elemente specifice tehnologiei sau organizarii productiei; durata, obtinuta prin insumarea atat a duratelor aferente operatiilor si transportului cat si a celor aferente intreruperilor (accidentale sau reglementate).
La procesele tehnologice continui durata ciclului de fabricatie este determinata aproape in exclusivitate de durata proceselor naturale (este de ordinul orelor), in timp ce in cazul proceselor discontinui, durata ciclului de fabricatie este de ordinul zilelor si chiar al saptamanilor.
Ciclul de fabricatie-STRUCTURA - duratele
TL - timpul de lucru
Dco - durata ciclului operator
dpi - durata activitatilor de pregatire si incheiere
dot - durata operatiilor tehnologice
Dpa - durata proceselor auxiliare
dtm - durata operatiilor de transport - manipulare
doc - durata operatiilor de control;
Dpn - durata proceselor naturale (este adesea componenta esentiala in
industria chimica);
TI - timpul de intreruperi
(nu apare la procesele tehnologice continue si neintrerupte)
Dis - durata intreruperilor aparute in cadrul schimbului;
Drl - durata intreruperilor datorate regimului de lucru;
dsn - durata schimburilor nelucratoare;
dsl - durata aferenta sarbatorilor legale.
2. Lotul de fabricatie -reprezinta cantitatea de produse (sarje sau fabricate) care se lanseaza dintr-o data in fabricatie si se prelucreaza, la fiecare loc de munca, cu un singur timp de pregatire si incheiere.
Marimea lotului de fabricatie este impusa, in principal, de cererea existenta, dar apar si alti factori de influenta care tin de nivelul acceptabil al costului unitar al produsului.
In stabilirea marimii lotului de fabricatie, pe langa o serie de cheltuieli trebuie luate in considerare cererea totala la nivelul unui an si fluctuatiile acesteia.
Programarea productiei
Reprezinta detalierea, concretizarea in timp, in spatiu si pe executanti a activitatilor, operatiilor ce trebuie sa se desfasoare pentru realizarea unei lucrari/cantitati de produse la un anumit termen.
In cazul proceselor tehnologice continui programarea productiei se reduce la stabilirea gradului de utilizare a capacitatii de productie sau a succesiunii introducerii in fabricatie a unor sortimente.
Pentru procesele tehnologice discontinui programarea productiei este un aspect esential in asigurarea eficientei economice a intreprinderii si cu influenta asupra sistemului de salarizare.
Modalitatea de elaborare a programelor de productie este proprie fiecarei intreprinderi, neexistand un algoritm general valabil.
Totusi, practica a condus la o serie de principii ce trebuie respectate in elaborarea programelor de productie .
Principiile programarii productiei
Programarea productiei se face intai in timp relativ
Se trece apoi la timpul calendaristic (cunoscandu-se durata totala a lucrarii). Pornind de la termenul de livrare si tinandu-se cont de toate categoriile de intreruperi (sarbatorile legale, schimburile nelucratoare si repausurile saptamanale), se determina data de declansare a activitatilor de productie pentru lotul respectiv.
Principiul paralelismului in vederea scurtarii duratei totale a operatiilor tehnologice, ori de cate ori tehnologia permite si exista front de lucru, trebuie prevazuta realizarea in paralel/simultan a mai multor activitati.
Principiul proportionalitatii - pentru stabilirea nivelurilor si intensitatilor activitatilor trebuie sa se tina cont de duratele si de consumurile specifice aferente fazelor de fabricatie.
Programarea productiei trebuie sa aiba ca obiectiv central eficienta economica a intreprinderii si trebuie sa aiba un caracter preventiv (trebuie elaborate mai multe variante de program).
Metode de transmitere a obiectelor muncii
Elementul determinant pentru durata totala a operatiilor tehnologice este modul in care obiectele muncii parcurg succesiunea de operatii.
Exista trei modalitati de transmitere a obiectelor muncii: succesiva, paralela si mixta.
Transmiterea succesiva -descriere, caracteristici;
Transmiterea paralela -descriere, caracteristici
Transmiterea mixta -descriere, caracteristici.
Notatii
Se supune prelucrarii un lot de n bucati piese de schimb sau sarje de produs,
care parcurg m operatii tehnologice de durate t1,, tm; operatia principala are durata:
tpr = max ti
Durata totala a operatiilor tehnologice
transmiterea succesiva:
Ds = n*t1+.+n*tm = n*Σ ti ; i=1,.,m
transmiterea paralela:
Dp = Σ ti +(n-1)*tpr
transmiterea mixta:
Dm= Σ ti +(n-1)* Σ ti - ti+1); (ti - ti+1)>0 tn+1=0
Verificarea corectitudinii rezultatelor se face prin intocmirea unui grafic GANTT.
Comparatii
Deplasarea elementelor lotului intre operatii se face diferentiat:
spre o operatie cu durata mai mare primul element al lotului pleaca individual, iar celelalte in fractiuni de lot de fabricatie denumite loturi de transport;
spre o operatie cu durata mai mica ultimul element se deplaseaza individual celelalte in fractiuni de lot de fabricatie, numite loturi de transport.
Gradul de utilizare a timpului executantilor 100