Controlul activitatilor de cercetare-dezvoltare

In general, controlul activitatilor organizationale presupune monitorizarea, evaluarea si corectia anumitor inputuri, actiuni si outputuri sau rezultate prestabilite. Cu alte cuvinte, con­trolul activitatilor organizationale presupune rezolvarea ur­ma­toarelor probleme:

Cine?

Ce?

Cum?

Unde?

Cand?

In functie de statusul persoanelor carora le revine responsa­bilitatea controlului, controlul activitatilor organizationale poate fi de tip ierarhic, din proprie initiativa sau mixt. In func­tie de momentul efectuarii, controlul activitatilor organizatio­nale poate fi preventiv, operativ sau retroactiv (controlul in­tentiilor, controlul actiunilor sau controlul consecintelor). In ceea ce priveste natura variabilelor controlate, controlul acti­vitatilor organizationale poate viza urmatoarele variabile:

actiuni;

termene de realizare;

costuri;

obiective sau rezultate.

In aceste conditii, controlul activitatilor organizationale pre­su­pune urmatoarele modalitati de monitorizare, evaluare si corectie a variabilelor controlate:

variabile dezirabile versus variabile posibile;

variabile planificate versus variabile efective.

In sfarsit, controlul activitatilor organizationale poate fi stra­tegic sau operational, total sau partial, manual sau automat¹.

In ceea ce priveste controlul activitatilor de cercetare-dez­voltare, acesta presupune luarea in consideratie a urmatoa­relor trasaturi specifice proiectelor de cercetare-dezvoltare²:

proiectele de cercetare-dezvoltare vizeaza, fara excep­tie, realizarea anumitor rezultate specifice, masurabile, atribuibile, realizabile si necesare la un moment dat;

proiectele de cercetare-dezvoltare au termene de ince­pere si de terminare prestabilite;

proiectele de cercetare-dezvoltare sunt de regula unice;

proiectele de cercetare-dezvoltare presupun in egala masura procese si rezultate;

realizarea proiectelor de cercetare-dezvoltare necesita atat eficienta, cat si eficacitate actionala.

Drept urmare, modalitatile de control specifice domeniului cercetarii-dezvoltarii pot fi clasificate in functie de urmatoa­rele criterii:

natura rezultatelor;

natura controlului,

natura activitatilor.

In functie de natura rezultatelor, controlul activitatilor de cer­cetare-dezvoltare poate viza monitorizarea, evaluarea si co­rectia anumitor variabile financiare sau nonfinanciare. In ra­port cu natura controlului, controlul activitatilor de cercetare-dezvoltare poate fi preventiv, operativ sau retroactiv. In sfar­sit, in functie de natura activitatilor controlate, controlul activi­tatilor de cercetare-dezvoltare poate fi strategic sau opera­tional.

Din aceasta perspectiva, controlul proiectelor de cercetare si dezvoltare vizeaza in cele mai multe cazuri monitorizarea, evaluarea si corectia urmatoarelor variabile:

costuri si termene de realizare;

eficienta si eficacitatea activitatilor.

Managementul proiectelor de cercetare-dezvoltare presu­pune in ultima instanta controlul continuu si sistematic al costurilor si termenelor de realizare a activitatilor de cerce­tare-dezvoltare. In acest scop pot fi utilizate urmatoarele ins­trumente manageriale:

bugete de investitii adaptate procesului de monitori­zare, evaluare si corectie a sarcinilor si responsabilitati­lor specifice activitatilor de cercetare-dezvoltare (Tabe­lul 21);

grafuri adaptate procesului de monitorizare, evaluare si corectie a sarcinilor si responsabilitatilor specifice acti­vitatilor de cercetare-dezvoltare (Figura 24);

reprezentari grafice ale costurilor cumulate si termene­lor de realizare aferente proiectelor de cercetare-dez­voltare.

In ceea ce priveste controlul grafic al costurilor cumulate si termenelor de realizare ale proiectelor de cercetare-dezvol­tare, cele mai utilizate instrumente manageriale in acest scop sunt asa-numitele "curbe in " ale costurilor si ter­mene­lor proiectelor de cercetare-dezvoltare. Astfel, cur­bele in permit controlul costurilor cumulate si termenelor de rea­lizare ale proiectelor de cercetare-dezvoltare prin mo­nitorizarea, evaluarea si corectia urmatoarelor variabile:

costurile efective cumulate ale lucrarilor realizate ;

costurile planificate cumulate ale lucrarilor planificate ;

costurile planificate cumulate ale lucrarilor realizate ;

abaterea fata de proiect exprimata in costuri ;

diferenta dintre costurile efective si costurile planificate cumulate ale lucrarilor realizate pana la un moment dat ;

abaterea fata de proiect exprimata in unitati de timp (diferenta dintre momentele in care si de­vin egale).

In acest context, controlul costurilor cumulate si termenelor de realizare ale proiectelor de cercetare-dezvoltare poate fi realizata prin utilizarea urmatorilor indicatori:

(74)

(75)

(76)

(77)

unde reprezinta costul planificat cumulat al proiectelor de cercetare-dezvoltare, este intervalul de timp dintre incepe­rea proiectului si momentul analizei, iar reprezinta abaterea temporala a termenelor efective de realizare a proiectului fata de termenele planificate de realizare a proiectului sau diferenta dintre momentele in care si devin egale.

