|
|
|
Evolutia managementului ca stiinta
Dezvoltarea managementului se poate structura in 2 etape principale:
Conducerea empirica - utilizarea experientei si intuitiei in procesul decizional, in coordonarea si controlul activitatilor. In aceasta etapa functia de conducere revenea proprietarilor organizatiei, neexistind diferenta dintre proprietar si conducator. Cresterea dimensiunilor organizatiilor a dus la incapacitatea de a conduce numai pe baza aptitudinilor individuale. PTS, interesul obtinerii unui profit ridicat au provocat modificari asupra relatiilor de munca. Iata de ce sarcina conducerii a fost incredintata unor specialisti in principalele domenii de activitate a organizatiei. Astfel apare si, incepand cu sec. XX, devine important caracterul mediator al managementului intre interesele membrilor organizatiei si cele a proprietarilor. Separarea proprietatii de actul de management a impus proprietarilor o gestiune generala a capitalului, participand la adoptarea celor mai importante decizii.
Ideile referitoare la actul de conducere nu au aparut pe un teren gol, ea are radacini milenare. Primele sugestii si ganduri au fost expuse inca in perioada dezvoltarii Egiptului si Babilonului, cand apar primele formatiuni statale.
Platon 424-342 i.e.n. primul introduce idea referitor la diviziunea a muncii. Omul, spune el, nu poate lucra si cu lemnul, si cu ferul, si cu piatra deoarece el nu poate reusi in toate.
Socrate analizind munca unui bun comerciant, militar, industrias spune ca in fond ele sunt asemanatoare, principalul consta in faptul de a pune la locul cuvenit omul necesar si a obtine ca acesta sa indeplineasca intocmai indicatiile primite.
Katon cel Mare introduce idea despre planificare, existenta planului scris pentru un an. Astfel proprietarul examinand terenurile agricole trebuie sa observe ce sa facut si ce a ramas de facut. Ulterior el trebuie sa ceara de la supraveghetorul terenului darea de seama despre lucrul efectuat, sa compare rezultatele cu cele preconizate si sa obtina explicatii daca ceva nu este executat.
T.Gobs demonstreaza ca motivul de baza al activitatii umane este dorinta de putere.
R. Oyen 1800-1828 face primele experiente cu caracter social pentru a demonstra eficienta masurilor de protectie sociala a lucratorilor. (gradinite de copii, scoli, magazine, locuinte, durata zilei de munca, munca copiilor) (experienta cu remunerarea morala - lenta la strung)
Inventatorul masinii de calcul Babbage expune conceptia diviziunii muncii fizice si intelectuale.
In baza acestor premise, la inceputul sec. XX s-a conturat conducerea stiintifica cu urmatoarele trasaturi:
se bazeaza pe progresul stiintei conducerii, utilizand si cunostinte furnizate de alte discipline;
ia in evidenta legile si principiile care genereaza fenomenele;
abordeaza realitatea intr-un mod obiectiv;
recurge la metode, tehnici si procedee ale analizei stiintifice.
1. Scoala clasica sau universala
Aceasta scoala are trei componente.
1. Managementul stiintific. F. Taylor (1856-1915), G. Emerson, F.,L. Gilberth ,H Gant s.a
2. Managementul administrativ. H. Fayol (1841-1925),.
3. Managementul birocratic. M. Veber
Managementul stiintific pune accentul pe cresterea productivitatii muncii prin intermediul organizarii rationale a muncii . Aceasta presupune inlocuirea metodelor traditionale de munca cu o serie de reguli formulate in mod stiintific. Astfel Taylor a inaintat teoria "gestiunii stiintifice", bazata pe intelegerea mecanicista a omului, a locului sau in organizatie, esentei activitatii lui. Sarcina managerului - sporirea productivitatii muncii, solutionarea - prin rationalizarea operatiunilor de munca in baza organizarii stiintifice a activitatilor efectuate de muncitori. Initial in rationalizarea muncii are loc studiul sarcinii -a oferi informatii pentru elaborarea setului rational de operatiuni la solutionarea sarcinii date. Taylor a presupus ca rationalizarea, ce va duce la cresterea beneficiului va fi acceptata de muncitor numai in cazul cand venitul lui tot va creste. Adeptii scolii examineaza procesul de conducere ca pe o masina, in care managerii gandesc, iar muncitorii - lucreaza. Mg. stiintific pune accentul pe gestiunea producerii , adica se preocupau de ridicarea eficientei la nivel mai mic decat cel de conducere generala.
