|
Caracter romantic Luceafarul
poezia "Luceafarul" de Mihai Eminescu este o creatie de factura romantica deoarece:
1. are ca izvor de inspiratie folclorul national ("Fata in gradina de aur" de Richard Kunisch)
2. prezinta eroi exceptionali actionand in imprejurari deosebite: omul de geniu simbolizat de luceafar
3. apare tema iubirii care se prezinta in doua ipostaze
ca aspiratie, vis intre Catalina si luceafar, doua entitati incompatibile, fata de imparat - fiinta umana, iar luceafarul - fiinta superioara; aceasta iubire implica sacrificii, renuntare la nemurire, cadrul este nocturn, prin urmare, o iubire irealizabila
ca realizare practica a fericirii pamantene, intre Catalin - pajul de la curte si Catalina - fata de imparat, ce formeaza perechea primordiala, iubirea lor fiind idilica, fericirea efemera, iar idila se desfasoara intr-un cadru exuberant, ceea ce duce la o iubire realizabila
4. abordeaza teme filozofice, romantice
conditia omului de geniu in societate
calatoria in spatiu si in timp (Hyperion catre Demiug), regresiunea spre inceputul lumii
cosmogonia (cu cele trei etape: increatul, haosul primordial si lumea creata)
5. foloseste antiteza:
intre omul de geniu (omul superior) si omul comun (luceafarul - fata de imparat)
intre absolut (Demiurg si Hyperion) si efemer (Catalin si Catalina)
intre lumea contemplatiei pure, reci, a luceafarului si lumea instinctualitatii oarbe, intamplatoare a Catalinei
6. cultiva specia de poem filozofic
7. cultiva unele simboluri precum ingerul, demonul (metamorfozarile luceafarului)
8. abordeaza atitudinea de revolta (luceafarul care cere dezlegare de la nemurire)