|
|
|
COMPONENTELE STRATEGIEI
Abordari variate ale anatomiei strategiei
Din modul de definire al strategiei rezulta si care sunt componentele sale. In mod firesc, varietatea definirii strategiilor se reflecta si in acceptiunile diferite asupra elementelor care o compun. De precizat, insa, ca diversitatea acestor acceptiuni este sensibil mai redusa decat a definirilor strategiei, probabil pentru ca se refera la un domeniu mai concret, cu corespondente practice evidente, unde marja teoretizarilor este sensibil mai redusa.
Schendel si Hofer12, in binecunoscuta lor lucrare Strategy Formulation Analitical Concepts, bazandu-se pe examinarea unui mare numar de lucrari, in frunte cu cele ale lui Ansoff si Chandler, delimiteaza patru componente ale oricarei strategii.
Misiunea organizatiei
Misiunea organizatiei consta in enuntarea cuprinzatoare a scopurilor funda-mentale si a conceptiei (filozofiei) privind evolutia si desfasurarea activitatilor firmei, prin care se diferentiaza de organizatii similare si din care decurge sfera sau domeniul de activitate si piata deservita.
Mai concret, potrivit lui Pierce si Robinson, misiunea descrie produsul
organizatiei, piata, domeniile tehnologice prioritare, intr-un asemenea mod incat sa reflecte valorile si prioritatile decidentilor strategiei din organizatie. Caracteristic misiunii este ca nu reprezinta o enuntare de elemente de realizat cuantificabile, ci orientare, perspective si atitudini. Pentru o mai deplina edificare asupra a ceea ce inseamna o misiune, in tabelul nr. 2. prezentam misiunea strategica a companiei NICOR.
Obiectivele fundamentale
Prin obiective fundamentale se desemneaza acele obiective ce au in vedere orizonturi indelungate, de regula 3 - 5 ani si care se refera la ansamblul activitatilor organizatiei sau la componente majore ale acesteia.
Obiectivele constituie prima componenta operationala a strategiei care
se formuleaza, pornind de la misiune prin prisma rezultatelor analizei organizatiei si mediului, in interactiunea lor. Din punct de vedere al continutului, obiectivele fundamentale se divizeaza in doua categorii: economice si sociale.
O a doua clasificare a obiectivelor, in functie de modul de exprimare, le imparte in cuantificabile si necuantificabile.
Optiunile strategice
Optiunile strategice definesc abordarile majore, cu implicatii asupra continutului unei parti apreciabile dintre activitatile organizatiei, pe baza carora se stabileste cum este posibila si rationala indeplinirea obiectivelor strategice.
Dintre abordarile sau modalitatile strategic, mentionam: privatizarea, etehnologizarea, reproiectarea sistemului de management, diversificarea roductiei, asimilarea de noi produse, patrunderea pe noi piete, formarea de ocietati mixte cu un partener strain, specializarea in productie, profilarea si eprofilarea firmei, combinarea productiei, modernizarea organizarii, nformatizarea activitatilor etc.
Resursele
Resursele reprezinta totalitatea elementelor de natura fizica, umana, informationala si inanciara, necesare ca input pentru ca strategiile sa fie operationale in strategii, resursele sunt prevazute sub forma fondurilor circulante si a celor pentru investitii.
Termenele
Desi in practica termenele nu figureaza ca o componenta de sine statatoare a
strategiei, fiind asociate celorlalte elemente de continut la care se refera, le tratam separat, datorita implicatiilor majore.
Termenele strategice delimiteaza perioada de operationalizare a strategiei, precizand, de regula, momentul declansarii si finalizarii optiunilor strategice majore.
Cresterea ritmului de desfasurare a activitatilor, in special de innoire a
produselor, tehnologiilor si echipamentelor, suportul tehnic al oricarei strategii, confera, perioadelor si termenelor de operationalizare a strategiei o importanta aparte. Obtinerea avantajului competitiv scontat se asigura numai prin incadrarea, in perioadele de pregatire si operationalizare, a optiunilor strategice determinate riguros, in functie de evolutiile contextuale si, in special, de actiunile si rezultatele anticipate ale concurentilor.
Avantajul competitiv
Componenta invizibila a strategiei, avantajului competitiv ii sunt subordonate precedentele componente vizibile.
Prin avantaj competitiv desemnam realizarea, de catre o organizatie, a unor produse sau servicii superioare dintr-un punct de vedere semnificativ pentru consumatori, comparativ cu ofertele de articole similare ale majoritatii concurentilor
Din aceasta definire rezulta cele doua caracteristici majore ale avantajului competitiv: se refera la unul sau mai multe elemente de importanta esentiala pentru consumator, ceea ce il determina sa cumpere produsul sau serviciul respectiv; parametrii la care firma realizeaza elemental respectiv trebuie sa fie mai buni decat cei realizati de cea mai mare parte a concurentilor, deci sa se situeze in partea superioara a ierarhiei produselor sau serviciilor, furnizate de industria in care se incadreaza firma.
Potrivit renumitului specialist Michael Porter, avantajul competitiv al unei firme se reduce, in esenta, la asigurarea unui cost redus sau a unui produs sau serviciu, care se diferentiaza, prin calitatile sale, de produsele similare oferite de ceilalti sau majoritatea concurentilor.
In conditiile internationalizarii activitatilor economice, o proportie crescanda de firme, inclusiv de dimensiuni mici, sunt puse in situatia de a cauta sa obtina avantaj competitiv la nivel international. Referindu-se la acest aspect, Michael Porter, in cunoscuta sa lucrare Competitive Advantage of Nations, subliniaza stransele interdependente dintre avantajul competitiv autohton al firmei si cel international, prin prisma caracteristicilor economiei nationale implicate.
Teza de baza promovata este ca patru categorii de factori ai mediului economic national favorizeaza sau defavorizeaza obtinerea de avantaj competitiv de catre firma, asa cum rezulta din fig. nr. 2.
