Caracterizarea muncii pe teren

CARACTERIZAREA MUNCII PE TEREN

Ceea ce se considera, fara discutie, a fi caracteristic pentru meto­dele si tehnicile antropologiei culturale este munca pe teren. Ea inseamna, in mod esential, abordarea directa a comportarii activitatii si culturii unui grup particular, a unei comunitati date, in conditiile lor de viata si de mediu obisnuite. Se considera ca tocmai aceasta metoda a adus la existenta antropologia culturala. Astfel, munca pe teren este privita de Richard A. Barrett ca fiind de o semnificatie deosebita pentru antropologia culturala - personalitatea autentica a acestei discipline se datoreaza manierei specifice in care antropologii isi colecteaza datele lor primare³.

Constituirea deplina a muncii pe teren ca metoda fundamentala a antropologiei culturale se datoreaza, dupa parerea lui Max Gluckman, lui Bronislaw Malinowski, autorul unor lucrari des citate, la care ne vom referi cu ocazia prezentarii istoriei antropologiei. Prestigiul si importanta muncii pe teren se datoreaza urmatoarelor motive, legate de numele lui:

1.  El a petrecut ani in sir in insulele Trobriand din Pacific;

2. A invatat si vorbit limba trobriand;

3. Temperamentul lui 1-a condus spre o adanca implicare in relatiile cu oamenii pe care i-a studiat.

Aceasta combinatie de avantaje i-a permis sa colecteze o cantitate si o calitate de date foarte diferite in substanta lor de cele ale altor cercetatori care deja incepusera sa efectueze studii pe termen lung a unor popoare tribale specifice. Observatiile lui Bronislaw Malinowski s-au deosebit de observatiile unor calatori ocazionali ce au trecut prin tarile coloniale, sau chiar de cele facute de misionarii si administratorii ce au lucrat in diferite arii particulare ale lumii. Cercetatorii din secolul al XlX-lea si inceputul secolului al XX-lea nu au avut drept baza de fapte observatii colectate sistematic. Deseori le-au obtinut prin interpreti si oameni care au facut constatari necoordonate despre viata tribala sau a unor comunitati traditionale, inregistrarilor facute de acestia le-a lipsit adancimea, complexitatea si comprehensivitatea. Bronislaw

Malinowski a dezvaluit, in mod explicit, diferentele dintre datele lui si eele folosite de predecesorii lui. Ceea ce el a facut a fost o veritabila batalie ce a avut drept scop evidentierea adevarului ca viata primitiva si institutiile primitive au fost mai complexe, mult mai complexe decat au crezut primii antropologi. Pentru a demonstra aceasta comple­xitate, Bronislaw Malinowski s-a referit la trei tipuri de probe:

1.  Descrierea amanuntita a organizarii tribale si dezvaluirea anatomiei culturii lui, facute printr-o documentatie statistica concreta;

2.  Descrierea aspectelor imponderabile (ce nu pot fi precis determinate) ale vietii reale;

3. Colectionarea documentelor referitoare la mentalitatea nativa⁴. Caracterizarea globala a muncii pe teren s-a bucurat de o mare

atentie in literatura de specialitate. Ne vom referi la cateva puncte de vedere. Mathilda White Riley considera ca munca pe teren este, de fapt, un studiu descriptiv de caz. Antropologul:

1. Selecteaza un caz sau un numar de cazuri;

2. Colecteaza o larga varietate de date despre multiplele proprietati ale fiecarui caz;

3. O face prin metoda speciala a observatiei participante;

4. Manuieste si prezinta datele intr-o forma descriptiva⁵.

Paul Bohannan sustine ca munca pe teren ofera antropologilor un fel de viziune sociala stereoscopica, permitandu-le sa vada lumea prin doua sau mai multe lentile culturale in acelasi timp⁶. Ei pot, astfel, gandi si percepe in categoriile propriei lor culturi, dar, in acelasi timp, sunt capabili sa schimbe registrul optic si sa vada aceeasi realitate, asa cum este ea perceputa de membrii grupului pe care ei il studiaza. Acest biculturalism este extrem de important pentru antropologi. El le permite acestora sa fie permanent constienti de existenta unor cai alternative de a actiona si ii fereste sa ia prea in serios obiceiurile propriei lor societati⁷. Michael C. Howard sustine ca esenta muncii pe teren este observatia participanta⁸. Cand utilizeaza aceasta metoda un cercetator:

1. Traieste cu oamenii;

2. Observa activitatile lor zilnice;

3. invata cum priveste lumea grupul cercetat;

4. Este martorul nemijlocit al felului in care ei se comporta.

Aceasta imersiune intr-o alta cultura asigura posibilitatea ca grupurile, altele decat cele proprii, sa fie privite nu ca abstractii, nu speculativ, ci ca fiind constituite din oameni reali, traind intr-o situatie reala, complexa.

Richard M. Hessler leaga munca pe teren de trei roluri, si anume de rolul de cercetator, de observator si de participant in realitatea sociala si culturala aflata in studiu⁹. Dupa parerea lui, cercetarea respectiva poate fi privita ca un continuum intre observatorul pur si participantul pur, unde antropologul isi poate alege locul lui. Ideea ar fi ca cercetatorul sa-si aleaga un asemenea loc, care sa-i permita sa desfasoare in mod egal ambele roluri, si de observator, si de participant. Este de dorit, de asemenea, ca cercetatorul sa echilibreze rolurile de observator si participant, incercand o asemenea balansare, cercetatorul poate juca doua roluri combinate. Primul e cel de participant- observator, in acest caz el pune un accent mai mare pe jucarea unui rol in realitatea sociala si culturala studiata, dar nu cu pretul reducerii domeniului observatiei si al inregistrarii, sau cu pretul renuntarii la acestea. Al doilea rol, combinat, este cel de observator-participant. in aceasta calitate el pune un mai mare accent pe observatie, decat pe participare. Procedand astfel, el avanseaza pe planul cercetarii, dar cu pretul renuntarii la intelegerea de adancime a lucrurilor si la datele calitative ce pot fi obtinute in cadrul participarii.