Taylor cu experienta de crestere a productiv. muncii in baza rationalizarii lopetii pentru mineri. Precum si datorita majorarii salariului.
1. Inlocuirea metodelor traditionale, bazate pe experienta prin metode stiintifice . Analiza proceselor de munca prin descompunerea in elemente componente. Evidenta stricta a timpului de munca si normarea muncii.
2. Selectarea salariatilor in mod stiintific, antrenarea si instruirea lor.
3. Diviziunea muncii intelectuale de cele fizice. Delimitarea functiilor de conducere de cele de executie. Divizarea procesului de planificare a lucrarilor de cel de executare.
4. Aplicarea salarizarii in acord. Salariul depinde de volumul de productie, iar prima de nivelul de supraindeplinire a planului.
Gant propune renumitul sau grafic utilizat in procesul de planificare.
Gilberth despre perfectionarea muncii pietrarilor si chirurgilor prin inlaturarea miscarilor de prisos.(experiente de a gasi cel mai bun mod de a indeplini un lucru oarecare;)
Meritele solii
fost demonstrata ipoteza despre importanta salariului
au fost efectuate cercetari stiintifice privitor la procesul de executare a anumitor lucrari si sarcini
sa demonstrat necesitatea selectarii si instruirii personalului.
Neajunsuri
nu se lua in seama contextul social al lucrului si cerintele in crestere ale lucratorilor
-nu se recunostea diferenta dintre indivizi
- managerii apreciau insuficient profesionalismul lucratorilor si ignorau ideile si propunerile lor
Managementul administrativ acorda atentie nu muncitorilor dar organizatiei in intregime.
Adeptii scolii priveau organizatia in general incercand sa determine caracteristicile si legitatile organizatiei. Scopul era - elaborarea unor principii generale de conducere, folosirea carora va duce la succes. Daca managementul stiintific privea la om ca la masina, apoi managementul administrativ priveste la organizatie ca la o masina care trebuie bine reglata.
Fayol primul efectueaza o grupare sistemica a functiunilor intreprinderii,( de producere, comerciala, financiara, contabila, securitate.) delimitand-o pe cea administrativa cu principalele operatiuni administrative: previziune, organizare, motivare, coordonare, control.
Deoarece functia administrativa e considerata de baza, teoria lui Fayol - "administrativa". In aceasta teorie se pleaca de la ipoteza ca exista o maniera ideala de organizare a muncii. Organizatia - masina ghidata de legi universale. Conform teoriei lucratorii trebuie specializati adanc. Coordonarea si planificarea in organizatie se efectueaza strict si riguros. Concomitent, responsabilitatea poarta un singur manager si tot el centralizeaza adoptarea deciziilor.
Autorul inainteaza principiile conducerii stiintifice, care trebuie utilizate in orce organizatie indiferent de structura interna.
1. Diviziunea muncii prin specializare. Cu cit mai mult muncitorii se concentreaza asupra unei lucrari cu atit mai bine se dezvolta aptitudinile lor si drept consecinta creste productivitatea muncii.
2. Autoritatea si responsabilitatea. Dreptul de a adopta decizii si responsabilitatea pe care a au cadrele da conducere reiese din imputernicirile formale.
3. Disciplina in munca. E4senta disciplinei consta in respectarea stricta a normelor si instructiunilor.
4. Unitatea de comanda - la executarea oricarei activitati muncitorul trebuie sa primeasca dispozitii de la un singur conducator.
5. Unitatea de conducere- un singur centru de coordonare si un singur plan de activitate pentru un grup de muncitori.
6. Subordonarea intereselor personale intereselor organizatiei.
7. Recompensarea personalului trebuie sa fie cit mai echitabila pentru a satisface atit firma cit si muncitorii.
8. Centralizarea - este problema atingerii unui raport optim dintre centralizare si decentralizare pentru organizatie. Acest raport este in dependenta de situatia concreta.
9. Verigii scalare (ierarhie). Trebuie sa existe o veriga clara a ierarhiei.
10. Ordinea- fiecare obiect trebuie sa aiba locul sau ceia ce va duce in final la economisirea timpului.
11. Echitatea- atitudinea managerilor fata de muncitori trebuie sa fie cu respect si prietenoasa.
12. Stabilitatea locurilor de munca a personalului conduce la cresterea eficientei.
13. Initiativa trebuie sa fie incurajata si sustinuta initiativa din partea subalternilor ce poate servi ca sursa de noi idei si mijloc de recompensa pentru subalterni.
