|
|
|
UMANISMUL ROMANESC
Este o miscare culturala aparuta in sec. XIV-XVI care punea in centrul preocuparilor sale omul considerandu-se necesara educatia trupului si a mintii sale.
Umanismul care caracterizeaza epoca Renasterii a aparut dintr-o necesitate fireasca, pentru a inlatura efectele negative ale inchizitiei, sau ale dogmatismului religios in general. Umanismul pune omul in centru preocuparilor sale considerand ca viata acestuia e cea mai importanta din Univers.
Umanismul aseaza omul in centru preocuparilor sale recunoscandu-i drept fundamental la viata. Ca urmare iau un mare avant descoperirile stiintifice si geografia. Modelul omului umanist era spiritul enciclopedic (omul cu profunde cunostinte in domenii diferite). In paralel se dezvolta si cultura prin infiintare de scoli, tiparire de carti. Umanismul romanesc se dezvolta mai mult din perspectiva culturala.
Cei mai de seama umanisti apartin Moldovei feudale. Miscarea umanista romana pune accentul pe afirmarea identitatii nationale. Urmand scoli inalte in Polonia si Constantinopol, boierii Moldovei au intrat in contact cu ideile umanismului european pe care le-au aplicat apoi in tara. Cea mai de seama manifestare a umanismului romanesc o reprezinta preocuparea pentru afirmarea identitatii nationale in lucrarile de istoriografie.
Cei mai de seama istorici umanisti au fost: Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Dimitrie Cantemir (prima personalitate enciclopedica din cultura romana). Opera importanta a acestora o reprezinta cronicile istorice (letopisete). Acestea prezinta istoria Moldovei de la al doilea descalecat pana in vremurile lui Ion Neculce.
Desi cei trei cronicari apartin unor epoci diferite, operele lor au cateva caracteristici comune. Ele se aseamana printr-o conceptie comuna a autorilor privind istoria. Aceasta conceptie reprezinta esenta umanismului romanesc.
Principiile umanistilor
cronicarul e responsabil de adevarul celor scrise
cronicile trebuie sa fie obiective, nepartinitoare pentru un domn sau fata de un boier
au valoare educativa
trebuie sa respecte cronologia evenimentelor, de aceea fiecare cronica continua prezentarea domnitorilor din momentul in care s-a sfarsit cronica precedenta
cronicarii trebuie sa foloseasca ca surse de inspiratie izvoarele istorice documentate
pentru perioadele in care nu exista date stiintifice pot fi folosite ca sursa de inspiratie si creatiile populare
cronicile trebuie sa noteze colateral si alte evenimente petrecute in acea perioada (secete, invazii de lacuste, ploi, cutremure)
In prefata cronicii sale, Miron Costin regreta ca Ureche nu a inceput cu primul descalecat. Pentru a suplini lacunele cronicii anterioare, el scrie o alta carte de neamul moldovenesc. Lucrarea afirma pentru prima data cu argumente originea latina a limbii si romana a poporului.
In cronici exista si ale idei umaniste: afirmarea originii poporului, necesitate cultivarii unei limbi literare unice in toate provinciile.
