|
|
|
Prezinta trasaturi ale ideologiilor literare din perioada interbelica (modernism, traditionalism).
In perioada interbelica, exista 2 tendinte majore in literatura:
- directia traditionalista reprezentata de revista 'Gandirea' si de cercul gandiristilor condus de
Nichifor Crainic. Reprezentanti: Vasile Voiculescu, Ion Pillat.
. Se pune accent pe apararea traditiei.
. Spiritul critic se mentine, dar impotriva tendintelor moderne.
. Teme: interesul pentru folclor, idealizarea trecutului national.
. Curente literare: samanatorismul, poporanismul, gandirismul.
. Gandirismul: miscare literara dezvoltata in jurul revistei "Gandirea", avandu-l ca redactor pe
Nichifor Crainic.
. Colaboratori: Cezar Petrescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Pillat, Tudor Vianu, Vasile
Voiculescu.
. Se cultiva valorile nationale, dimensiunea ortodoxa.
Sensul traditiei - in acest studiu, N. Crainic distinge intre romantici si intelectualii europenizanti;
romanticii afirmau poporul si erau interesati de folclor, in timp ce intelectualistii tagaduiau poporul
si abdicau de la autohtonism.
Traditionalismul voieste o cultura creatoare de valori autohtone; tinta suprema a unui popor este
creatia dupa chipul si asemanarea lui.
- directia modernista cunoaste si ea doua orientari:
. Miscarile artistice care exprima o ruptura de traditie, atitudine modernista = atitudine
antiacademica, anticlasica, anticonservatoare, impotriva traditiei.
. Curente postromantice: simbolismul, expresionismul, dadaismul, suprarealismul.
. Teoreticianul modernismului a fost criticul literar Eugen Lovinescu; revista si cenaclul
"Sburatorul".
. Teoria sincronismului
. Teoria formelor fara fond este sustinuta de catre criticul Eugen Lovinescu.
. Autonomia esteticului (esteticul trebuie disociat de alte valori cum ar fi eticul si etnicul).
Caracteristici ale curentelor de avangarda:
- respingerea traditiei;
- spiritul de fronda (opozitie fata de trecut);
- spiritul ludic (de joaca) - poemele lor mizeaza pe fantezie, vis, joc de imagini;
- forme de exprimare socante.
Exemple de curente avangardiste: dadaismul, suprarealismul,constructivismul.
Termenul de modernism a fost impus in critica literara de Eugen Lovinescu, care intemeiaza la
Bucuresti revista 'Sburatorul' si cenaclul cu acelasi nume. Revista a activat intre anii 1919- 1922;
1926-1927. Criticul Eugen Lovinescu promoveaza o serie de scriitori tineri in revista sa: Ion Barbu,
Camil Petrescu, Anton Holban, G. Calinescu
Obiectivele revistei erau promovarea tinerilor scriitori si imprimarea unor tendinte moderniste in
evolutia literaturii.
7.Prezinta constructia subiectului si a discursului narativ intr-o opera literara studiata,
povestire sau basm cult, prin referire la conceptele din urmatoarea lista: secvente narative, episod,
alternanta, inlantuire, incipit, final, pauza descriptiva, elipsa.
Basmul Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creanga
Incipit (modul in care incepe o opera literara) si final (desemneaza partea finala a unei opere literare
si reprezinta o concluzie a autorului)
Formulele initiale au rolul de a introduce cititorul in lumea basmului. Creanga renunta la
traditionalul "a fost odata ca niciodata", folosind un enunt ca "Amu cica a fost odata", dupa care se
straduieste sa ne explice de ce rudele nu se cunosteau intre ele (Craiul si Verde Imparat). Formula
de initiala are rolul de a introduce cititorul in lumea basmului, in lumea fictiunii, unde totul este
posibil si nu ne mai miram de nimic. Cuvantul "cica", sugereaza ideea ca povestitorul n-a fost
martor la evenimente si arunca asupra lor o umbra de indoiala.
Formulele finale au rolul de a scoate ascultatorul/cititorul din lumea fictiunii si de a-l duce in lumea
reala in care binele nu mai invinge intotdeauna, pentru ca aici se joaca alte reguli.
"Si a tinut veselia ani intregi, si acum mai tine inca; cine se duce acolo bea si mananca. Iar pe la noi,
cine are bani bea si mananca, iar cine nu, se uita si rabda." Formula are un umor amar si ascunde o
obsesie ancestrala (din vechime, straveche): procurarea hranei. In lumea povestilor, fericirea e
asimilata si cu belsugul gastronomic, dar cititorul trebuie sa se trezeasca la realitatea in care banul e
stapanul absolut. 10.Prezinta perspectiva narativa/ viziunea intr-o povestire studiata.
Hanu Ancutei, de Mihail Sadoveanu.
In opera literara "Hanu Ancutei", de Mihail Sadoveanu, faptele sunt prezentate din perspectiva
povestitorului naratiunii-cadru, care asista ca martor la seara de la han, devenind ascultator al
fiecarei naratiuni rostite de ceilalti naratori. Nu are nume, dar este acceptat de ceilalti, ceea ce
dovedeste pretuirea lor, faptul ca este recunoscut ca unul dintre ei. El este un narator martor, pentru
ca asista la tot ceea ce se intampla la han si ii urmareste pe fiecare. Prezenta sa este redata prin
utilizarea persoanei I in naratiune si confera iluzia autenticitatii. Perspectiva naratiunii la persoana I
este subiectiva, naratorul implicandu-se puternic in relatarea faptelor si stabilind o legatura foarte
stransa cu ascultatorii, carora li se adreseaza direct. Subiectivitatea naratorului are ca efect lirismul
naratiunii, naratorul utilizand expresii si figuri de stil. Perspectiva subiectiva pe care o are asupra
relatarii vine ca o consecinta a faptului ca este un narator-personaj. Experienta de viata a lui Neculai
Isac, de exemplu, din povestirea Fantana dintre plopi mediul social, sexul si varsta isi pun amprenta
asupra povestirii: "Eram un om buiac si ticalos. Om nevrednic nu pot sa spun ca am fost [.] dar
imi erau dragi ochii negri si pentru ei calcam multe hotare."