14. Spirit de echipa- intelegerea si armonia din colectiv este o forta uriasa.
Dupa Fayol gestiunea nu este un talent innascut dar o arta ce poate fi invatata .
Managementul birocratic- acora atentia principala conducerii rationale, impersonale in baza determinarii clare a obligatiunilor si responsabilitatilor lucratorilor, introducerii rapoartelor formale, a diviziunii gestiunii de proprietate.
Conceptia birocratiei rationale dupa M Weber
1. separarea conducatorilor de proprietari
2. diviziunea muncii dupa principiul functional
3. existenta biroului (oficiului) -bazei materiala in care conducatorul este dominant, unde sunt pastrate documentele si unde are loc procesul de gestiune
4. o structura clara dupa principiul ierarhic, dependenta numarului de nivele de conducere in functie de numarul lucratorilor
5. responsabilitatea fiecaruia in fata superiorilor p-u actiunile sale si ale subalternilor
6. loialitatea angajatilor fata de organizatie
7. sistemul de norme, legi, proceduri formale obligatorii ce determina drepturile si obligatiile angajatilor
8. corespunderea postului cu calificarea si recompensa numai dupa nivelul de competenta
9. constituirea sistemului intern de relatii in baza principiilor formale , adica a posturilor dar nu a personalitatilor
10. angajarea personalului dupa principii formale in baza concursului si ascensiunea in functie de rezultatele atinse si stagiu.
Avantajele birocratiei dupa Weber:
- luarea rapida a deciziei
- competenta
- stabilitatea
- conflictualitatea minima asigurata de unitatea in dispozitie
2. Scoala relatiilor umane / relationistilor Mayo, McGregor, M.P.Follet
Este orientata prioritar la clasificarea rolului si locului omului in procesul productiei materiale. Mayo considera ca atitudinea muncitorilor referitor la schimbarea la care sunt supusi e mai importanta decat conditiile obiective ale schimbarii. Adeptii propun favorizarea colaborarii intre indivizi in scopul de a rezolva problemele la nivel de grup si de a functiona pe baza unor relatii informale.
Idei generale:
factorul uman este in prim plan in orice forma de organizare;
metodele de conducere trebuie sa asigure conditii de colaborare atat intre manageri, cat si intre acestia si executanti;
activitatea omului nu este determinata numai de recompense banesti, ci si de satisfacerea unor anumite cerinte de ordin moral;
recunoasterea influentei structurilor informale.
Mayo cu experienta de la Hotorn. Maslow cu teoria necesitatilor. McGregor cu teoria X si Y
Scoala cantitativa (dupa unele surse reuneste doua scoli: scoala deciziilor si scoala matematica) - considera conducerea ca un sistem de modele si procese matematice, concentreaza atentia asupra proceselor decizionale, solutionarea problemelor legate de decizie, continutul si fundamentarea ei, elaborarea modelului matematic fiind problema principala. Limitele scolii date constau in faptul ca aparatul matematic este incapabil de a rezolva problemele de ordin social care apar in cadrul organizatiei
Scoala sistemica nu este un set de principii si indicatii referitor la procesul de conducere, dar mai degraba un mod de gandire referitor la organizatie. Astfel ea este privita ca un sistem deschis care este caracterizat prin entropie, sinergism si interdependenta subsistemelor.
Org. este un sistem deschis care are intrari si iesiri, iar in interior se desfasoara un proces de transformare a resurselor in bunuri prin intermediul unei tehnologii. Entropia este o caracteristica a tuturor sistemelor ce reflecta tendinta lor de epuizare treptata si apoi de disparitie. Lipsa resurselor si a energiei din exterior va duce inevitabil la moartea org. daca nu va fi un monitoring adecvat asupra mediului. Sinergismul presupune ca sistemul ca ceva integru genereaza iesiri mai mari decat fiecare element al ei in parte. Deci subdiviziunile firmei lucrand impreuna au rezultate mai mari decat in cazul cand ar face aceasta sine statator.
O conceptie sistemica populara in anii 80 este teoria 7S. Potrivit acestei teorii o organizatie este efectiva se formeaza in baza a sapte componente interdependente. Modificarea unei componente impune si modificarea celorlalte componente. Aceste componente sunt:
1. strategia-planurile si directiile de activitate
2. structura - compozitia interna a organizatiei ce reflecta subdiviziunile si relatiile
3. sistema -procedurile si procesele
4. statele - grupele de personal
5. stilul - maniera in care este gestionata organizatia
6. calificarea - nivelul de aptitudini a personalului
7. valorile
