Componenetele
sistemelor logistice Sistemele logistice se dedica
concilierii distantelor spatiale si temporale intre alcatuirea si luarea in
considerare a performantelor intreprinderii.
Obiectivele legate de impartirea fizica a marfii pot fi desemnate, simplist,
prin urmatoarea paradigma. Un sistem logistic are:
' produsul potrivit;
' in cantitatea potrivita;
' la locul potrivit;
' la timpul potrivit;
' cu calitatea potrivita;
pentru a pune la dispozitie astfel costuri logistice minimale.
Principalele functii ale logisticii:
2.1.Prelucrarea comenzilor. Activitatea logistica incepe cu primirea unei
comenzi din partea clientului. Comenzile pot fi trimise in mai multe moduri
-prin posta sau telefon, prin agenti de vanzari ori prin intermediul
calculatorului si al schimburilor electronice de date (SED).
O data primite, comenzile trebuie prelucrate rapid si corect. Sistemul de
procesare a comenzii pregateste facturile si trimite informatii referitoare la
comanda catre cei care au nevoie de ele. Depozitele vor primi instructiuni
legate de ambalarea si expedierea marfurilor solicitate. Produsele care lipsesc
din stocuri vor fi resolicitate. Marfurile expediate sunt insotite de documente
de transport si de facturi, in timp ce copii ale acestor documente vor fi
trimise mai multor departamente ale firmei.
2.2.Depozitarea. Depozitarea este apreciata de multe intreprinderi
exclusiv drept o problema de costuri. Daca doreste sa se asigure o
livrabilitate ridicata, este indicata o baza buna de depozitare. Dar aceasta
inseamna , pe de alta parte, atat costuri ridicate de depozitare, cat si de
angajare a capitalului.
Se deosebesc trei tipuri de depozite:
' depozite de provizii -sunt amenajate in intreprinderi;
' depozite de mutare -exista la transportatori;
' depozite de livrare -sunt in apropierea beneficiarilor finali,
laintermediarii de desfacere sau centrele comerciale.
O problema decizionala centrala consta
in precizarea marimii cantitatii depozitate. Din valorile experimentale ale
logisticii se vor putea, intr-adevar, prognostica ciclurile de comanda ale
clientilor si, pe aceasta baza, se va putea stabili cantitatea de siguranta
pentru fiecare depozit, pentru a putea satisface eventualele suprapuneri de
scurta durata ale cererii. Marimea
cantitatii de siguranta depinde insa de urmatorii factori:
' nivelul planificat al scopurilor de livrare;
' numarul depozitelor intermediare necentrale;
' ritmurile de comenzi ale clientilor;
' atitudinea de aprovizionare din timp a intermediarilor de desfacere;
' actiuni de stimulare a vanzarii si actiuni speciale ale distributiei;
' dezavantajele de asteptat de pe urma nelivrarii, respectiv intarzierii
in livrare;
' perisabilitatea produsului etc.
De cativa ani, in cadrul gandirii
productiei 'Just in time', se discuta si despre efectele acesteia
asupra depozitarii, ca si despre logistica. Scopul este de a se livra materia
prima, materialele ajutatoare si utilajele necesare pentru productie exact in
acel moment, si acestea sa fie chiar atunci utilizate, astfel incat costurile
de depozitare sa fie minimizate. Modul de gandire din domeniul productiei poate
fi trnspus, in acelasi mod, asupra problemelor transportului si logisticii.
Depozitarea poate fi vazuta si ca o
problema decizionala a afacerii proprii sau straine. Daca va apela la un
depozit propriu sau la unul strain, intreprinderea va evalua capacitatea
calitativa si cantitativa a depozitelor, dupa criteriile de incarcare a
costurilor.
Din punctul de vedere al marketingului si al distributiei -ca un element
esential de achizitie in profilarea concurentei- de mult mai multe ori este
necesar sa se respecte conditiile de livrare pentru intermediarii de desfacere
si pentru beneficiarii finali. In multe piete, conditiile de livrare dau tonul
pentru incheieri de contracte.