Un exemplu privind utilizarea curbei in pentru controlul costurilor si termenelor de realizare ale proiectelor de cer­cetare-dezvoltare este prezentat in Figura 42, unde repre­zinta durata planificata de realizare a proiectului.

Figura 42. Managementul proiectelor de cercetare si dezvoltare. Curba in S a costurilor cumulate si a termenelor de realizare

Analizand exemplul prezentat in Figura 42 se observa ca uti­lizarea curbelor in a costurilor si termenelor de realizare permite controlul preventiv, operativ sau retroactiv al costu­rilor si termenelor de realizare a proiectelor de cercetare-dezvoltare.

Dupa cum s-a mentionat, eficienta reflecta capacitatea unor subiecti sau grupuri de a obtine anumite rezultate fara cos­turi inutile, in timp ce eficacitatea reflecta capacitatea unor subiecti sau grupuri de a satisface anumite cerinte si de a obtine anumite rezultate strict necesare. Din aceasta pers­pectiva, cuantificarea eficientei cu care sunt operationalizate proiectele de cercetare-dezvoltare poate fi realizata prin utili­zarea urmatorilor indicatori:

rata rentabilitatii financiare a investitiilor in cercetare-dezvoltare;

rata rentabilitatii comerciale sau marja de profit speci­fica noilor produse si tehnologii;

rata rentabilitatii costurilor in cazul noilor produse si teh­nologii;

productivitatea muncii specifica noilor produse si tehno­logii;

productivitatea capitalului investit in innoirea fabricatiei;

productivitatea costurilor noilor produse si tehnologii.

In privinta ratei rentabilitatii financiare a investitiilor in cerce­tare si dezvoltare, aceasta poate fi calculata cu relatia:

(78)

unde reprezinta profitul operational (profitul din ex­ploa­tare) obtinut prin innoirea productiei, sunt doban­zile aferente imprumuturilor utilizate pentru finantarea inves­titiilor in cercetare-dezvoltare, este cota de impozitare a profitului iar sunt capitalurile proprii investite in acti­vi­tati de cerce­tare-dezvoltare.

Similar, cuantificarea rentabilitatii comerciale sau a marjei de profit si a rentabilitatii costurilor noilor produse sau teh­nologii implica relatiile:

(79)

(80)

unde , si reprezinta cantitati, preturi si costuri speci­fice noilor produse, iar si este cifra de afaceri reali­zata prin comercializarea noilor produse si tehnologii, res­pectiv costurile operationale necesare pentru realizarea noi­lor produse si tehnologii.

In sfarsit, cuantificarea productivitatii muncii, a capitalului si a costurilor in cazul noilor produse si tehnologii presupune uti-lizarea urmatoarelor relatii:

(81)

(82)

(83)

unde si reprezinta numarul mediu de angajati impli­cati in fabricarea si comercializarea noilor produse si tehnologii, respectiv capitalurile utilizate pentru operationali­zarea activitatilor de cercetare-dezvoltare.

La fel ca si in cazul indicatorilor prezentati in paragraful ante­rior, indicatorii de rentabilitate si de productivitate permit analiza si controlul rentabilitatii si productivitatii atat in faza de control preventiv, cat si in fazele de control operativ sau retroactiv a rentabilitatii si productivitatii noilor produse si tehnologii.

Controlul eficacitatii activitatilor de cerce­tare-dezvoltare pre­supune evidentierea tendintelor in ceea ce priveste dinamica indicatorilor de eficienta mentionati in paragraful anterior, cat si a gradului lor de conformanta in raport cu anumite niveluri standardizate sau empirice de efi­cienta. Din aceasta pers­pectiva, analiza si controlul eficacitatii innoirii fabricatiei poate fi realizate prin utilizarea urmatorilor indicatori si relatii generice de calcul:

indici sau rate de crestere cu baza fixa sau cu baza in lant:

(84)

(85)

coeficienti de elasticitate:

(86)

indici de eficacitate³:

(87)

coeficienti de risc⁴:

(88)

sau

(89)

unde variabilele si pot fi, dupa caz, oricare din vari­abilele duale prezentate in relatiile (79) - (83), repre­zinta numarul de proiecte de cercetare-dez­voltare aban­donate, reprezinta numarul de proiecte de cerce­tare-dezvoltare operationalizate, iar sunt pierderile re­zul­te din operationalizarea sau abandonarea unor acti­vitati de cer­cetare-dezvoltare.

La fel ca si in cazul indicatorilor de eficienta prezentati ante­rior, indicatorii de eficacitate de mai sus permit analiza si controlul eficacitatii atat in faza de control preventiv, cat si in fazele de control operativ sau retroactiv a eficacitatii noilor produse si tehnologii.

1 Ion Stancioiu, Gheroghe Militaru, op. cit., 435.

2 Milena Dragićević-Sesić, Branimir Stojković, op. cit., 140.

3     Gabriela Lucia Sipos, Inovarea in intreprindere, Mirton, 2004, 206.

4     Gheorghe Bailesteanu, Diagnostic, risc si eficienta in afaceri, Mirton, 2005, 272.