2.3 Stocarea. Nivelul stocurilor influenteaza, de asemenea,
satisfactia clientului. Problema de baza
consta in gasirea unei cai de mijloc; cu alte cuvinte, nici stocuri prea mari,
dar nici prea mici. Stocurile exagerat de mari determina costuri de depozitare
ridicate si contribuie la uzura morala a produselor aflate in stoc. Stocurile
mai mici decat cele necesare conduc la o penurie de produse, la cheltuieli de
urgenta pentru expedierea sau producerea marfurilor, ca si la nemultumirea
clientilor. In luarea deciziilor legate de stocuri, conducerea firmei trebuie
sa puna in balanta costurile necesare mentinerii unor stocuri mai mari cu
vanzarile si cu profiturile care vor rezulta din aceste stocuri.
Deciziile legate de stocuri presupun
cunoasterea momentului in care se va face comanda si a cantitatii care va fi
comandata. Cantitati mai mari comandate implica comenzi mai putine, costuri
reduse legate de comandarea marfii dar si costuri sporite impuse de stocuri mai
mari.
In ultima perioada, multe firme si-au
redus semnificativ stocurile si, implicit, cheltuielile legate de aceste
stocuri apeland la sistemul logistic just-in.time. Prin acest sistem,
producatorii si detailistii isi asigura stocuri mici de produse care le ajung
pentru cateva zile de operare. Aceste sisteme contribuie la semnificative
economii de cheltuieli legate de stocarea si manipularea produselor. Prin
mentinerea unui flux corespunzator de materii prime, semifabricate si produse
finite, producatorii si furnizorii pot spori eficienta activitatii de
logistica, in paralel cu satisfacerea nevoilor clientilor.
2.4 Transportul. Deciziile
asupra transportului trebuie luate pentru a se asigura aprovizionarea
depozitelor, intermediarilor de desfacere si beneficiarilor finali cu produse
ale intreprinderii. In miezul problemelor se afla deciziile asupra mijloacelor de
transport si asupra celor ce efectueaza transportul.
Cei care efectueaza transportul pot fi
proprii angajati ai intreprinderii sau straini. Decizia asupra apartenentei
celor care efectueaza transportul se ia in corelatie cu investitiile necesare,
cu costurile curente, cu acoperirea pietei si punerea la dispozitie a
serviciilor, a imaginii celor care efectueaza transportul, cu posibilitatile de
control, cu disponibilitatile pe termen scurt, etc.
Intra in discutie diferite mijloace de transport,
cum ar fi camioanele, furgonetele, avioanele, vapoarele, etc. Alegerea formelor
de transport subintelese (via autostrada, sine, apa, aer) trebuie privita ca o
decizie strategica a politicii de distributie. De regula sunt introduse tipuri
de transport combinate. Decizia asupra mijloacelor de transport se ia prin
metoda de comparatie costuri-performante. Costurile relevante (totale sau
partiale) trebuie comparate cu criteriile de performanta ( de exemplu, timp de
transport, siguranta livrarii, flexibilitatea mijlocului de transport, adecvare
calitativa si cantitativa a mijlocului de transport pentru performanta
programata a intreprinderii, distanta geografica). Si aici se recomanda
aplicarea metodei de evaluare a punctelor, pentru a ne putea descurca intre
diferitele criterii decizionale calitative si cantitative.
Performanta intreprinderii se afla, in
ansamblu, in fata problematicii centrale a stabilirii nivelului logistic
optimal. O imbunatatire a nivelului logistic ( de exemplu, timp de livrare mai
scurt si pregatire de livrare mai buna) inseamna o curba a costurilor progresiv
crescatoare. Cautat este acel nivel logistic care rezolva costuri mai mari prin
cifre de afaceri mai mari.
